5,168 matches
-
c-ar fi putut să fie un canal din spatele casei sau una din bălțile pe care le făcea Roger în curte cu furtunul. Dincolo de întinderea de apă liniștită se profila un vârf din rocă roșiatică și cerul albastru. Alice a sorbit niște Fume alb dintr-o podgorie din sudul statului Idaho, ascultând ultimele note dintr-un concert de Bach cântat de pianistul din sala mare a hotelului. Stabilimentul era parcă desprins din Danville și transplantat într-un decor mai frumos. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
indecisă Nu mi-am închipuit însă o toamnă De patru anotimpuri Cu toate orașele gândurilor împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite Cărora deși le schimb locul de slujire Tot de după roșu înflăcărat răspund Tot din paharul verii sorb apa vie Dar mi-am închipuit pe cel înveselit De rachiul melancoliei Cântând la mandolină Făcând în gând socoteala lucrurilor Pe care le-am putea admira Dar le-am pierde cu ușurință Dacă le-am deține Orice închipuire E un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am să mai fiu și o să-ți lumineze cărarea spre generațiile viitoare. Am să mă întind pe mine în mine și din mine în Infinit. Cine? Cine-ți mai sărută ochii Cu beția dintre gene? Soarele îți dă cu bobii, Sorbind roua din sprâncene. Unde ai să-ți mai cânți dorul Dacă nu la mine-n noapte Când mă pipăi cu fiorul Dezrobit de noi prin fapte? Când ai să mă mai vezi goală, Despletind din păr cunună? Poate-ntr-un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
degetele-mi furnicar și-mi sufocă dulce-amar cuvintele pe care ți le-ai prins cercei în clarul lunii vreau să-ți fur boabele scurse din lacrima iubirii înșirate pe firul timpului să-ți dăruiesc un colier pe care să-l sorb să-mi stâmpăr visul nenuntit... Gara vieții ... mă pătrund cuvintele în liniile ce-mi traversează palma dincolo de ele simt cum puterea lor se revarsă în mine mi-am scuturat degetele și le-am adunat în vaza pumnului protejând calea ferată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fântâna andaluză. și... îmi ești așa cuminte. dormi pe note de ravel și visezi seraiuri dragi aștepți în colțuri de rai să te fure câțiva magi. sâmbătă, 1 decembrie 2012 cade toamna în pahare cade toamna în pahare bahică petrecere, sorbim din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea clipelor care se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru o clipă, ne vom schimba rolurile: tu-i vei deveni adolescenta ce aleargă pe zăpada vieții, încercând să oprească timpul la o anumită zi, iar eu să-mi agăț în păr muguri de culoarea cerului și a mării, ce sorb cu lăcomie esența vieții. E o noapte apăsătoare, ca o zi de iarnă, Bradul și-a acoperit crengile spre pământul făgăduinței, a închis ochii și, lacrima de smarald a înghețat într-un colind, i-am mângâiat mâinile sufletul, ce va
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de o melodie compusă de “ABBA”. Eram un puști pe lângă el, nesigur de mine și lipsit de atuurile pe care el le jongla cu măiestrie. Instinctiv, am dat un pas înapoi și-am rămas aliniat cu Sorina.Și ea îl sorbea din ochi admirativ. Se simți studiată de mine și imediat acea undă de visare din ochi îi dispăru lăsând în loc doar iriși de gheață. Era felul ei prin care îmi arăta că nu-i pasă de nimeni și că are
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și noi am face pipi așa cu țîrÎita, am ajunge diabetici. Își șocase limba prin locul dintelui lipsă. Părea beat și se clătina, mutîndu-și centrul de greutate de pe călcîie pe vîrfuri și invers. Din nefericire, localul nu avea scaune. Își sorbea zgomotos licoarea din pahar și nu-și lua ochii de la mîinile mele. — Aha!... Deci și ție-ți place saké-ul ! Apoi cu voce joasă: — Hai, Împumută-mi și mie zece yeni. SÎnt de-al casei, așa că n-am de gînd s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca ăsta... Arată cam jalnic dacă susții că e un punct de răscruce,.. — Dar cînd intră În scenă un șantajist... și speculant... — Da... și mai ales dacă este rudă cu cel dispărut... Ridică privirile și duse ceșcuța la buze. Își sorbi ceaiul cu zgomot. — Exact cum mă așteptam... ești destul de deștept. Dar se spune că și maimuța poate cădea din copac. Dar aici nu-i treabă de maimuță. CÎnd se cade fix pe mine... nu mai suport. Cu ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
linia de orizont a digului. Următorul schimb era probabil după o baie bună sau o dușcă de saké. SÎnt numai trei fete? Ce naiba ai de gînd să faci? De data aceasta, Înainte de a lua ceșcuță În mînă, se aplecă și sorbi puțin din ea. Lumina adunată În fundul ceșcuței groase strălucea vizibil. O rază În formă de semilună Îi contura bărbia. — Deci astea sînt afacerile de care te ocupi? — Afaceri? zise el strîmbînd ușor din nas și rîzÎnd puțin jenat. Dar, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că erați destul de intimi, nu? — Cu ce se ocupă? — E șef de secție. — Funcționarii ăștia nu prea au bani și eu cer cam mult. Dacă mă plătește, fac ce-mi cere clientul. Își termină și ea ginul, pe care-l sorbise Încet și, ridicînd brusc paharul, mai comandă unul, fără să-mi ceară Însă permisiunea. — Mă căsătoresc În curînd și vreau o ceremonie În toată regula. Nici prin cap nu-mi trece să-mi Închiriez rochia de mireasă. Îmi voi găzdui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
decît mine. Dintre fotografiile pe care le-am luat de la Tashiro am ales una care, chiar dacă nu era foarte semnificativă, scotea În evidență toate trăsăturile feminine ale modelului și am pus-o lîngă a LUI, pe masă. Pe cînd Îmi sorbeam Încet băutura direct dintr-o sticluță, mi-am concentrat mult atenția asupra legăturii posibile dintre cele două fotografii. Fața puțin prelungă a bărbatului, caracteristică tipului de entuziast, era puțin asimetrică și părea mai aspră la pipăit... poate datorită petelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am început să frec două nesuri în loc de unul. Pe la 6, se trântea istovită în fuga ei zilnică de ea, lângă mine. Răsfira cartea la care citeam și o așeza discret, dar clar alături, nu între noi, ci la spate. Ne sorbeam cafelele, aproape tăcând. Din când în când, ne priveam cu coada ochiului. Abia la seminarii, de față cu toată lumea, vorbeam una cu alta, doar una cu alta. Atunci se înfruntau două teoreticiene. Acolo, pe iarba încă udă în zorii zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din spatele lui atârna portretul Regelui. Al ultimului Rege. „În curând, vrui să spun, s-ar putea să nu mai fie nici El, solitudinea dumneavoastră romană va rămâne în senatul de la Roma al ultimului imperiu... În curând...” În timp ce încă își mai sorbea cafeaua, ultimele picături, mă uitai pe fereastră: zăpada se lovea în rotocoale de gardul de vizavi pe care afișul lipit cu o lună și ceva înainte fâlfâia în vânt, cu partea de jos zdrențuită. Seară de seară trupele rusești mărșăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cât timp ați stat în gazdă? - Un an și ceva. - E frumoasă, deșteaptă? - Și una și alta. - Ursuz cum sunteți!... - Nu pricep! - Nu mă miră, zâmbi. Probabil e o calitate ce se cere în profesia dumneavoastră. Râse și începurăm să sorbim din cafele. Doamna Pavel părea dezamăgită, se vedea că vroia ceva senzațional; interveni: - Dar nu de nuntă era vorba, după cum văd; atunci de unde până unde să vorbiți despre dragoste? Și cam ce vorbeați anume? - Uite, am început discuția, cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Era în vorbirea lor o plăcere abia reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - în definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvânt observară competent și obiectiv fiecare din ele, în timp ce tânăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gândi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi întrebându-se. Dacă aș pune o asemenea întrebare cu voce tare, aș fi precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gândi cine știe ce despre mine”. Dar cum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate de pahar, apoi se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut și a picat ca un mal. Petrache! vorbi părintele, împroșcând; toarnă repede o sângeapă de rachiu, pe urmă dă fuga la primare și treci și pe la mine pe acasă, de adă psaltirea... Toarnă repede, Petrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bucluc! Da’ ai pus de cel bun? de cel tare? Popa își scărpină gânditor nasul roș; apoi puse mâna pe ulcică, pe când Petrache ieșea grăbit și spăriat pe ușă. Străinul horcăia în întuneric. —Ei, omule! zise popa mai liniștit, după ce sorbi un gât; ce ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai nevoie să-ți mai destoi inima... Câte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! O suflare trece și descoperă întâmplări uitate. De pildă, eu, de când am uitat de hanul Boului! Și iată, acuma mi-am adus aminte de el. Am sorbit câte-un păhărel; eu m-am uitat pe fereastră la cai; apoi bătrânul prinse a istorisi, în lumina mâhnită a unei zile cețoase de toamnă. —Să vedeți... începu cuconul Dumitrașcu, moale, odată m-am abătut și eu prin părțile acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și mânile Sandu Popescu. Pușcașul tăcu o clipă, privind în pământ, apoi mă ținti cu ochii lui rotunzi. —Dumneata ești boierul din Sărățeni? Da! răcni repede crâșmarul; boierul Niculiță! Și așeză cu grijă, pe masă, trei păhărele de țuică. Vânătorul sorbi încet băutura, cu ochii pe jumătate închiși. Puse paharul la loc și-și șterse mustățile zbârlite. Grăi iar cu glasu-i ostenit: — Am auzit că la Sărățeni o duc mai bine rumânii... Sandu nu-mi dădu voie să răspund. Își repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-mi dădu voie să răspund. Își repezi arătătorul drept, înainte: Cum? foarte bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu, neică Marine, pe onoare! Omul dădu din cap. Crâșmarul îi puse în mână a doua țuică. O sorbi și pe asta încet. Începu după aceasta să se scociorască în chimir. Scuipă cu greață și mormăi: Nu-i!... Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a mai întâmplat de i-a fost drag femeii unul, un băietan... da’ ea nu spunea nimănui... și nici băietanul nu știa... De păcătuit nu păcătuia, da’ așa-i era drag, macar să mai iasă în lume, să mai soarbă lumină, ci numai în casa urâtului se înădușea... Ș-a început a o bate, săraca, a început a o bate bărbatul... Ș-o bate azi, o bate mâni, nimeni nu știa... a grămădit-o într-un rând în zemnic ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]