3,463 matches
-
țări neutre, privesc și ei scena fără a interveni în vreun fel. Se opresc un pic mai încolo pentru a consemna incidentul, apoi dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie, de sticle
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește halicele, caută, caută, găsește un cuiu; încarcă pușca cu cuiu. Prin pădure, iaca o vulpe. Trage pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parte, eșea ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici copilul oprindu-se cu jale Se apuca de locu din spate mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată, visul trece și somnul lin coboară Pleoapele-nchizându-i o mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
basm, codrul malefic este reședința infernală pentru scorpie, care absoarbe viața ființelor din apropiere. George cel viteaz caută acest spațiu infernal pentru a-i arde lemnul în pregătirea armelor. „Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe în sân de frică”. Numele devenit tabu este marca sacrului stâng aici, tărâm care trebuie cunoscut de neofit și redat universului. Tocmai acolo fata nubilă își va parcurge inițierea, sub formă de pedeapsă: „S-o ducă pă fată în Pădurea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brusc și cu indexul îndreptat acuzator spre Lenin, la mai puțin de un metru de fața acestuia, și-a descărcat sufletul, înfierând cu violență trădarea maximalistă. „Sunteți niște bandiți ! - a strigat el în paroxismul furiei. Dezonorați rasa slavă și vă scuip în față !” Când mă ridicam să mă duc să-l calmez pe dl. Spalaïkovitch, Lenin îl fixa cu ochii săi oblici, cu același surâs stereotip, iar Zalkind mi-a spus cu grație: „Lăsați, lăsați, domnule ambasador, nouă ne place mai
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lăutari, undeva într-o poiană, vara, șapte zile și șapte nopți la rând, unde o minte luminată ar vorbi neîntrerupt despre adevărurile eterne (și absconse), iar toți ceilalți comeseni, o sută, l-ar privi cu cinism pe față, l-ar scuipa suduindu-l, bînd vinuri alese și reci ca gheața. Vorbind doar de ale lor. Vorbind. Vorbind. Spune-mi, pe scurt, cinci motive pentru care ai ales să trăiești la București... Pentru că îl iubesc de cinci ori mai mult. ... dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este grea, / Sudori se scurg pe Fața Sa / Și spinii Îl dor amar. / El urcă În tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / În scumpa Fața Sa”. Înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim Într-un loc, acolo unde a rămas Întipărită În zid Palma Domnului. Lumea se Închină, sărută, pun și ei mâna În acel loc din zid. Cugetăm adânc, vedem cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În acel loc din zid. Cugetăm adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a Însoțit pe cale. Erau, desigur, mulți care-L urau pe Domnul, Îl loveau, Îl scuipau, Îl Împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, mai erau unii care Îl iubeau pe Domnul și sufereau mult, plângeau și le era milă de El. Până astăzi vin pelerini din toate colțurile lumii să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Adevărat El din Cer S-a Pogorât Pentru oameni pe pământ Să-i salveze de la rău, Să le dea pe Dumnezeu! Mult, Mult bine ne-a făcut Iar noi plată ce i-am dat? L-am Bătut și L-am scuipat... Pe Cruce L-am Atârnat! În mormânt L-am Îngropat! O Minune... A treia zi a Înviat! O vreme s-a m-ai arătat... Apoi la Cer S-a Înălțat! Trimițând pe Sfîntul Duh. Mângâiere pe pământ Să ne fie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Încununat Cu Crucea-n spate nemâncat Iisus azi trece iar, E cald și Crucea-i este grea Sudori se scurg pe Fața Sa Și spini-L dor amar Ia uite cum se uită Blând La ce-i care-L hulesc scuipând În scumpa Față a Sa. El urcă În tăcere dealul Golindu-și singur paharul Ce-a fost dat să-l bea Dar pentru ce răbdare-i toate Gândește iubite frate Cât mai este timp. Gândește-te că mâine poate Va
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ale ei și a Început să bată darabana-n masă cu o expresie de cretin care se masturbează. Am Început să vorbesc foarte repede. Aveam gura uscată și saliva mi se scurgea În cocoloașe albe, rotunde - ceea ce se cheamă „să scuipi vată”. Ne-nvîrteam prin Times Square. Mary voia să găsească pe cineva cu un „piccolo” (patefon). Debordam de sentimente expansive, prietenoase, și dintr-o dată voiam să mă Întîlnesc cu oameni pe care nu-i mai văzusem de luni sau chiar ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă vedeți mort”. Povestind despre o ședere la răcoare În Atlanta, cînd s-a lăsat „la rece”: - Paișpe zile m-am izbit cu capul de perete și mi-a dat sîngele pe ochi și pe nas. CÎnd venea gaboru’, Îl scuipam În față. Venind de la el, povestirile astea aveau o anumită calitate epică. Benny era alt trăgător evreu veteran din New York. Fusese la Lexington de unsprezece ori și de data asta intrase În „Blue Grass”. Conform Legii Blue Grass din Kentucky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
reușit să intru să-l văd decît după trei zile. Corpul Îi era zbîrcit, Împuținat, toate oasele feței Îi ieșeau În relief, iar ochii lui căprui străluceau de durere. Aveam În gură o bucată de opiu Împachetată-n celofan. Am scuipat-o pe jumătate de portocală și i-am dat-o lui Ike. În douăzeci de minute era luat. M-am uitat Împrejur și am observat cum trăgătorii ieșeau În evidență ca grup aparte, ca și poponarii care pozau și chițăiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu se face cu sapa altuia. * Unii politicieni și guvernanți au luat obiceiul mâțelor; scurmă ca să-și astupe neputința. * În disputele politice, întotdeauna adversarul e de vină. * În justiția noastră, mai ales vinovatul are dreptate. * Politicianul sărută azi unde a scuipat ieri. * Fariseismul este fața văzută a politicienilor. * Hoțul nedovedit tot hoț rămâne. * Poporul se sacrifică în folosul țării; guvernanții sacrifică țara în folosul lor. * Toate nelegiuirile se fac în numele legii. * Doctorul nu te întreabă de credință, preotul nu te întreabă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
un pui de vulpe cu blană roșcata, mereu cu zâmbetul pe buze și gata de joacă, sau pe Rița-Veverița cea veselă și săltăreața, jucându-se împreună, sarea la ei, îi ciupea, îi înțepă cu țepii lui ascuțiți, ba îi și scuipa, le punea piedică și apoi se distra de năzdrăvănia lui. Acest lucru supără tare celelalte animăluțe așa că toate fugeau numai când îl vedeau apărând pe Țepeluș. După ceva timp, Țepeluș deveni trist că nimeni nu voia să se joace cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mulți alții. S-au jucat și au petrecut împreună până seara târziu. Nimeni nu s-a supărat și nu s-au supărat unii pe alții. Lui Țepeluș îi venea din când în când să împingă, să înțepe cu acele , să scuipe pe unul sau pe altul, dar mereu se oprea și se gândea că nu vrea să mai fie niciodată singur și fără prieteni. De atunci, Țepeluș și-a făcut mulți prieteni noi. Nu mai este singur și nici trist. Se
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ai neamului. Octavian Goga dă răspuns acestor provocări, în paginile ziarului Țara Noastră (4 mai 1924), arătând că acuzațiile de "antisemitism și huliganism" aduse celor ce s-au ridicat în "apărarea ideii naționale" se datorează unor elemente care "scriu cu scuipat unde noi scriem cu sânge, ei scot limba în fața altarelor noastre. Ei batjocoresc pe Dumnezeu, ei râd de așezămintele străvechi ale autohtonilor, insultând pe rege și aruncând cu noroi în fruntașii țării" (Răspuns unei provocări). Alexandru Dobrescu antologhează aceste articole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un nas cât o patlagică 89, plin de negei, cu niște musteți țăpoșe 90, roase de halbele de bere, și care ținea într-un colț de gură o lulea voluminoasă cât și nasul lui, iar prin celalalt colț de gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia. Ce vroești, îmi zise el cu un glas răstit și răgușit, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
colț de gură o lulea voluminoasă cât și nasul lui, iar prin celalalt colț de gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia. Ce vroești, îmi zise el cu un glas răstit și răgușit, ca dintr-o pivniță. Am venit să mă jăluiesc. Contra cui? Contra mea. No! ce-i asta? Am făcut o greșală, domnule, și vin să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gură o lulea voluminoasă cât și nasul lui, iar prin celalalt colț de gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior peste picior cu un aer neprietenos și pufăia și scuipa, și scuipa și pufăia. Ce vroești, îmi zise el cu un glas răstit și răgușit, ca dintr-o pivniță. Am venit să mă jăluiesc. Contra cui? Contra mea. No! ce-i asta? Am făcut o greșală, domnule, și vin să mă denunț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astăzi; liniște mare în pădure; numai ciocănitoarele se auzeau lovind cu pliscul coaja bradului. Umplusem coșarca pe jumătate, când iată mă trezii la spate cu un afurisit de urs zburlit, rădicat în două labe, care venea spre mine mormăind și scuipându-mă, parcă vroia să mă mustre că de ce i-am călcat răzășia. Caut să fug, dar în fața mea se deschide o râpă adâncă peste care numai doar în zbor aș fi putut trece. Noroc că de-a curmezișul râpei sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fix în cur de toți. Scriam noaptea în sala de mese prin bunăvoința personalului. Pereții albaștri și o fotografie cu băile de la Govora compuneau peisajul sumar. Era cald. Calorifere care duduiau. Cald. Foarte cald. Vorba lui Danny de Vito, dacă scuipai pe cineva, riscai să-l opărești. Scriam printre băltoace de ciorbă pe care le ștergeam cu colțul pijamalei scămoșate. Și doctorii mă priveau îngăduitori. Parcă vrând să vadă dacă dă vreun rezultat metoda asta a mea. Scriam pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să fii mulțumit că ți-a permis. E o tehnică de reținut. Părintele recita slujba cu o viteză amețitoare. Precum Ilie Dobre în zilele lui de glorie. Îi sfătuia pe nași să se așeze cu fața spre apus și să scuipe așa, ușor. Să se lepede de Satana și să scuipe, dar cu milă, zicea, pentru ca precipitațiile, jetul salivar să nu-i terfelească imaginea domnului Cutare, care uite că se proptise în ușa bisericii. Și botezul a curs așa, în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de reținut. Părintele recita slujba cu o viteză amețitoare. Precum Ilie Dobre în zilele lui de glorie. Îi sfătuia pe nași să se așeze cu fața spre apus și să scuipe așa, ușor. Să se lepede de Satana și să scuipe, dar cu milă, zicea, pentru ca precipitațiile, jetul salivar să nu-i terfelească imaginea domnului Cutare, care uite că se proptise în ușa bisericii. Și botezul a curs așa, în același ritm glumeț, ghiduș. O slujbă amuzantă, comică. Sau comercială. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]