4,034 matches
-
de repedeă. Fluxul a fost modificat o dată cu trecerea timpului, apărând noi proceduri de evacuare din cort. Dar dacă ar exploda o bombă care ar împrăștia lichid inflamabil peste tot? Spectatorii ar lua-o la goană spre ieșiri și ar muri striviți cu sutele. Edward Kadersky intră grăbit în cort și văzu 2500 de oameni așteptând nerăbdători începerea spectacolului. Spectacolul său. La asta se gândea el acum. La propria lui creație. Kadesky fusese pe rând vânzător ambulant, responsabil cu cortina în teatre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs își eliberă brațul dintre doi adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea mulțimii. Dacă cineva ar cădea, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea mulțimii. Dacă cineva ar cădea, ar fi omorât în câteva secunde. Sachs însăși avea probleme în a-și menține echilibrul și controlul mișcărilor; i se părea că în orice moment ar putea cădea pe pământ, sub picioarele mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu gaz, care, credeau ei, putea să explodeze dintr-un moment în altul. Numai că nu era nicio bombă, niciun pericol pentru cele două mii de oameni de la Cirque Fantastique; niciun pericol în afara aceluia ca o parte din ei să fie striviți în panica lor nebună. La capătul coridorului, Malerick privi înapoi și văzu cu satisfacție că era singur. Așeză repede tava pe podea, în fața unei uși, și înlătură capacul platoului. Înșfăcă iute pistolul, făcându-l nevăzut într-un buzunar al uniformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de deasupra ei, pocnind la fel de tare din cauza vântului. I se păruse sinistru cu o zi în urmă; acum, după panica din cort - pe care chiar el o cauzase - părea respingător și grotesc. Reușise să evite în ultima clipă să fie strivită. Genunchiul și bocancul de care se lovise aparțineau unui bărbat care depusese toate eforturile pentru a îndruma publicul spre ieșire. Cu toate acestea, spatele, coastele și fața îi fuseseră afectate. Stătea pe iarbă de un sfert de oră deja, sleită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cuvintele nu pot comunica un astfel de atac emoțional. Nu din pricina frumuseții sale, departe de asta - conștientizarea era mai aproape de groază decât de încântare -, ci pentru că forța unui astfel de moment, care îți prinde inima în strânsoarea sa și o strivește până când viața însăși e amenințată, e dincolo de margini. Stacey —D eci ce faci mai târziu? am întrebat-o io pe Sheila. Sheila mereu făcea câte ceva și câteodată mă lua și pe mine. Denisha zicea că e ca să se simtă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în care o fac, dar trebuie să recunosc că unele erau chiar amuzante - mai ales când făceau speculații pe marginea pozițiilor: de exemplu, cine stă deasupra. Sheila era ucigător de comică atunci când a spus că bietul moș Thornton ar fi strivit de tot, dacă lui Stacey i-ar trece vreodată prin cap să preia inițiativa, ca să zic așa. Oare... Charlie C e fată scumpă e! Știa că sunt trist și mi s-a dăruit exact la momentul potrivit: are o bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
arăta de parcă era centrul Bagdadului. Am găsit totuși o tarabă lângă poarta Divi Divi cu un domn amabil care zicea că la el e duty free shop. Avea cam zece cartușe de ceva ce se chema Richmond Ultra-Lights, câteva ciocolate strivite de Toblerone, o sticlă de Jim Beam și asta. Am luat-o pe asta. Îi dădu sticla lui Emmy. Hai, Em. Relaxează-te puțin. Suntem în vacanță. Emmy apucă sticla, se uită la ea și luă o înghițitură. Avea gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
văzu pe fete stând în prag. Era cald pentru luna octombrie, dar și mult fum. — Uau! Ce văd eu aici? Adriana o înghionti cu cotul pe Emmy și arătă zâmbind spre Leigh. — Ia fii atentă. Și ce să vezi, Leigh strivea o țigară cu piciorul în timp ce exhala ultimul fum. — Leigh! Ce s-a întâmplat? Te descurcai atât de bine! strigă Emmy. — Mă descurcam, bine spus. — Ce s-a întâmplat? — S-a întâmplat cu Jesse Chapman, ciripi Adriana cu plăcere vădită. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
iar Jim putea vedea șirul de marinari stînd la prova, așteptînd să-și ocupe locurile În cuterul vaporului. Un tanc japonez Înainta de-a lungul Bundului, șenilele lui scoțînd scîntei pe liniile de tramvai. Ocoli brusc un tramvai abandonat și strivi o ricșă de un stîlp de telegraf. Desprinzîndu-se dintre rămășițe, o roată deformată se rostogoli pe drum. Se rostogolea alături de ofițerul japonez care comanda trupele de asalt, cu sabia ridicată, de parcă ar fi vrut să lovească roata din fața lui. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că războiul Începuse În sfărșit. Munți de necunoscut despărțeau totul, fiecare chip care Îl privea arăta ciudat. Își amintea de petrecerea doctorului Lockwood de la Hungjao și de acrobații chinezi care se transformau În păsări. Dar bombardarea vasului Petrel, tancul care strivise Packard-ul, uriașele tunuri de pe Idzumo - toate aparțineau unui domeniu al irealului. Aproape că se aștepta ca Yang să apară În salon și să-i spună că făceau parte dintr-un film tehnicolor care se realiza la studiourile din Shanghai. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de scrumiera de bronz, un ziar pe care se putea distinge: Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că țevile puștii se Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În fața ochilor Ceaușescu și Ceaușeasca În persoană. Pentru prima dată În viață Îi vezi fața de aproape, doar la câțiva metri. Îi spui pur și simplu: „bună seara”. Și-ți rămâne În gât bună seara ăsta, că doi haidamaci te strivesc de un zid și cu gura puțind a usturoi Îți șuieră ca șerpii: „Un’te duci, mă, te duci la Goma, tu-ți Dumnezeii mă-ti de perciunat”. Și Ceaușescu și Ceaușeasca trec pe lângă tine, maimuțele alea te slăbesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mare lucru nu se Întâmplă și dansați toată noaptea pe un „Rain and Tears” miorlăit și vă bagă În noul an Demis Roussos cu voce groasă. Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și pahare. Tu, obosit, dar și amețit de alcool, te duci la culcare. Ești singur În dormitorul rece cu douăzeci de paturi, intri sub pătură, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și sila. Ei te-au Împins În păcat. Dar Înainte de a fi păcat, ca toate păcatele, va fi o mare rușine. Afară prin oraș teroriștii au Încetat să mai tragă din orice poziție. E o liniște de haos grea, care strivește zăpada proaspătă a primei ierni libere din viața ta. Ce să faci cu libertatea asta? Doamne, ce să faci cu ea? Să o tai felii și să o mănânci ca pe un salam? Ce să faci cu libertatea asta? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-mă, tată, iartă-mă că n-am Înțeles nimic din lumea asta, iartă-mă că sunt un păcătos, am trăit degeaba, tată, nu mai am nici iubire, nici ură, am numai păcate. A căzut Ceaușescu, tată, bucură-te, l-au strivit ca pe o năpârcă, l-au călcat În picioare, bucură-te că a crăpat. Spune-i și lui Dumnezeu, tată, că Ceaușescu a murit! Și morților, morți de moarte să le spui că a murit cel care i-a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu șuvițele ei de un blond murdar și chiloții ițindu-i-se vizibil din pantaloni, ca să facă o cădere nervoasă. —Arată ca o chelneriță din Essex 1, continuă Stella. Și mai are și accent. Vocalele ei sunt mai plate ca o pisică strivită pe autostradă, și noțiunile ei de gramatică sunt complet inexistente. Nu vreau nici În ruptul capului să angajez pe cineva care nu poate nici măcar să decline verbul „a fi“ la perfectul simplu. Nu știe că persoana a doua de la verbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Ruby că În ultimii ani, de când ai lui muriseră Într-un accident de mașină În 1996, Buddy și Irene Îi fuseseră ca niște părinți. Nici nu poți să-ți imaginezi cât Îl adorăm pe băiatul ăsta, Îi spuse Irene, strivind În același timp mâna lui Sam. Avem trei fete, așa că el e fiul pe care nu l-am avut niciodată. — Și are o minte atât de strălucită - de nu-ți vine să crezi, adăugă Buddy. Sam, i-ai zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ies, am rămas în ea până mi s-a făcut frig. Pentru că acum casa era înghețată, peste cuvertura de pluș mai pusese o pătură veche care nu reușea să ne încălzească. Câinele se ghemuia la capătul patului, lângă picioarele noastre. Strivită de greutatea trupului meu, ea întreba: — De ce mă iubești? — Pentru că ești tu. Îmi luă mâna și o așeză pe pântecele ei. Mâna aceea mă obseda, se împotmolise într-o grădină de gânduri foarte triste. Italia mă cunoștea mult prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neașteptate, brusc este foarte aproape de mine. Îmi atinge brațul, îmi caută carnea prin stofa hainei. Mai înainte de a mă surprinde, mă sperie. Este scofâlcită, nemachiată. Nici măcar nu și-a tras părul pe frunte. Are o frunte mare și apăsătoare, îi strivește ochii. Mă uit în jur și, între timp știu că mă apăr de ea, de greutatea pe care o duce în dimineața asta. — Vino. Traversez strada fără s-o ating. Vine după mine cu capul plecat, mâinile vârâte în jachetuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu din plictis e făcută anxietatea istoriei? Și-n același timp mă încerca dezgustul de compatrioții mei. Îmi dau perfect seama de sentimentele exprimate de Mazzini într-o scrisoare de la Berna, adresată Judithei sale, la 2 martie 1835: „I-aș strivi sub dispreț și dezmințire, dacă m-aș lăsa dus de înclinația mea personală, pe oamenii care îmi vorbesc limba, dar l-aș strivi sub indignarea și răzbunarea mea pe străinul care și-ar permite, în fața mea, să ghicească aceasta.“ Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exprimate de Mazzini într-o scrisoare de la Berna, adresată Judithei sale, la 2 martie 1835: „I-aș strivi sub dispreț și dezmințire, dacă m-aș lăsa dus de înclinația mea personală, pe oamenii care îmi vorbesc limba, dar l-aș strivi sub indignarea și răzbunarea mea pe străinul care și-ar permite, în fața mea, să ghicească aceasta.“ Îi concep pe deplin „disprețul turbat“ împotriva oamenilor și mai cu seamă împotriva compatrioților săi, împotriva celor ce-l înțelegeau și-l judecau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte care să poată opri Înaintarea taurului turbat ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea să fie strivit. Și iată că mai mult decât spaima cumplită Îl durea rușinea eșecului, faptul că nu-și găsea cuvintele. Goana nebună se Încetini și se transformă Într-un mers târșâit, pentru că o greutate cumplită i se lăsase pe umeri. Când reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pătura de zăpadă a ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un fel de pârâituri în gheață, ordinul de a-și părăsi actuala funcție de conducere a fabricii de butoaie, un perete ce amenința să-l strivească sub greutatea lui sticloasă și rece, și atunci strigă atât de tare, încât își simți vorbele tunându-i în urechi, că vrea să rămână, acolo se simțea fericit cu familia și cu munca lui, avea un cerc de cunoștințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îi împrăștia în aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina smulgea merii bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler îi închiriase firmei de construcții cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]