KorAP: Find »[drukola/base=sfătui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...125 126 127 ...298 >

7,439 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

niciodată nevoit să-l cunosc. — Știi unde-l pot găsi? — La minister, presupun. — Unde e ministerul? — Coborând pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
trăgător de primă mână și că nu era prudent să riște să li se zboare creierii. Când, după câteva clipe, targuí-ul dispăru în întuneric și în labirintul de străduțe și cotloane din casbah, cei doi polițiști rămași în picioare se sfătuiră o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

ar trebui să rămână neclintit în fața grijilor și a greutăților de tot felul, pentru că omu-i o cruce... Peste vreo trei luni, s-a întâmplat s-o întâlnească iarăși. Și față de ea ar fi făcut pe înțeleptul. Mai c-ar fi sfătuit-o să se smerească, să ia aminte la căile care i se deschid, și uite că ea tot cu plecatul afară, plină de fandoseli și abureli de doi bani. Nu se putu stăpâni să n-o întrebe ce ar rezolva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ar fi spus că nici o problemă, indiferent la ce i-ar sta capul, pe ea n-o afectează cu nimic, uite ce e, am o vârstă, la o adică aș putea să-ți fiu tată, mă rog, orice te-aș sfătui, tot ce știi faci, mă rog, tot e bine că mă-ntrebi... Cum adică ce să faci? Și iarăși c-o vede fată deșteaptă, destupată, cât să-i mai repete chestia asta până să vadă că într-adevăr, îi merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
buletin de București și cu garsoniera asta. Stătuse în ea cu câteva femei, dintre care ultima fusese probabil aia care-l dăduse peste cap până într-atât ca să plece de nebun din școală. Nu e vorbă că și Rafael îl sfătuise să plece-n lume s-o caute, și uite că-l sfătuise bine. După cum vedea Rafael, treburile se aranjaseră cum nu s-ar fi putut mai bine. Femeia care-l aștepta pe Milică să vină cu câinele de la plimbare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
femei, dintre care ultima fusese probabil aia care-l dăduse peste cap până într-atât ca să plece de nebun din școală. Nu e vorbă că și Rafael îl sfătuise să plece-n lume s-o caute, și uite că-l sfătuise bine. După cum vedea Rafael, treburile se aranjaseră cum nu s-ar fi putut mai bine. Femeia care-l aștepta pe Milică să vină cu câinele de la plimbare și cu târguielile i se prezentă Teodorescu Sabina... Așa carevasăzică... Rafael parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
uite că și Mirela s-a înveselit aflând c-o să plece și o s-o cheme și pe ea în Austria, așa încât Rafael n-are decât să-și amintească de discuția lor din urmă cu doi ani și ceva, când o sfătuise că mai bine să nu plece afară la muncă și mai bine să rămână aici, c-ar avea lucruri mai importante de făcut, cum ar fi să se mărite, să facă copilași, deh, extraordinar, asta a fost cu vreo lună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
o să-l dea, iar Mugurel parcă ar fi meditat la chestia asta; încă nu se decisese dacă maică-sa ar face bine sau rău. Când ar fi luat o hotărâre, maică-să ar fi trebuit pasămite să facă așa cum ar fi sfătuit-o. În sfârșit, Mugurel se îndură să întrebe de frățiorul lui. Unde-i? Și maică-sa că l-a dat, l-au luat, acum zece minute au plecat cu el... Dacă ar fi venit puțin mai devreme de la școală, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

de maturitate la care eu nu puteam decât să visez. — Rachel, am spus eu, amintindu-mi brusc de ceva ce mă uimise, În timp ce vorbeam cu Lesley, după plecarea tipului Cretin de la Difuzarea Pieselor Muzicale, ea a zis că tu ai sfătuit-o să se țină cu dinții de Derek. Rachel Își aprinse o țigară. — Nu-mi dau seama dacă e proastă sau dacă pur și simplu nu vrea să fie atentă la lucrurile pe care nu vrea să le audă, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Din coada Împletită-spic nu se desprinsese nici măcar o șuviță de păr auriu, În ciuda brizei. Se părea că are mai totul sub control. — În unele privințe, Derek e foarte slab. Ar face orice ca să nu-și complice viața. Lou m-a sfătuit să lupt pentru el și s-o alung pe Linda. Dar n-am putut. Slujba mea e foarte stresantă, trebuia să am grijă și de Devon, care se agită din zori până-n seară. Sunt convinsă că Lou era bine intenționată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie Sutton Îmi suna oarecum cunoscut atunci când mi-l spusese Felice și, Între timp, Îi telefonasem persoanei care mă recomandase ei, ca să mai aflu câte ceva despre individ. — Nu te lăsa Înșelată de aparențe, mă sfătuise persoana. E foarte deștept. Și e un personaj tare ciudat: se ocupă de arta modernă, dar refuză să aibă așa ceva În casă. E asociat la Galeriile Wellington, dar când o să vezi unde locuiește, asta o să ți se pară de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Socialiștii Militanți, e foarte structurat, nu? am Întrebat eu, străduindu-mă să revin la tema discuției. Pegg mă săgetă cu privirea. — Te gândești să te Înscrii? — Mă interesam doar, am scuturat eu din cap. — Mda, păi, eu nu te-aș sfătui. Mai ales că ești femeie, Înțelegi? — Dar ce are? Întrebă Tom curios. — Sunt niște ticăloși sexiști, omule, răspunse Pegg pe un ton serios. Au niște niveluri, pricepi? Ca la karate. Ai făcut vreodată karate? — Vrei să zici ca niște dan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și ți-ai măritat toate fiicele! Emisarul se așeză la loc, sleit de puteri dintr-odată. Ce mă sfătuiești? — Califul nu ți-a lăsat nici o altă instrucțiune, nici o posibilitate de Înțelegere? Mi-a spus că, dacă n-ar exista cu adevărat nici un mijloc de a evita această căsătorie, ar dori, drept compensație, trei sute de mii de dinari de aur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de munți Înalți, contraforturile Pamirului. Khayyam și Abu Taher călăresc unul lângă altul, animalele lor se ating fără Încetare. Și ce-ar putea voi de la mine? — Ca să afli, va trebui să aștepți cu răbdare un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea lungă, te-ai istovi. Și, mai ales, nu vorbi cu nimeni despre asta! — Sunt oare guraliv de obicei? Tonul are o nuanță de reproș. Cadiul nu se lasă intimidat: — Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
fost urmărit de iscoadele lui Nizam, care-mi voiau moartea. Am putut să mă descotorosesc de ele la Kom, unde m-au ascuns niște prieteni, apoi mi-am reluat drumul până la Rey, unde am Întâlnit un ismailit care m-a sfătuit să merg În Egipt, la Școala de misionari, pe care el Însuși o urmase. Am făcut un ocol prin Azerbaidjan, Înainte de a coborî din nou spre Damasc. Aveam de gând să urmez drumul de uscat către Cairo, dar se dădeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
ziua În care puteam să-i văd sfârșitul. Ne-a Împiedicat să-l ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să fluture deasupra Samarkandului. Chipul vizirului se luminează, apoi se Întunecă. — Cuvintele tale cântăresc cât greutatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Îi e În primejdie și că numai Providența ar mai putea să-l salveze. Vei adăuga și că ai venit să mă vezi, dar că eu n-am știut să plec o ureche atentă, ba chiar că te-am și sfătuit să nu-i vorbești sultanului despre asta. În ziua următoare, stratagema reuși fără să Întâmpine nici cel mai mic obstacol. În vreme ce Terken Hatun Își ia asupra ei sarcina de a-l convinge pe sultan de necesitatea de a-l salva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Pe lista lor de condamnați, Terken Hatun se află pe cea de-a doua poziție, imediat după Malik Șah. Fiului celui mai mare al acestuia din urmă, Barkyaruk, În vârstă de unsprezece ani, Îi declară sprijinul lor. Îl Înconjoară, Îl sfătuiesc și Îl conduc În luptă. Primele confruntări se Întorc În avantajul lor, sultana trebuie să se retragă la Isfahan, care este imediat supus asediului. Dar Terken nu e femeia care să se dea bătută; ca să se apere, e capabilă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
ca strajă a copilului-sultan, Înaintea ei se poartă discuția, pentru ca ea să hotărască. Până atunci, se dovedise plină de calități, dar moartea stăpânei sale i-a clătinat pământul sub picioare. Cui să i se adreseze, cu cine altcineva să se sfătuiască decât cu Omar? Când acesta din urmă sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul lăsat, cu părul răsfirându-i-se neglijent pe umeri. Sultanul se află lângă ea, Îmbrăcat În Întregime În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
trecut Încetișor palma peste chipul ei. Șoptește: — Tocmai mi s-a spus de Terken Hatun. Ai făcut bine să mă chemi. Începe să-i mângâie părul, dar Djahane Îl respinge. Nu te-am chemat ca să mă mângâi. Ci ca să mă sfătuiești Într-o pricină de mare Însemnătate. Omar dă un pas Înapoi, Își Încrucișează brațele și ascultă. — Barkyaruk a fost atras Într-o capcană, e prizonier În acest palat, părerile sunt Împărțite În privința soartei care-i este menită. Unii cer uciderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
faptele lor. Alții ar dori să cadă la Înțelegere cu el, să-l pună pe tron, să-i câștige favorurile, nădăjduind că va uita pățania. Iar alții spun să-l ținem ostatic ca să ne târgium cu asediatorii. Ce cale ne sfătuiești să urmăm? — Și ca să mă Întrebi asta m-ai smuls dintre cărțile mele? Djahane se ridică În picioare, copleșită. — Pricina aceasta nu ți se pare Îndeajuns de Însemnată? Viața mea atârnă de ea. Soarta a mii de oameni, aceea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
să fiu tulburat pentru atât de puțin! A pornit către ușă; În clipa În care o deschide, se Întoarce spre Djahane. — Întotdeauna Îmi ceri sfatul după ce nelegiuirea a fost săvârșită. Ce vrei să le spun acum prietenilor tăi? Dacă-i sfătuiesc să-i dea drumul beizadelei, cum să le chezășuiesc că mâine acesta nu va dori să le taie capetele? Dacă le dau povața de a-l ține ostatic sau de a-l ucide, ajung părtaș, cu ei. Lasă-mă departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
ceremonie funerară! Nu știi să faci altceva decât să plângi? Dacă fiul șahului te-a schingiuit, ucide-l!» „De ce să-l ucizi pe șah În locul fiului său, dacă acesta din urmă ți-a făcut rău, dacă pe fiu te-a sfătuit Djamaledin să te răzbuni?” „Mi-am spus: «Dacă-l ucid pe fiu, șahul, cu formidabila sa putere, va omorî mii de persoane În chip de represalii». În loc să tai o creangă, am preferat să scot din rădăcini copacul tiraniei, nădăjduind că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El continuă: — Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care-i copleșesc pe persani, când un Învățător nu mai Încearcă nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri. Ce poate fi mai omenesc? Odată Încheiat preambulul, reverendul tăcu, cu degetele groase frământând nervos pipa. Părea să-i fie greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]