5,679 matches
-
mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile lui Scept, sus Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
permitea câte o zburdălnicie. Uneori spunea: - Da, Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat Încă un autentic simț pentru frumos, pentru tihnă, pentru lectură și conversație; nu disprețuiesc necesitățile lumești - elementele bazic umane. Ce‑i al lor e al lor. Pe orice stradă puteai cumpăra o baghetă, o pereche de chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și ferestrele foștilor tăi prieteni sau cunoscuți. Nu putem trece strada fără să‑ți aduci aminte de vechi amici și amice. Ravelstein a fost un prieten drag - unul la un milion. Dar el a spus despre tine că porți În spinare o povară de grea depresiune psihică. Rosamund simțea că trebuie să mai schimbăm mediul. Aveam casa din New Hampshire și o invitație pe trei ani la o universitate din Boston ca să predau (atât cât puteam de unul singur) cursurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această meserie. Așa Încât Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
BRUNO: Fel de fel de prostii. Ce vrei să zică? Ce vrei să zică o groapă? Prăpăstii... GRUBI: Hm! A noastră nu pare ca alelalte. BRUNO: Parcă poți să știi... GRUBI: O simt. Zău. Uite, o simt aici, în șira spinării. O simt cum palpită. Astă-noapte m-am lăsat ușor în adâncul ei ș-am simțit cum respiră. BRUNO: E-e! GRUBI: Zău! Respira-ncet, uite-așa, și în jur se simțea ceva cald, parcă aburea în jur. Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iată cine sunt eu. Domnule Campbell, te rog să accepți să fii agent secret american. — Iisuse Cristoase! am zis. Am zis-o cu furie și fatalism. M-am încovoiat brusc, cu capul în pământ. Când mi-am îndreptat din nou spinarea, am spus: — Ridicol! Nu... pe naiba, nu! — Ei bine..., zise el, de fapt nu sunt prea decepționat, fiindcă oricum nu astăzi îmi vei da răspunsul definitiv. — Dacă îți imaginezi că mă voi duce acasă să mai reflectez, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu veni din primul moment. Își lăsa greutatea de pe un picior pe altul, indiferentă la chemarea lui, poate fiindcă nu auzise. Buzele îi fredonau un cântec, iar clătinarea ușoară a capului sugera ritmul. - Margareto, vii? întrebă răbdător Samuel, îndreptându-și spinarea. E gata... O cunoștea bine, știa că asemenea lucruri se mai întâmplă; ca de obicei, trebuia să ai puțină răbdare. Însă, pe neașteptate, Margareta se repezi la el și începu să-l mângâie folosind aceleași gesturi și cuvinte ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
m-am dus în bucătărie să beau un pahar cu lapte rece. Eram desculț și îmi contractam degetele piciorului drept, pentru că simțeam un cârcel pe cale să se instaleze. Cum nu purtam haine, transpirația mi se scurgea pe piept și pe spinare de parcă eram într-o saună, făcând bobițe lucioase dacă nimerea peste fire de păr. Am băut laptele pe nerăsuflate. Când mai aveam doar câteva înghițituri, ochii mi-au căzut pe chiuveta plină cu vase. Ce va zice Sgsdgff, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Gon Zhuo. N-a trebuit să insist prea mult. Învățăceii îmi arătau mereu figuri noi și spuneau Tai Shui, Naio Ba He, Su Qi, Senshe. Am ales Gon Zhuo pentru că-mi plăcea numele. Într-o dimineață galbenă cu nori ca spinarea de șopârlă, o potârniche a poposit pe terasa templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sun acasă. Asta în primul rând. Deodată, chiar în momentul în care ieșeam din cămară, X m-a tras de braț și m-a sărutat. A făcut-o stângaci și violent. Am ridicat amândouă mâinile în timp ce-mi simțeam spinarea și capul presate de perete. Îmi sorbea buzele și se lipea de mine cu tot trupul, limba ei avea un gust dulce, obrazul îi mirosea a copil. Z și Y au apucat-o și au tras-o deoparte. Ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
interesant era pe cale să se întâmple. Profesorul se uită la Erika, gura îi tremură, iar răspunsul bâlbâit și în doi peri pe care îl dădu îi trădă zăpăceala. Murmurele încetară, mai multe perechi de ochi fixară scena. Erika își îndreptă spinarea și spuse „bine, mulțumesc”, apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vene mari, care se umflau și se desumflau regulat, iar partea inferioară a abdomenului și picioarele nu existau, creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul, deveniră de un strălucitor albastru-metalic. Încet-încet, spinarea i se dilată atât de tare, încât acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat, emitea sunete neinteligibile. Străinul o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și acuma vrei să pleci? E un conflict dureros, dar frumos de privit. Tramvaiul a venit și i-a luat pe oamenii grăbiți cu conflictele lor, eu am rămas singur pe stradă, sub razele viguroase ale soarelui, privind motanii. Aveau spinările foarte arcuite, iar tensiunea atinsese asemenea cote, încât nici nu mai mișcau din coadă. Distanța dintre mustățile lor era de vreo zece centimetri. Unul, roșcat, ținea laba din spate îndoită într-o poziție oarecum nefirească, de parcă ar fi fost surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eu. Numai gândul de a conduce un teatru, cu toate conflictele lui de interese și de pretenții, cu orgolii de mângâiat, nume mari de atras, ca să nu mai vorbim de piese de regizat, îmi dădea fiori de groază pe șira spinării. Dar dacă era să reușească cineva s-o facă, atunci MM era omul potrivit. Ce vești minunate, zisei eu, după ce am băut puțină șampanie. Sper să reușească. Și eu, zise Bez. Da’ numai pentru că ar fi prima dată când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca să știe că nu prezentau interes; nimeni n-ar da pe ei mai mult de zece pesos. Hotărî să se ridice și, de cum își puse picioarele pe pământ, înțelese că, în noaptea aceea, fuseseră acolo. Un tremur ușor îi străbătu spinarea. Probabil că s-or fi așezat pe vine lângă patul mizerabil, privindu-l ore întregi, nemișcați ca stanele de piatră, cu ochii mici și dușmănoși ațintiți pe chipul lui, observând neobosiți cum respira domol, iară și iară, și întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acestuia de abia se distingea în spatele perdelei de particule în suspensie plutind în atmosfera poluată a orașului Santa Cruz. Spre Sud-Vest, aproape de port, coșuri gigantice se alăturau cu fumăraia lor eșapamentelor de mașini și, cum munții din apropiere care dominau spinarea orașului împiedicau venirea vânturilor, aerul poluat stagna într-o depresiune, ucigând în fiecare lună zeci de bolnavi afectați de dificultăți ale căilor respiratorii. În mai puțin de opt ani, Santa Cruz trecuse de la o capitală mică, având un aer provincial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a Fecioarei Maria; mileuri ovale, dreptunghiulare și rotunde acopereau toate suprafețele; peste ele stăteau șiruri de fotografii de familie, În toate apărând Peppino: Peppino Îmbrăcat ca un mic marinar, Peppino În albul strălucitor al primei sale Împărtășanii, Peppino stând În spinarea unui măgar, rânjind cu Înfrigurare. În toate fotografiile, urechile uriașe ale copilului erau vizibile, făcându-l să arate aproape ca un personaj de desen animat. Într-un colț se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
răscrăcărat, Spune, cum te-au botezat? H ÎI atârnă de căldură, Până-n praf limba din gură. R Râma o literă știe Și numai pe ea o scrie. S Ați văzut cumva să stea Bățul drept, fără proptea? I Cobilița din spinare Îi stă-n cap și nici n-o doare. T Vine șchiop, dar vine bine: Așa șchiop, nu-i orișicine. N 3 s-a-ntors de-a-ndoaselea Să-și numere oasele. E Ca să nu-i rămâie goală Inima, i-am pus pedală Q
Alfabetul. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_522]
-
de când am decolat, îmi amintesc că zburăm cu mult peste viteza sunetului, adică așa cum se spune în povești: zburăm ca vântul și ca gândul. Privirea îmi fuge către hubloul generos al navei. Brusc mă trece un fior rece pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
adună frunzele. La o masă... e de furcă... Cu un pom nici nu sencurcă... Și mai are niște colți, Uite-așa... de câțiva coți, Și urechi ca niște roți. Dar e blând cât e de mare Și mă duce în spinare. F Funicuța - bunicuța Și Furnicu de bunicu‟ Au un nepoțel Care vrea...altfel: Când e de culcare, El vrea la plimbare, Când e să mănânce, Lui îi vine-a plânge, Când e noapte-afară, Cântă la vioară, Și când este soare
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
foloseau titluri de genul „Un pensionar cade și moare încercând să omoare un păianjen cu papucul“. Propriul ei jurnalism era și mai muribund. Maternitatea și provincia nu erau doar o cruce personală pe care Amanda trebuia să o care în spinare. Erau și o cruce profesională. Cariera ei avusese de suferit. Asta era indubitabil. Toate eforturile ei din ultima vreme de a trezi interesul diverselor persoane cu ideile ei de articole nu avuseseră nici un rezultat. Imposibilul se întâmplase: Amanda alunecase sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
privindu-i pe cei doi Pinchett, și-a dat seama că aceștia nu se uitau la zâmbetul lui. Dintr-un motiv misterios, erau focalizați asupra picioarelor lui. Neil se uita în același loc. Hugo a simțit cum îi îngheață șira spinării. Oare uitase să-și curețe pantofii sau ce? Când a coborât și el privirea a observat că fiecare dintre pantofii marca Church, mărimea patruzeci și patru, era parțial acoperit cu o glugă din plastic de un albastru electric. Hugo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]