38,669 matches
-
mică și frumoasă, lui Tinel Blezneac. Ăsta păși iute spre căciula în care erau adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse la arborele de mai dincolo, o aruncă între câteva crengi, reveni la mașină, scoase cheile din contact și dădu să intre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ea, care mai cunoștea câte ceva, din povestea în general nepopularizată, a celor doi frați, mai comenta câte una, câte alta; în rest, dumnezeu cu mila! Acum, toamna asta, venise, parcă, prea devreme, și prea încărcată cu roade. Vasile cel Mare strângea prunele și merele. Pruncii săi, cu nevasta, recoltau strugurii. Era o veselie, și-o hărnicie, pe capul lor, de, mamămamă. Numai, iată că, la poartă, se oprește Vasile cel Mic. Mare, treaba, mare, spune el, în loc să de-a bună ziua. Mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i-l acopere. Brusc, s-a răzgândit. și a descoperit-o total. În el au luat foc dorințe animalice, de fiară turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea seama de ce i se întâmplă. Mihaiu o strângea tot mai tare în brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns-o mai tare. și mai tare. și Țși a asfixiat-o. Distingând, printre aburii alcoolului și spasmele excitării, ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
turbată. și a violat-o. Fata n-a apucat să-și dea seama de ce i se întâmplă. Mihaiu o strângea tot mai tare în brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns-o mai tare. și mai tare. și Țși a asfixiat-o. Distingând, printre aburii alcoolului și spasmele excitării, ce a făcut, s-a speriat. A învelit fata în cearșaf și a ascuns-o în subsolul blocului. Când a venit Maria
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o să te amendeze, dacă nu, o să te și trimită la DNA? Vom vedea. Întâi să intru în misiune. A plecat. A intrat în misiune. A luat cu ea un fel de pungă, mare, din plastic gros și rezistent, care se strângea, împăturindu-se, atât de ingenios, încât, la urmă, o puteai pune și într-un buzunar mai încăpător. A trecut prin punctul de frontieră ca prin brânză. Unde te călătorești, feministo, a fost întrebată, glumeț, de către vameșul temut. Ia, până dincolo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dacă-i așa, lucrurile se schimbă. Treaba stă cu totul altfel. Viața poate lua o cu totul altă întorsătură. S-au ridicat pe fese. S-au privit ca două flăcări, care urmau să se devoreze una pe alta. S-au strâns din nou, puternic, în brațe. S-au lăsat pe spate. Cu fața în sus,respirau, mai cu seamă el, greu. Transpirau. Se bucurau. Aci râdeau, aci plângeau. Ca niște copii fără minte. Așa e, uneori, viața. Demolatoare și remolatoare. De
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dădea câte ceva. Totuși, multora le trezea milă și compătimire. A început să devină cunoscută cimitirului. Câte cineva i-a adus și câte ceva de pus pe trup. Ea nu s-a întristat. Dimpotrivă. S-a bucurat, a spus bogdaproste, și a strâns, tot, cu ce miloșii au omenit-o. Bărbatul, părinții, o uitaseră. Parcă, nici nu fuseseră, pe lume, ei pentru ea și ea pentru ei. Aseară, s-a simțit rău. Aproape că n-a dormit, deloc, toată noaptea. Către ziuă, a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute și am strâns-o de gât, cu ambele mâini, până ce n-a mai mișcat.Apoi am urcat, din nou,la Pisc, și te-am găsit pe dumneata, aici, și, ce a mai urmat, știi. Asta-i tot. Din gelozie, dar, și din spirit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
avere, mă am pe mine. El: eu, ca podoabă, mă am pe mine. O facem? O! Aici, la mine, ori, acolo, la tine? La mine, a răspuns, hotărâtă, fata. Când plecăm? În cel mult o oră, a răspuns el. Ne strângem lucrurile, eu plec după mașină, și, ce să mai discutăm, o luăm din loc. Dânsa și-a pus lucrușoarele în valize, el s-a dus nițel prin parcări, a găsit o mașină bună, frumoasă, nouă, lăsată neglijent, ba, și cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au sărit, în brațe, de parcă ar fi vrut să se sufoce, reciproc. Brusc, au revenit la ipostaza inițială, normală, a omului care se întâlnește pentru prima oară cu omul. și iar și-au sărit, unul altuia, de gât, s-au strâns de umeri, de mijloc, de alte părți ale trupurilor lor tinere, vânjoase, însetate de viață și de dragoste. Apoi s-au apucat de palme și au intrat dincolo de primii lăstari ai pădurii tinere. Acolo s-au iubit ca nebunii. Au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au lăsat urme adânci în mine? Nu eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai fost decât o gură în plus, un străin. În sfârșit, unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ora la care scriu, se află în piața unui oraș îndepărtat din India, dansând la lumina unei torțe, cu gesturi asemănătoare celor pe care le-ar face dacă ar fi mușcată de o cobră. Femei, copii, bărbați goi s-au strâns în jurul ei, plini de curiozitate, în timp ce tatăl meu - sau unchiul - încărunțit și adus de spate, așezat într-un colț, o privește gândindu-se la hruba întunecoasă, la zgomotul pe care-l face șarpele furios târându-se, la șuieratul său, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care le pronunțăm în vis. Îmi înfundam involuntar mâinile în nisipul cald și umed, pe care îl strângeam în pumni. Era asemenea cărnii unei fetițe care ar fi căzut în apă și i-ar fi fost schimbate hainele. Nu știu câtă vreme s-a scurs așa. După ce m-am ridicat, am început să mă pun în mișcare în mod automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Fiindcă el îi spunea soției mele Șah Djan, ca și cum era mama sa. Foarte mirat, contemplă prăjiturile cu ochii săi oblici și le acceptă cu o mână ezitantă. M-am așezat pe bancă și am luat copilul pe genunchi. L-am strâns în brațe. Trupul său era cald. Pulpele picioarelor semănau cu ale soției mele. Avea aceleași gesturi naive. Gura amintea de cea a tatălui său, dar, la el, mă simțeam atras de ceea ce-mi repugna la bătrân. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
perdea indiană brodată cu aur, ca acelea trimise fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi, evocam zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia de lucarna care dădea în curte: doica stătea la soare; curăța legume. O auzii spunându-i nurorii sale: „Ne-a speriat pe toți. De l-ar strânge Dumnezeu, să se liniștească!“ Cred că-i spusese doctorul că eram pierdut. Asta nu m-a mirat în vreun fel. Ce proști sunt oamenii! O oră mai târziu, îmi aduse infuzia. Plânsese atât de mult, că ochii îi erau roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gura. Dar sunetul vocii mă sperie. De altfel, îmi pierdusem vechea îndrăzneală. Era asemenea muștelor care invadează casele, când începe toamna, asemenea muștelor descărnate și fără viață, care se sperie de bâzâitul propriilor aripi. Rămân un timp pe peretele despărțitor, strânse unele în altele, apoi, când înțeleg că sunt vii, se aruncă prostește asupra ușilor și pereților, iar cadavrele lor cad peste tot în cameră. Din momentul în care pleoapele mi se închideau, o lume vagă, fulgurantă lua formă în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un nimb. În loc să se lase în jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam: „Sunt un imbecil.“ Nu eram atent la sensul cuvintelor pe care le pronunțam, mă amuza doar să-mi aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent dulce și amar al unui miez de castravete. Mă pipăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
era carnea pe care ai mâncat-o ieri?“ Dacă asta nu i-ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel de un cuțit, asemănător cu cel al măcelarului. Intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se aflase în contact cu carnea ei, o cămășă de mătase fină, țesută în India, impregnată toată de parfumul corpului ei - aducea a iasomie - și care păstra ceva din căldura și viața sa. Mult timp am inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să las din mână cuțitul cu mâner de os. Căldura așternutului ei mă reanima și, posedat de amintirea fetiței palide, plăpânde, cu ochii inocenți de turcmenă, cu care, altădată, mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului, am strâns în brațe acest corp plăcut, umed, plin de căldură tonică. Sau, mai degrabă, m-am aruncat asupra lui, ca o fiară înfometată. O detestam din adâncul inimii. Dragostea și ura făceau corp comun. Trupul ei proaspăt și palid, corpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
proaspăt și palid, corpul ăsta de femeie, se deschise și mă încarceră, ca un naja care se încolăcește de jur-împrejurul prăzii. Pieptul avea un miros îmbătător. Carnea brațelor înnodate în jurul gâtului meu răspândea o dulce căldură. Toată ura pe care o strânsesem se risipi și aș fi vrut să mor. Mă străduiam să-mi rețin lacrimile. Fără să știu când, picioarele i se înlățuiseră de ale mele și brațele i se lipiseră de ceafa mea, atât de bine, că eram unul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]