3,238 matches
-
Schwartz), în care sunt utilizate interviuri din diverse perioade cu participanți direcți sau cu comentatori ai evenimentelor din iunie 1990, din Piața Universității, conflictualitatea se degajă tocmai din succesiva repovestire, din perspective diferite, a unora și aceleași evenimente, din ciocnirea subiectivităților care se obiectivează, prin intermediul actorului (Alexandru Potocean, excepțional) într-o nouă perspectivă, cea a spectatorului. Mecanismele manipulării sunt astfel demantelate reflexiv, printr-o permanentă interogare a reflexelor de apărare și autoapărare ale fiecărui personaj în parte. În schimb, în Sub
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
tramvaiului, lucrează femei pentru care sărbătoarea vine rar, din ce in ce mai rar, si nu este echilibrată decât de un sentiment pozitiv care, atunci cînd realitățile sunt prea aspre, este dublat de o doză de umor. Perspectiva este echilibrată între observaționalismul empatic și subiectivitate, regizorul-operator captează imagini-mărturii care au marca autenticității. Personajele au identitate</i> <i>iconica</i> și <i>prin limbaj</i>. Tot ce povestesc este verosimil. Poate nu riguros exact, dar în singurul caz în care am fi putut ghici o formă
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
teoriilor sale (pre- si post-revoluționare) relevă motivațiile politice ale evoluției practicilor sale teatrale: respingând teatrul prerevoluționar și bagajul sau burghez bazat pe inegalitate și oprimare, vechiul tip de cunoaștere teatrală era abandonat și "dezvățat" în timp ce se creau premisele unor noi subiectivități și ale unui teatru revoluționar. Creând o punte între explorările sale din zona teatrului și ideile științifice influențe la vremea respectivă, Meyerhold și-a dezvoltat stilul combinând știință, arta, politică și productivitatea muncii. Spre exemplu, ideile despre reflexul condiționat elaborate
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
aur ca o narațiune dominantă: pionierul, comunistul de mâine, a întrupat ideologia oficială în forma sa maximală. Copilul-spectacol funcționează ca adevărul absolut al regimului, căruia adulții imperfecți politic îi sunt datori cu menținerea funcționalității societății socialiste multilateral dezvoltate. Copilul-spectacol disciplinează subiectivitatea, este mereu prezent în umbră (dar și în lumina reflectoarelor sau pe micul ecran), capabil să corecteze erorile zombificării ideologice și să performeze culturalizarea obligatorie a reproducerii socialiste.[19] Așa cum observa și Theodor Vasilescu, un maestru coregraf al epocii și
„Mulțumim pentru copilăria noastră fericită”: Spectacolul cu copii în România anilor 1980 () [Corola-website/Science/295691_a_297020]
-
trăirii) în interiorul unei dialectici imposibile. Adevărul trăirii nu trebuie căutat în manifestările trăirii, ci într-o structură care îi este exterioară și transcendentă : în sensul Istoriei, așa cum este indicat de către « politica de partid ». Țelul televiziunii ca instituție de regularizare a subiectivității, după criteriul adevărului trăirii, formulat mai înainte, nu se îndeplinește decât în punctul imposibil al coincidenței între sensibilitate și adevărul acestei sensibilități desemnat a priori. Sunt momente în care interpretarea istorică nu ține seama de lecturi, în care, în urma discuțiilor
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
de Mihaela Michailov Janusz Korczak a revoluționat pedagogia secolului XX, prin accentul pus pe educația personalizată - pe înțelegerea subiectivității fiecărui copil, transformat în creatorul social al unei lumi pe care trebuie lăsat să o experimenteze. Fără să i se dea verdicte valorice, fără să i se submineze micile greșeli, fără să i se minimalizeze opiniile, fără să i se
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
clasă determinat de condiția contemporană a capitalismului, conflict prezent peste tot in România. Astfel, prioritizarea chestiunii patrimoniului în disputele publice legate de urbanism înseamnă recuperarea unei istorii ce legitimează statutul privilegiat al unei clase de mijloc educate, ce se vrea subiectivitatea centrală a capitalismului târziu. Subclasa creativă este considerată în această dinamică avangardă expansiunii și consolidării autorității acestei subiectivități. Desigur că aceasta dinamică nu se desfasoara pur și simplu ci întotdeauna pe seama unei alte clase, lipsite de privilegii și deci prin
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
disputele publice legate de urbanism înseamnă recuperarea unei istorii ce legitimează statutul privilegiat al unei clase de mijloc educate, ce se vrea subiectivitatea centrală a capitalismului târziu. Subclasa creativă este considerată în această dinamică avangardă expansiunii și consolidării autorității acestei subiectivități. Desigur că aceasta dinamică nu se desfasoara pur și simplu ci întotdeauna pe seama unei alte clase, lipsite de privilegii și deci prin oprimarea unor grupuri marginalizate social-economic, de cele mai multe ori după criterii de etnie. Iar în cazul de față, grupul
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
asupra a ceea ce constituie, sau ar trebui să constituie, categoria femeilor. Domeniile de „reprezentare” politică și lingvistică propun apriori criteriul prin care subiecții se formează, reprezentarea cuprinzând astfel doar ceea ce poate fi recunoscut ca subiect. Cu alte cuvinte, cerințele de subiectivitate trebuie îndeplinite înainte ca reprezentarea să fie extinsă. Foucault evidențiază faptul că sistemele de putere bazate pe drept produc subiecți pe care ajung ulterior să îi reprezinte. Noțiunile juridice de putere par să reglementeze viața politică în termeni exclusiv negativi
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
Personal, la primul contact cu piesa am inceput sa vibrez cu tot felul de emoții pe masura ce poveștile se succedau. Nu sunt sigură ce m-a oprit, dacă au fost convențiile sociale legate de teatru sau luptele interne legate de obiectivitate/subiectivitate, sau poate ambele combinate, dar în timpul conversației intersectate despre fier vechi am avut un impuls puternic de a ma ridică în picioare și a strigă “ Da, exact așa e!”, de a-i scutură pe cei de lângă mine să mă asigur
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
care transcede limite normate. Fără să lași să ți se transfere categorizări de plasare identitară care-ți sfărâmă individualitatea. <b>Parallel</b> e spectacolul radicalizării prezenței subiective, cu tot ce are ea mai fragil și mai necesar de chestionat. O subiectivitate care-și afirmă frontal dreptul de a fi trans/homo/queer, drept fundamental la autodezvăluire și dragoste neparazitată de paralizante etichetări. În Parallel, performarea personalului capătă relevanță politică prin reprezentările pe care le activează. Este vorba de reprezentări ale unui
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
puternic grilei de interpretare descrise mai sus. O citire alternativă ...ar putea porni de la observația că în Vremuri second-hand nu există o ierarhie a vocilor. Pe măsură ce citești, vocea autoarei, dominantă și ordonatoare la început, se constituie ca una dintre instanțele subiectivității care se construiește în carte: devine evidentă apartenența la o anumită generație, și explicabilă viziunea și raportarea emoțională la comunism, precum și felul în care își judecă subiecții, nostalgia după euforia anilor 90 și dezamăgirea față de ”libertatea” pentru care ”eram gata
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici (1) – O citire alternativă () [Corola-website/Science/295630_a_296959]
-
prin violență extremă a celui mai puternic. Și tot la el vedem clar că această perspectivă este una a confirmării subalternității. El privește istoria că Istoria Europeană, mare, hegeliana, a supraorganismelor politice transcedentale, statelor-națiune. Aceasta e o perspectivă tipică unei subiectivități colonizate, o interiorizare a privirii colonial, care spune că tu esti în afara istoriei și trebuie să faci ceva supranatural, să-ți depășesști condiția fundamentală ca să intri în istorie. D: Încerc să trec puțin mai departe în timp acum, mă gândeam
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
să trec puțin mai departe în timp acum, mă gândeam și la care sunt specificitățile procesului de modernizare comunist, propus de regimul socialist de dupa 1945. Pentru că până la urmă, tot un model de modernizare, o „intrare în istorie”, atât în planul subiectivității oamenilor, cât și în planul modernizării proceselor de producție, a propus și comunismul. Cel puțin în privința modernizării economice, acest proces a fost reușit - în perioada anilor 1950-1970, România a trecut de la capitalismul incipient din Interbelic, la producția industrială masivă, specifică
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
demnitatea de subiect de sine stătător. În America Latină, o mare parte din referințele la indigenism, chiar și în state în care populația nativă nu este foarte numeroasă, au exact această miza și acest sens - servesc procesului de legitimare a unei subiectivități la fel de puternice precum cea a colonizatorului. Și atunci cred că e important de analizat de unde a pornit protocronismul și... unde s-a greșit. Pe de-o parte, cum s-a ajuns la această formă extremă, hilara și necredibila, care nu
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
avem nevoie. Trebuie să ne uităm la proiectul național în contextul românesc în toate ava-tarurie sale că o serie de încercări de a răspunde la acea tensiune coloniala care este la baza acestei culturi. Sarcina construirii unui nou tip de subiectivitate și proiect al colectivităților este o ruptură, dar trebuie să adreseze această istorie, să se revendice de la ea, într-un sens opozițional sau transformativ. De aceea pentru mine este și așa importantă cercetarea variantelor de identitate românească create în secolul
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
să se revendice de la ea, într-un sens opozițional sau transformativ. De aceea pentru mine este și așa importantă cercetarea variantelor de identitate românească create în secolul XX, pentru că acestea îmi spun ceva despre cum putem astăzi să construim o subiectivitate decolonială radicală în spațiul acesta.[:en]by Veda Popovici and David Schwartz Our discussion is rooted în the presentation Veda Popovici gave at the conference-workshop Naționalism, Fascism and the Holocaust în Romanian History - A Critical Approach, organized by Third Generation
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
decembrie 1797, Düsseldorf - d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet și prozator german. A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane. Heine s-a născut dintr-o familie evreiască din Düsseldorf, Germania. Tatăl său a fost un comerciant
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
Mânioasa, Ea chiar azi e mânioasa Și mă mir ce i-am făcut!" Având un motiv, sau din cochetărie, tânăra și-a schimbat atitudinea, situație, de altfel, des întâlnită între îndrăgostiți, adică tipică: „ Toate aceste personaje sunt tipuri, nu individualități. Subiectivitatea din majoritatea compunerilor lui G. Coșbuc nu numai că este a personajului, în loc să fie a autorului, dar ea este una tipizanta în loc să fie individualizanta [...] Nu conteaza insul, ci specia, clasa sau genul din care el face parte [...] Numele li s-
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
existenței autentice. Transcendența e pentru Jaspers, ceea ce există dincolo de lumea spațio-temporală. Unii comentatori cred că prin formularea Transcendenței ca ultimă non-obiectivitate (sau ni-mic-nicie), Jaspers ar fi un reprezentant modern al monismului, deși a subliniat continuu necesitatea recunoașterii validității atât a subiectivității cât și a obiectivității. Deși a respins într-un mod explicit toate doctrinele religioase, incluzând și noțiunea de Dumnezeu personal, Karl Jaspers i-a influențat extrem de mult pe teologii contemporani prin enunțarea filosofiei transcendenței și a limitelor experienței umane. Tradiția
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]
-
ajuta să se debaraseze de adjectivele superflue, să păstreze « doar verbul ». Cu toate acestea, limbajul pe care Zola îl dorește nu este unul neutru, echivalent al obiectivității fotografice în domeniul literaturii . În mod paradoxal, în timp ce încurajează metoda științifică, în care subiectivitatea observatorului este eliminată, ca model pentru creația romanescă, Zola amintește mereu importanța personalității, a temperamentului creatorului. « Stilul măreț » este cel prin care se exprimă « expresia personală » a artistului. Din acest motiv, explică Zola, Balzac are « propriul stil tot timpul cu
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
susține: “calea samuraiului este moartea”, de aceea el trebuie să fie întotdeauna pregătit de moarte. Într-o situație extremă, un samurai adevărat va alege moartea cu siguranță. După Mishima, “Hagakure” era format din trei părți: dragostea, viața și filosofia acțiunii. “Subiectivitatea”, afirma Mishima, este cea mai înaltă valoare a filosofiei acțiunii, iar moartea este sfârșitul natural al acestei acțiuni. Faptele sunt cele mai importante, ele putând determina caracterul unui om - ne învață Jocho, iar mai apoi ne subliniază Mishima. Mishima a
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
și van Gogh. Expresionismul este curentul artistic modern, apărut în Germania la începutul secolului XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. Expresionismul se caracterizează prin: tensiune extatică, transcedere tragică a realității, voință creatoare, năzuință spre absolut, accente halucinatorii, atitudine neconformistă și accentuat subiectivă, pierdere în haos, presentimentul unei iminente catastrofe universale și interesul pentru fenomenele originare. Vincent van Gogh
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
ale literaturii romantice: Mișcarea [[Sturm und Drang]] (literal, "Furtună și imbold") este considerată a fi precursoarea romantismului în Germania. Poetul [[Johann Wolfgang von Goethe]] a fost cel mai faimos reprezentant al acesteia. Goethe publică "[[Suferințele tânărului Werther]]", operă de intensă subiectivitate datorită unei iubiri imposibile a protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă vâlvă în perioada sa, datorită faptului că un val de sinucideri a fost atribuit lecturii volumului. Reprezentanți: În literatura engleză un grup de poeți sunt considerați reprezentanți de
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
unei muncitoarele libere a ogoarelor, cu caracter deschis și dârz, hotărâtă să apere noua sa viață.” Și în continuare, referindu-se la lucrări care înfățișează femei, autoarea eseului urmărește capacitatea acestora de a reda trăsăturile considerate esențiale pentru reprezentarea unei subiectivități conștiente și revoluționare. Accentul cade pe postură și pe atitudinea personajului reprezentat, ca elemente care ar putea semnifica o afirmare a acestei subiectivități. Dar ce este interesant din punctul de vedere al acestui demers este că deși discursul merge în
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]