3,225 matches
-
din care a decurs și personalitatea sa de tămăduitor. Astfel, a scos mentalul din umbrele sale către lumina rațiunii, totdeauna cu sobrietate și probitate științifică, pentru ca, astăzi, să putem vorbi de legenda unei pasiuni trăite și permanent înflăcărată de elanul subiectivității sale. Totodată, credința în psihiatrie l-a imunizat în fața neliniștilor profesionale, i-a hrănit rigoarea pozitivă a creației, i-a conferit aura de adevărat magistru. Toate au fost consecință a faptului că a văzut în traiectoria Eului său către transcendență
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
obiecte 60. Sistemul valorilor cazuale propus de Hjelmslev (1972 [1935]: 134) este organizat după criteriul a trei dimensiuni/semnificații fundamentale: direcția, cu valorile apropiere/depărtare; intimitatea (sau caracterul nemediat, direct vs mediat, indirect al relației cazuale), cu valorile coerență/incoerență; subiectivitatea perspectivei (conceperea sau nu a relației cazuale din punctul de vedere al unui subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate. Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional (tabassaran și lak, limbi caucaziene) și, în cea de-a doua parte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
semnificații fundamentale: direcția, cu valorile apropiere/depărtare; intimitatea (sau caracterul nemediat, direct vs mediat, indirect al relației cazuale), cu valorile coerență/incoerență; subiectivitatea perspectivei (conceperea sau nu a relației cazuale din punctul de vedere al unui subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate. Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional (tabassaran și lak, limbi caucaziene) și, în cea de-a doua parte a studiului (Hjelmslev 1972 [1937]), limbi cu sistem cazual bidimensional, pentru care semnificația "subiectivitatea perspectivei" nu este relevantă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate. Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional (tabassaran și lak, limbi caucaziene) și, în cea de-a doua parte a studiului (Hjelmslev 1972 [1937]), limbi cu sistem cazual bidimensional, pentru care semnificația "subiectivitatea perspectivei" nu este relevantă (avar, hurqili, küri, cecenă, udi, eschimosă). (a) Locul ergativului în sistemul cazual tridimensional Tabassaran este limba cu cel mai mare număr de cazuri − 52: nominativul (fără desinență); patru cazuri cu desinențe, a căror temă este identică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fie datorită dimensiunii lor, fie datorită motivului ce a stat la baza inspirației, acesta tinzând, de obicei, spre grandios, celebrativ, eroic sau angoasă. Textul sacru, deseori, constituie exterioritatea prin care compozitorul, sub forma materialului sonor, își exprimă propria interioritate și subiectivitate. Compozițiile romantice sunt monumente poetice-literare-muzicale fascinante, dar nu se pretează la momentele rituale ale unei adevărate celebrări liturgice. Acest lucru nu a însemnat că epoca romantică a rămas străină de căutarea unui ideal și a unei reforme a muzicii sacre
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dar într-o modalitate nonidealistă. Aici, comportamentul uman nu este determinat de structuri subiective, ci de configurații strict obiective ale sistemelor sociale și umane. Schema funcțională, după cum s-a văzut, nu cuprinde în ea ca elemente fundamentale nici o formă subiectivă. Subiectivitatea este pusă complet între paranteze. Categoriile „obiective” ale schemei funcționale (cerințe funcționale, finalități) sunt însă dublate de categorii „subiective” (scopuri, aspirații, idealuri). Mai pe larg, relația dintre structurile obiective și cele subiective ale modelului funcțional este analizată în altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale schemei funcționale (cerințe funcționale, finalități) sunt însă dublate de categorii „subiective” (scopuri, aspirații, idealuri). Mai pe larg, relația dintre structurile obiective și cele subiective ale modelului funcțional este analizată în altă parte (Zamfir, 1972). În cadrul schemei funcționale sepresupune că subiectivitatea reprezintă un mediator al mecanismelor obiective, ea exprimându-le pe acestea suficient de adecvat datorită proceselor practice de reglaj. Membrii colectivității conștientizează destul de exact cerințele funcționale ale organizării vieții lor, le formulează ca necesități, trebuințe, le pun ca scopuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de cunoaștere situația și felul cum trebuie să-i facă față. Dacă abordările obiective presupun că procesele de cunoaștere, individuale și colective, exprimă până la urmă concret situația obiectivă, Blumer și alți colegi ai săi fac complet abstracție de această dependență. Subiectivitatea colectivă, mecanismele ei de constituire reprezintă singurele surse ale explicării socialului. După cum remarcă Jonathan H. Turner (1978), o asemenea opțiune duce la o perspectivă indeterministă asupra cauzalității: „Variabilele care influențează definiția situației și acțiunea unei persoane sunt rezultatul «propriei alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care sociologia dorește să le formuleze. În cazul în care conștiința este o instanță strict intermediară care nu aduce o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale, în formularea legilor sociologiei vor intra termeni referitori doar la factorii obiectivi: particularitățile subiectivității umane nu vor trebui luate în considerare. Dacă însă conștiința aduce, alături și în combinare cu factorii obiectivi, o contribuție independentă la determinarea fenomenelor sociale, particularitățile ei vor trebui să fie incluse în formularea legilor sociale. Acest aspect a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societăți este, în mod necesar, o conștiință istorică. Rezumând cele spuse mai sus, societățile dinamice creează interesul pentru timp din două motive relativ distincte: a) Evenimentul capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusiv de subiectivitatea umană. Un război purtat de două comunități arhaice are în el ceva „ritual”, repetabil. Războiul grecilor cu perșii este un eveniment unic, irepetabil. Descrierea stărilor succesive în timp aduce o informație nouă. b) Evenimentul capătă un rol cauzativ în evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care în mod obiectiv au declanșat acest eveniment. b) Comprehensiunea presupune un determinism subiectiv: fenomenele sociale și umane sunt acțiuni umane sau produse ale acestor acțiuni. Acțiunea umană are însă un specific în raport cu fenomenele naturale. Realizarea sa este prezidată de subiectivitate: scopurile, intențiile, afectele actorilor. A înțelege un anumit fapt social înseamnă a determina ce a fost în mintea autorului său, în ce stare de spirit se afla acesta, ce intenții avea, ce urmărea, care erau opțiunile sale valorice. Accesul la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
el consideră că metoda sociologiei trebuie să fie „explicația comprehensivă” sau „comprehensiunea explicativă” (Weber, 1965). Importanța pe care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință a concepției sale asupra acțiunii umane, mai precis a rolului pe care el îl acordă subiectivității, spontaneității, creativității în stabilirea scopurilor. Ceea ce este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea ocupă locul central. O asemenea realitate subiectivă nu poate fi analizată cu mijloacele obiective ale științei. Singura posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință a concepției sale asupra acțiunii umane, mai precis a rolului pe care el îl acordă subiectivității, spontaneității, creativității în stabilirea scopurilor. Ceea ce este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea ocupă locul central. O asemenea realitate subiectivă nu poate fi analizată cu mijloacele obiective ale științei. Singura posibilitate de sesizare a ei este ca subiectul cunoscător să-și utilizeze capacitatea sa naturală de intuire a celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
foarte diferită de intențiile fiecărui participant în parte. Există mai de grabă o „logică” ascunsă a revoluției care scapă fiecărui participant. Dacă vrem să înțelegem revoluția, trebuie să înțelegem mai mult această logică obiectivă ce nu poate fi găsită în subiectivitățile actorilor. În general, metoda comprehensivă poate fi operantă în explicarea următoarelor trei tipuri de fenomene: a) fenomenul reprezintă acțiunea unui actor. Evenimentele politice din sistemele tradiționale aveau foarte des acest caracter. Ele erau exclusiv, sau cel puțin în mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dar fals conștient. Adevăratele forțe motrice care-l pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel nu ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. Teoria marxistă a ideologiei pune în evidență un paradox al subiectivității. Conștiința are un conținut determinat de condițiile reale de viață și o „suprafață” care reflectă acest conținut, dar într-o modalitate mai mult sau mai puțin adecvată. Gradul de adecvare al conștiinței de sine poate merge de la completa adecvare, stare-limită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puțin adecvată. Gradul de adecvare al conștiinței de sine poate merge de la completa adecvare, stare-limită pe care, cel puțin în condițiile actuale ale cunoașterii de sine a omenirii, o putem considera mai mult excepțională, până la a fi complet neadecvată, „mistificată”. Subiectivitatea însăși este diferențiată. Există un nivel profund, la care au loc procesele constructive. Aici sunt elaborate idealurile, valorile, aprecierile, planurile de acțiune. Acest nivel nu se petrece decât parțial, adesea deloc, la „lumina” conștiinței. Marxismul utilizează pentru a desemna acest
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de vârf. Pentru a înțelege calculatoarele și dinamica lor pe generații, este suficient să cunoaștem „ce a fost în mintea” celor care le-au proiectat? Putem, cu alte cuvinte, să considerăm calculatoarele cafiind obiectivarea unor proiecte subiective, inteligibile prin înțelegerea subiectivității autorilor lor? Herbert A. Simon, cunoscut specialist în psihologie și calculatoare, dă un răspuns neașteptat în contextul unei asemenea puneri a problemei. Este posibilă - în sensul de interesantă din punctul de vedere al plusului de cunoaștere- o istorie empirică a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Condițiile obiective determină acțiunea, conștiința fiind într-o măsură mai mare sau mai mică un „vehicul” al acestei determinări. Dacă nu putem să stabilim variatele condiții obiective care acționează și mai ales modul în care acționează, putem recurge la înregistrarea subiectivității. În cazul lui Nero, pentru a înțelege actul său de a da foc Romei, încercăm să determinăm ce a fost în mintea lui: care au fost motivele conștiente asociate unui asemenea act. Dacă dorim să explicăm comportamentul lui Vlad Țepeș
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un act familiar, care nu mai apare atât de curios, ci oarecum „natural”. Evident, aceasta nu este o explicație de tip științific. Este ca și cum ai explica întregul comportament uman prin intențiile subiective conștiente ale persoanelor, excluzând ca inutilă psihologia. Subiectivitatea, tocmai în calitatea sa de „vehicul” al determinismului, poartă în sine influența diferiților factori, dar într-o manieră neexplicată. De exemplu, cum putem înțelege măsurile drastice luate de către un domnitor oarecare împotriva boierilor? O anumită explicație putem obține prin descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar pune în evidență o serie de mecanisme mai generale ca: într-un sistem feudal există o tensiune continuă între puterea centrală și tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere explicativă slabă, dar nu complet neglijabilă. De cele mai multe ori, istoricii au încercat să realizeze tocmai oasemenea analiză. Accesul la subiectivitatea actorilor este de regulă limitat, dacă nu exclus. Istoricul se află într-o situație de tipul următor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere explicativă slabă, dar nu complet neglijabilă. De cele mai multe ori, istoricii au încercat să realizeze tocmai oasemenea analiză. Accesul la subiectivitatea actorilor este de regulă limitat, dacă nu exclus. Istoricul se află într-o situație de tipul următor: pe de o parte, a reușit să reconstituie un eveniment pe care îl poate interpreta ca un act sau rezultat al unui act
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și modul în care teoria marxistă oferă un răspuns la obiecțiile aduse ideii de progres. Marxismul nu face o separare netă între criteriile obiective și cele subiective, între cele de fapt și cele valorice, între criteriile sociale și criteriile umane. Subiectivitatea este o expresie a condițiilor obiective, și nu ceva complet independent. Același lucru este valabil și în legătură cu sistemul de valori. Valorileumane sunt expresii ale unor necesități obiective. Din această cauză, subiectul și valoarea nu sunt excluse din sfera cercetării științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici o rezervă, este inacceptabil pentru teoria marxistă a societății. Chiar în măsura în care valorile variază în funcție de poziția socială concretă,în marxism există posibilitatea utilizării lor pertinente drept criteriu al progresului. O asemenea afirmație pare curioasă. Considerată însă din perspectiva teoriei marxiste a „subiectivității sociale” a ideologiei, ea încetează să mai fie astfel. Să luăm un caz concret. Societatea feudală era evaluată în moduri diametralopuse de către diferitele clase și grupuri sociale care o compuneau. Pe de o parte, clasa feudalilor o considera perfect normală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
condiții obiective care apar: dezvoltarea tehnologiei face ca formele de organizare a procesului social de producție să se învechească și să apară necesitatea unora noi. Acest proces este strict obiectiv. În teoria marxistă sunt aduse argumente în sprijinul ideii că subiectivitatea exprimă în formele sale proprii mecanismele obiective ale schimbării sociale. Astfel, formele de organizare care în mod obiectiv sunt în concordanță cu condițiile obiective, deci care sunt necesare, vor apărea ca pozitive, dezirabile la nivelul conștiinței participanților, în timp ce formele de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
programelor analitice cu noi discipline de studiu, diversificarea limbajelor reflectându-se Într-o corespunzătoare diversificare epistemologică. Totuși, nivelul științific al cunoașterii este o fază relativ recentă În evoluția spiritualității, multă vreme cunoașterea fiind grevată de cunoașterea comună, adică tributară speculațiilor, subiectivității și spontaneității. În aceste circumstanțe, decantarea teoretică a cunoașterii sociale a cumulat o particularitate foarte importantă: problematica umană a fost preluată de către alte științe, datorită lipsei de maturitate categorială, conceptuală și metodologică a științelor social-umaniste. Istoria sociologiei este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]