7,703 matches
-
a revoluționarilor. Dincolo de inevitabilele contingențe, această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în Cehoslovacia, în Polonia, în Balcani... Unii istorici consideră că, dimpotrivă, în Slovacia, sovieticii, departe de a înconjura insurecția, ar fi lăsat-o să fie strivită, dar se pare că eșecul rezistenței slovace, majoritar însuflețită de comuniști, a avut rațiuni militare. Ceea ce se știe cu certitudine, este că Armata Roșie n-a dat niciun
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rezistenței poloneze - în rândul căreia comuniștii sunt foarte minoritari - să întărească pozițiile guvernului legal aflat în exil la Londra, cu care Stalin are relații foarte proaste după dezvăluirile referitoare la masacrul de la Katyn*; lăsând Wehrmachtul să-i zdrobească pe insurgenți, sovieticii stabilesc un raport de forțe în favoarea lor și în aceea a Comitetului de la Lublin pe care-l controlează. în afara Poloniei, voința insurecțională a comuniștilor nu pare să fie nicăieri pusă sub semnul îndoielii, dar rezultatele sunt foarte diferite. Cazul școală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
instituie puterea hegemonică și teroarea. Apoi, bazându-se pe acest raport de forțe interior, fiecare se străduiește să se delimiteze net de vecini: comuniștii albanezi nu au încredere în iugoslavi care, la rândul lor, se opun comuniștilor bulgari, apoi celor sovietici. în Europa* Occidentală, comuniștii participă la guvernele Eliberării în Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Italia și Norvegia, dar numai PC belgian, francez, italian și grec pot nutri unele iluzii privind o eventuală preluare a puterii. Pe 4 aprilie 1944, generalul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
larg întreținută de generalul de Gaulle - permite să se răsfrângă și asupra lui Churchill și Roosevelt o responsabilitate care-i revine numai lui Stalin, e clar că prezența sovietică a fost decisivă în stabilirea raportului de forțe final. Nu din cauza sovieticilor n-au ajuns comuniștii occidentali la putere, dar grație lor au cucerit-o tovarășii lor în Răsărit. în 1944-1945, situația endogenă a comuniștilor nu le permitea să ia puterea nici în Est nici în Vest; iar Marcel Cachin sublinia, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o orientare prea manifest comunistă și creează Adunarea Universală pentru Pace, plasată sub auspiciile securității colective și ale Societății Națiunilor. Bucurându-se de autoritatea nominală a lui Pierre Cot și a Lordului Cecil, AUP va regrupa pentru o vreme sindicaliști sovietici, personalități radicale franceze și membri ai establishment-ului britanic - în frunte cu Winston Churchill... în fața agresivității naziste este totuși greu să conciliezi dragostea de pace cu chemarea la rezistență antifascistă. în septembrie 1938, fermitatea adoptată de comuniști în cazul crizei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
oare în cazul unui nou război mondial, nu trebuie să sperăm mai degrabă prăbușirea imperialismului decât să ne temem de moartea civilizației? Denunțând monopolul atomic american, comuniștii înființează Mișcarea pentru Pace, organizație de masă* de anvergură mondială, bine încadrată de sovietici, dar în cadrul căreia francezii ocupă un loc important: savantul atomist și comunistul Frîdîric Joliot-Curie este unul din liderii cei mai importanți ai Mișcării. Pe 19 martie 1950, aceasta lansează „Apelul de la Stockholm”, cerând „interzicerea absolută a războiului atomic”. O găselniță
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
plece în străinătate, Mao participă, în iulie 1921, la înființarea grupului comunist de la Hunan și figurează printre cei treisprezece delegați la primul Congres al PCC. Ascensiunea lui e lentă într-un partid plasat pe atunci sub severa tutelă a emisarilor sovietici care speră să dezvolte în China o nouă revoluție comunistă mai curând prin susținerea naționaliștilor din Gomindan. în 1926, el conduce la Canton Institutul de cadre pentru mișcarea țărănească, apoi realizează în Hunan o anchetă, devenită ulterior faimoasă, despre viața
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
s-o părăsească în vara anului 1945. Asistat de Liu Shaoqi și de Zhou Enlai, Mao contribuie decisiv mai întâi la eșuarea negocierilor cu naționaliștii, regrupându-și apoi forțele și ocupând noi teritorii, în special în nord-est, profitând de retragerea sovieticilor din Manciuria și de lipsa de interes a americanilor. Cunoscând slăbiciunile lui Cian Kai-șî, el concepe și reușește un imens pariu: să-l atragă departe bazele lui și apoi să-l distrugă treptat, începând din Manciuria până în sudul extrem - orașul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
MCI. Morolitismul declarat al organizației* și al ideologiei* comuniste pe plan mondial și supremația sovietică asupra mișcării, deja contestate de către Tito* în 1948, sunt acum puse în discuție și de alții, îndeosebi de PCI*. Pentru a pune capăt oricărei contestări, sovieticii convoacă la Moscova, în noiembrie 1957, prima mare conferință, regrupând 68 de partide comuniste, și reușesc să creeze o unitate de fațadă. Este însă pentru ultima oară când ei reușesc să apară ca lideri ai unei mișcări comuniste mondiale și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de el la adresa lui Stalin; PC Albanez reia zgomotos aceste critici. Chinezii și albanezii contestă concepția lui Hrușciov despre coexistența pașnică*, pe care o consideră ca oportunistă și revizionistă, ei reclamă o atitudine mai radicală în lupta antiimperialistă*. Pentru prima oară, sovieticii au de înfruntat un adversar de talie - Mao Tzedun* - iar divergențele degenerează rapid într-un conflict deschis, provocând finalmente marea schismă în sânul comunismului mondial. Fiecare partid comunist este acum obligat să se poziționeze în raport cu una din cele două tabere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
internarea abuzivă într-un spital psihiatric a matematicianului ucrainian Leonid Pliușci. Ele recidivează în 1968, condamnând mai mult sau mai puțin vehement înăbușirea Primăverii de la Praga* de către tancurile Tratatului de la Varșovia. Atacurile împotriva sacrosanctului principiu al internaționalismului* proletar se multiplică. Sovieticii reacționează prin convocarea unei a treia conferințe mondiale în 1969, la care participă 69 de partide; se înregistreză însă și absențe de marcă: Mao, Tito, Castro*, Enver Hodja, Kim Ir Sen*, precum și conducătorii vietnamezi. Acum începe să se cristalizeze curentul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
demersul cu o întâlnire la vârf între Marchais, Carrillo și Enrico Berlinguer, secretar general al PCI, la Madrid, pe 2 martie 1977. Va fi apogeul eurocomunismului intrat ulterior într-un declin pe care nu va mai reuși să-l frâneze, sovieticii punând între timp la punct un plan în mai multe etape de revenire la ortodoxie*. Răbdător, aceștia profită de câteva ocazii: moartea în 1978 a lui Jean Kanapa, consilier al lui Georges Marchais în probleme de politică internațională, apoi cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Praga, tipărită în 37 de limbi și difuzată în 145 de țări -, plasată sub egida Secției internaționale a PCUS și a directorului aflat de mai multe decenii în fruntea ei, Boris Ponomarev. MCI constituie un punct de sprijin important pentru sovietici, mai ales în domeniul luptei pentru pace*. Dar prăbușirea subită a regimurilor de democrație populară*, în 1989, și apoi a URSS, în 1991, duce la dizolvarea MCI. Astăzi, PC continuă să întrețină relații bilaterale și se regrupează la nivel regional
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se trezește fără aliați în regiune, iar comuniștii locali sunt considerabil slăbiți. Această situație nu mai poate dura la ora când SUA și Marea Britanie încearcă să creeze aici un sistem de securitate pentru a îndigui comunismul. începând din 1955, conducătorii sovietici încep să creadă că mișcările naționaliste arabe le-ar putea servi interesele. în timp ce echilibrul atins în Europa nu pare a mai oferi nicio posibilitate de expansiune sistemului comunist, avântul mișcărilor naționaliste și anticoloniale din țările lumii a treia deschide un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai multe sau mai puține rezerve, ajutor logistic diferitelor organizații care au recurs la terorism*, URSS vede cum influența ei în Orientul Mijlociu diminuează, până când Gorbaciov ajunge la putere, în 1985. Acesta reînnoadă cu Israelul și deschide larg porțile emigrării evreilor sovietici înspre Israel. în octombrie 1991, el coprezidează conferința de la Madrid; este însă ultima mare manifestare internațională la care Moscova e invitată. Cât despre comunismul din Orientul Mijlociu, mai precar implantat aici decât oriunde în lume, el supraviețuiește cu încă și mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pretutindeni, pe lângă organizația legală, un organism clandestin, capabil să-și facă la momentul decisiv datoria față de revoluție”. încă din 1920, IC este condus de un Comitet Executiv (CEIC) care definește și implementează o linie politică generală, cu sprijinul principalilor șefi sovietici, ei înșiși membri ai Politburo ai PCUS - Zinoviev, apoi Buharin și, în sfârșit, Molotov. Primele patru congrese ale IC stabilesc o serie de principii în vigoare până la dizolvarea ei, în 1943. în paralel, IC înființează diverse ramuri sectoriale - tineret, țărani
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contra-societate care atrage unul din patru alegători în toată perioada celei de-a IV-a Republici. Moartea lui Stalin în 1953 și apoi, începând din 1956, destalinizarea* căreia i se opune conducerea - ce aprobă înăbușirea revoluției maghiare* din 1956 de către sovietici - provoacă plecări printre intelectuali, dar afectează prea puțin masa partidului. în schimb, întoarcerea lui de Gaulle la putere îl destabilizează puternic. încă de la alegerile din 1958, PCF coboară la 18,6% din sufragiile exprimate, apoi reușește să-și stabilizeze electoratul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
neîncetat de PCI și istoriografia ce-i este loială - e întru totul relativă, deoarece se dovedește asemănătoare cu ceea ce propuneau atunci cei mai mulți dintre conducătorii comuniști din Europa de Est și Franța; aceasta consta în inventarea unei alte căi decât cea adoptată de sovietici pentru a se îndrepta spre socialism. Deși proiectul eșuează, Togliatti și tovarășii săi țin în continuare să producă o reflecție teoretică despre „calea italiană spre socialism”: astfel, în decembrie 1947, PCI votează o Constituție democratică și, în numele antifascismului, îi devine
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietizării* Poloniei orientale, a statelor baltice și a Basarabiei în 1939-1940: asasinate masive - de exemplu, ofițerii polonezi de la Katyn* - și mari operațiuni de deportare*. în timpul războiului cu Germania, NKVD este însărcinat cu lupta împotriva dezertării - în jur de 120000 militari sovietici vor fi împușcați din acest motiv -, cu deportarea prizonierilor de război și, în 1944-1945, cu deportarea „popoarelor pedepsite”. în 1943, NKVD pierde controlul spionajului preluat de NKGB care, în 1946, numără deja 115000 membri, dintre care 60000 doar pentru departamentul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o mare eficacitate. Exportarea modelului Sovietizarea democrațiilor populare* după 1945 deschide o a treia fază, modelul cekist constituind o referință organizațională și ideologică pentru polițiile politice ale celorlalte regimuri comuniste, formate adesea, ba chiar direct supervizate la fața locului, de către sovietici. Indiferent dacă au pus mâna pe putere printr-un război civil - în Iugoslavia sau Albania -, au fost aduși la putere de URSS - în România, Polonia și RDG - sau au obținut o oarecare susținere populară - în Cehoslovacia sau Bulgaria -, partidele comuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cekiste”. Sociologia arată, în afara apartenenței de clasă, o creștere a titraților. în acest sens, aceste poliții constituie o elită privilegiată și mândră de propriul statut. începând din 1957, fiecare stat își asumă recrutarea propriilor cadre de securitate, numărul de „consilieri” sovietici scăzând brusc. Totuși, KGB continuă până în 1989 să coordoneze și să influențeze activitățile serviciilor „prietene”. Regulat, se țin întâlniri centrale, conferințe comune diferitelor sectoare specializate, însoțite de stagii și de călătorii de informare. în anii 1980, aceste poliții evoluează spre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exportare a sistemului său social în teritoriile cucerite în Europa de Est. Totuși, această socializare fără concesii nu se poate defel prelungi, așa cum o arată tensiunea care precedă moartea lui Stalin* - blocada Berlinului, războiul din Coreea etc. Prin strategia coexistenței pacifice, conducătorii sovietici au impresia că pot să depășească dilema. în realitate, o agravează. Sub Hrușciov*, încearcă să jongleze cu termenii acestei contradicții, încercând să ducă, simultan, politici de coexistență pacifică sau de destindere cu SUA și Europa* și ofensive în lumea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din comerț, muncitorii necalificați, muncitorii agricoli sunt împinși undeva la baza scării. Aplicarea modelului sovietic în democrațiile populare în primul deceniu de după război, între 1945 și 1956, în Europa de Est, viziunea asupra schimbării sociale se inspiră din belșug din anii 1930 sovietici, chiar dacă teroarea este aici mai puțin masivă, iar numărul victimelor și al celor internați în lagărele de concentrare, mai puțin consistent. Cu toate acestea, dinamicile colectivizării și industrializării puse în aplicare urmăresc același obiectiv: crearea unei societăți radical noi, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Moscova pentru întreaga lume conferă mișcării comuniste o putere neegalată. Succesorii lui Stalin urmează aceeași cale, profitând de criza economică mondială din 1974 pentru a relansa ofensiva, marcată de victoria Vietnamului* comunist, apoi de prăbușirea imperiului portughez și de înaintarea sovieticilor în Africa*, în Caraibe (Nicaragua, Insula Grenada) și, în fine, în Afganistan. Supraevaluându-și, însă, puterile, vor ajunge să se prăbușească. SIMBOLISM COMUNIST Ca orice religie politică, mișcarea comunistă acordă un loc central simbolisticii, iar prima sa dorință a fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ea este puternic recomandată acelora care doresc să obțină gratificații - locuință, vacanță, creșteri salariale, bilete la spectacole etc. - sau chiar să facă carieră. Este instituită o imensă birocrație* sindicală care, la începutul anilor 1980, va înregimenta peste 113 milioane de sovietici, adică 99% dintre salariați. Acest sistem va fi extins la toate regimurile comuniste după 1945, cu excepția cazurilor extreme precum China* maoistă, Cambodgia khmerilor roșii* sau Coreea de Nord*, unde predomină munca forțată. Sciziunea sindicală mondială în 1919, sindicalismul a reușit să se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]