5,963 matches
-
nu ai curajul să o suporți, act blamabil, tocmai pentru că încalcă porunca divină. Dacă Dumnezeu ne dă viață, el este singurul îndreptățit să ne-o ia, omul nu dispune de viață să întocmai că și divinitatea. Privind faptă morală a sinuciderii, a apărut în cadrul Bisericii o controversă legată de cazul lui Isus. Părinții creștini au fost puși în fața faptului de a explica dacă Isus, acceptându-și pedeapsă, a comis suicid; controversă a devenit cu atat mai aprinsă, cu cât se considera
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune: Gândul că te poți sinucide este foarte consolator. El ne ajută să depășim multe nopți proaste". Ba mai mult: în Humain, trop humain, gânditorul german, dintr-o perspectivă antireligioasa, lansează un apel la rațiune și la respectarea dreptului la sinucidere: Există un drept în virtutea căruia putem să luăm viața unui om, dar nici unul care să ne permită să-i luăm moartea: este cruzime pur și simplu"20. Cioran, "acest Nietzsche contemporan", așa cum îl numește Gabriel Liiceanu, încă de la 20 de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cruzime pur și simplu"20. Cioran, "acest Nietzsche contemporan", așa cum îl numește Gabriel Liiceanu, încă de la 20 de ani "specialist în problema morții", cum se autodefinește, consideră că viața este ridicolă, deplorabilă, ca o boală, o farsă a naturii, iar sinuciderea, un mod de a face aceasta joacă a divinității suportabila. Cu toate acestea, Cioran nu a încurajat niciodată sinuciderea ca soluție concretă, ci vede în sinucidere mai degrabă o soluție abstractă: "Îmi petrec timpul recomandând sinuciderea în scris și negând
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
specialist în problema morții", cum se autodefinește, consideră că viața este ridicolă, deplorabilă, ca o boală, o farsă a naturii, iar sinuciderea, un mod de a face aceasta joacă a divinității suportabila. Cu toate acestea, Cioran nu a încurajat niciodată sinuciderea ca soluție concretă, ci vede în sinucidere mai degrabă o soluție abstractă: "Îmi petrec timpul recomandând sinuciderea în scris și negând-o prin cuvinte. Asta, pentru ca, in primul caz, e vorba de o soluție metafizica, iar în al doilea, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
consideră că viața este ridicolă, deplorabilă, ca o boală, o farsă a naturii, iar sinuciderea, un mod de a face aceasta joacă a divinității suportabila. Cu toate acestea, Cioran nu a încurajat niciodată sinuciderea ca soluție concretă, ci vede în sinucidere mai degrabă o soluție abstractă: "Îmi petrec timpul recomandând sinuciderea în scris și negând-o prin cuvinte. Asta, pentru ca, in primul caz, e vorba de o soluție metafizica, iar în al doilea, de o ființă umană, de o voce, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
farsă a naturii, iar sinuciderea, un mod de a face aceasta joacă a divinității suportabila. Cu toate acestea, Cioran nu a încurajat niciodată sinuciderea ca soluție concretă, ci vede în sinucidere mai degrabă o soluție abstractă: "Îmi petrec timpul recomandând sinuciderea în scris și negând-o prin cuvinte. Asta, pentru ca, in primul caz, e vorba de o soluție metafizica, iar în al doilea, de o ființă umană, de o voce, de o suferință"21. Există, într-adevăr, în concepția să, o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
umană, de o voce, de o suferință"21. Există, într-adevăr, în concepția să, o mare diferență între bucuria pe care o avem la gândul că putem să scăpăm de viață când vrem și a ne curma concret zilele. Ideea sinuciderii face viața mai plăcută, zice Cioran, pentru că a fi legat iremediabil de viață ar fi cea mai mare cruzime și, în orice caz, "nu are rost să te omorî, pentru ca, oricum, o faci prea târziu"22. Cioran generalizează, spunând că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că nu ar fi avut nici un rost, ca gândul la moarte ajuta la orice, numai să mori nu"23. Cioran nu este de acord cu morală intoleranță a creștinismului, conform căreia "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat", ci crede că sinuciderea este singura consolare în fața hazardului nașterii, este manifestarea libertății individuale de a hotărî când putem dispărea din viață, din moment ce omul nu a fost consultat atunci când i s-a decis apariția. Cand ideea de a o termină cu viața pune stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
moartea m-a influențat fără îndoială în subconștient"24. Cunoaște de timpuriu insomnia, "aperitiv al infernului", cum o numește într-una din conversațiile cu Fernando Savater 25, care îl face să umble nopțile pe străzile Sibiului, cu "gândul numai la sinucidere", spre disperarea mamei, care îi mărturisește: "dacă aș fi știut, aș fi avortat"26. Catastrofă începe la șaptesprezece ani, cănd doarme trei ore pe noapte, insomniile consumându-le pe străzi, în plimbări până la ziua. Adolescentul Cioran se confruntă dur cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rugăciunilor și meditației, Cioran trăiește nopți fertile în obsesii, majoritatea legate de moarte, cu componentă ei, moartea voluntară. Mistuit de problemele grave ale existenței, este incapabil să realizeze ceva în mod practic. Dacă părinții nu i-ar fi "finanțat insomniile", sinuciderea ar fi fost singura soluție pentru Cioran. Insomnia devine "catastrofă vieții mele"; moartea devine prezenta și când mănâncă, iar în stradă vede schelete. Adolescență este perioada cea mai nefericită din viața lui. Timp de șapte ani nu trăiește decât noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
regăsește în tristețea și melancolia altui nevrotic, Flaubert, ambii căutând în arta scurtarea distanței dintre viața reală și fantezie, salvarea viselor de a se transformă în "realități banale, iar iubirile sublime în irizorii locuri comune". Salvarea eroinei lui Flaubert este sinuciderea, căci, se întreabă Sábato: "Ce putea să facă biată nefericită decât să se sinucidă? Iar, prin sacrificiul acelei biete nefericite, acelei ridicole romantice de țară, Flaubert (în mod trist) se salvează"30. Dar oare se salvează Flaubert? se întreabă Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și interpretate în mod eronat 32. Omul "pierdut în labirintul sau", așa cum spune Isabel Allende, este și preocuparea să fundamentală, atât în viața personală, cât și în literatura, ceea ce îi va crea nenumărate momente de tristețe, până la "obsesive gânduri de sinucidere". Goethe spune că proastă dispoziție e un fel de lene. Cioran se lamentează de frecvențe episoade de proasta dispoziție, de melancolie, spune că "sentimentul vieții îmi distruge viață"33. Sentimentul de lehamite îl face să arunce venin oricărei observații pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poți să savurezi, înainte de moarte, plăcerea de a nu mai fi (o moarte voluptuoasa rămânând în viață)"34. Pentru Cioran, viața este un spectacol miraculos, chiar dacă absurd, dar de care nu se poate desprinde, desi teoretizează cu atâta patimă ideea sinuciderii. Viața poate fi plină de mizerii, Cioran nu-i vede nici un sens, însă se simte atras de surprizele ei. Cioran chiar avertizează omenirea asupra catastrofei către care merge această lume, ca și Sábato, pentru care lumea e gata să se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este un eșec total. "Două războaie mondiale, dictaturile totalitare și lagărele de concentrare ne-au deschis în sfârșit ochii asupra genului de monstru căruia i-am dat naștere și pe care cu mândrie l-am crescut."35 Paradoxal, tocmai ideea sinuciderii l-a oprit pe Cioran de la sinucidere. Având de ales între a trăi și libertatea de a muri, viața i-a devenit mai suportabila. Posibilitatea la îndemână a sinuciderii este aspectul liniștitor al ideii sinuciderii, care l-a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dictaturile totalitare și lagărele de concentrare ne-au deschis în sfârșit ochii asupra genului de monstru căruia i-am dat naștere și pe care cu mândrie l-am crescut."35 Paradoxal, tocmai ideea sinuciderii l-a oprit pe Cioran de la sinucidere. Având de ales între a trăi și libertatea de a muri, viața i-a devenit mai suportabila. Posibilitatea la îndemână a sinuciderii este aspectul liniștitor al ideii sinuciderii, care l-a ajutat să trăiască; spune că, dacă se află încă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care cu mândrie l-am crescut."35 Paradoxal, tocmai ideea sinuciderii l-a oprit pe Cioran de la sinucidere. Având de ales între a trăi și libertatea de a muri, viața i-a devenit mai suportabila. Posibilitatea la îndemână a sinuciderii este aspectul liniștitor al ideii sinuciderii, care l-a ajutat să trăiască; spune că, dacă se află încă printre vii, este datorită acestei idei, ea a fost "sprijinul meu", deși este convins că "sinuciderea ar trebui să fie o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
crescut."35 Paradoxal, tocmai ideea sinuciderii l-a oprit pe Cioran de la sinucidere. Având de ales între a trăi și libertatea de a muri, viața i-a devenit mai suportabila. Posibilitatea la îndemână a sinuciderii este aspectul liniștitor al ideii sinuciderii, care l-a ajutat să trăiască; spune că, dacă se află încă printre vii, este datorită acestei idei, ea a fost "sprijinul meu", deși este convins că "sinuciderea ar trebui să fie o chestiune de gust și de uzanța, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai suportabila. Posibilitatea la îndemână a sinuciderii este aspectul liniștitor al ideii sinuciderii, care l-a ajutat să trăiască; spune că, dacă se află încă printre vii, este datorită acestei idei, ea a fost "sprijinul meu", deși este convins că "sinuciderea ar trebui să fie o chestiune de gust și de uzanța, de cuviință, de onoare "burgheza""36. Această libertate a fost pentru Cioran, ca și Dumnezeu pentru creștini, salvarea. Înainte de creștinism, sinuciderea era considerată chiar "ceva pozitiv", un act de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a fost "sprijinul meu", deși este convins că "sinuciderea ar trebui să fie o chestiune de gust și de uzanța, de cuviință, de onoare "burgheza""36. Această libertate a fost pentru Cioran, ca și Dumnezeu pentru creștini, salvarea. Înainte de creștinism, sinuciderea era considerată chiar "ceva pozitiv", un act de curaj și onoare. La numai douăzeci de ani, Cioran, în pragul nebuniei, cade pe pat cu un disperat "nu mai pot!". Mama să îi spune că a cerut o slujbă pentru liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
personajele sale fără credință, asasini, tâlhari, epileptici, cu luciri de sfințenie ce ating demonicul, este Scriitorul; omul normal nu are acest conținut interior și, ca atare, pentru Cioran, este "fără substanță". De aceea scrie Cioran, cărțile lui fiind, de fapt, sinucideri ratate. El se vede lucid pe sine însuși că "un bolnav fără boală", "un dement fără infern", spiritul sau este o stafie fără sânge, insomnia lui îl pune în afara celor vii, într-un vis negru al vidului. "Eroii săi, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nimănui nimic, când era pe deplin mulțumit. Fără ajutorul ei, fără speranță pe care o oferă în dar, paradisul însuși mi s-ar părea cea mai cruntă dintre tortúri. De câte ori nu mi-am spus că, de nu ar fi ideea sinuciderii, ne-am lua zilele pe loc! Mintea pe care pune ea stăpânire o răsfăța, o idolatrizează, așteaptă de la ea să facă minuni. Aidoma unui om pe cale să se înece, care s-ar agață de ideea naufragiului." 45 Pentru Cioran, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este descrisă de creștini că un vitium (un păcat mortal). Este neputința de a fi atent. Lipsa de interes pentru orice, chiar pentru bine, chiar pentru aproape, chiar pentru Dumnezeu. Avem de a face cu o letargie diabolica. Cu fascinația sinuciderii"48. Plictisul, sau, așa cum îl numește Cioran, "aceasta convalescenta incurabilă"49, melancolia să ne duce la Sartre, atins de acelasi rău al secolului: Cred că eu m-am schimbat. E soluția cea mai simplă, dar și cea mai neplăcută. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înseamnă a crea, inseamna a-i face concurență lui Dumnezeu, a-l sfidă. Singurătatea lui Cioran nu provine însă din refuzul recunoașterii supremației lui Dumnezeu, ci din lipsă de dialog cu acesta. Disperarea nu ar avea decât o singură soluție: sinuciderea, ca act de fidelitate față de sine însuși. La fel se întâmplă și cu eroii lui Dostoievski, pe care și-l reclamă Cioran că maestru. Scriind din disperare și despre disperare, nu se poate merge decât spre moarte, insă Cioran pare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să mori"64. Cuvinte că melancolie, moarte, tristețe, singurătate, sunt prezente în paginile sale, ca expresii ale unor trăiri ce sunt "cheile existenței, atât de neclare și de nepătruns, ca și evenimentele pe care ar vrea să le explice"65. Sinuciderea este pentru Sábato un act arogant, iar sinucigașul are un temperament criminal: "sinuciderea este condamnabila din multe motive și nu este de mirare că toate religiile mari o condamnă"66. Personajele sale vorbesc despre sinucidere, pentru ca, spune Sábato, "toți ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sale, ca expresii ale unor trăiri ce sunt "cheile existenței, atât de neclare și de nepătruns, ca și evenimentele pe care ar vrea să le explice"65. Sinuciderea este pentru Sábato un act arogant, iar sinucigașul are un temperament criminal: "sinuciderea este condamnabila din multe motive și nu este de mirare că toate religiile mari o condamnă"66. Personajele sale vorbesc despre sinucidere, pentru ca, spune Sábato, "toți ne gândim adesea la asta, în momentele noastre de tristețe", însă el crede că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]