5,716 matches
-
a subiectului: autorul încearcă o așezare teoretică a problemei (ridicolul e privit ca un „fel de a fi”, dar și ca o „experiență estetică” particulară), schițează o evoluție din Antichitate până în romantism și distinge ridicolul de categoriile conexe (absurdul, grotescul, sublimul ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
acelor profesiuni de la care nu se pot lua înapoi banii... Succese incontestabile pe plan extern ale Coaliției nu au fost însoțite de fluxurile de capital, de sosirea de împrumuturi, nici măcar acolo unde am fost păgubiți, investițiile din afară au fost sublime în chip caragialian, lipsind cu desăvârșire. Le-a ținut departe o politică incoerentă, birocrația avidă; Puterea a acceptat situația ca pe o fatalitate. În timp ce statele foste comuniste din centrul și din estul Europei culegeau foloasele unei Reforme duse la capăt
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi Încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă... Flanela, de Mihai Ursachi îți amintești desigur flanela violet, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care spuneai că îmi șade ca o armură de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de garoafe și iasomie către Ierusalim...Când madam Zambilovici ne-
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit pe-un scut Și-n bătălii pierdute ai fost în mine trează. Nu simți amurgul rătăcind spre înălțime Și mie-mi dai din tinerețe cămașa unui val, Un zeu necunoscut a strâns tăceri sublime Și-n sufletul de floare ți le-a ascuns sub voal. Lângă fântâni cu lacrimi sărutul tău se-așază, Toți prinții din povești în umbre se ascund, Miresele iubirii, prin flori de crini valsează, În zări, fluturi de rouă se-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
peste tăceri și vise, Pe-un colț de Univers luminile-nserau, Eu îți citeam în suflet poemele nescrise, Din inimile noastre, noi focuri se-nălțau. Ai adormit pe mâna mea ca pe o rază, Cu clipele nemuritoare te-nvelesc, Un gând sublim, în noapte, te veghează, Nu te trezi iubito, tu știi cât te ... Citește mai mult De ziua dragostei ți-am dăruit un trandafir,Iar tu l-ai sărutat cuprinsă de-un fior,Parfumul lui, purtat pe brațe de-un zefir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
peste tăceri și vise, Pe-un colț de Univers luminile-nserau,Eu îți citeam în suflet poemele nescrise, Din inimile noastre, noi focuri se-nălțau.Ai adormit pe mâna mea ca pe o rază,Cu clipele nemuritoare te-nvelesc,Un gând sublim, în noapte, te veghează,Nu te trezi iubito, tu știi cât te ... XVIII. SCRISORI, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016. Scrisori rămase din trecut, prin amintiri mă poartă, Deschid sertarul și mă uit spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
floare. Din păcate nu prea bine mirositoare. • Florile te invită la medita ție:natura creatoare este numai gra ție. • Toate bețiile te amețesc. Parfumul florilor te trezește! • Și florile mor, nu înainte să fi dăruit comori. Femeia este cea mai sublimă floare, are farmec, suplețe și câtă noblețe... • Ființa care strivește o floare, are în loc de inimă săgeți otrăvitoare. Vom iubi mereu florile căci ele ne aduc lumina și iubirile. • Cine rupe o floare, nu știe că și ea are un suflet
GÂNDURI REBELE (21) – AFORISME DESPRE FLORI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381302_a_382631]
-
în care două vieți se macină pentru un dram de fericire. • Din două sau mai multe opțiuni de mariaj, bărbatul alege pe cel mai nepotrivit, apoi se dă cu capul de pereți, vrând să fie despărțit. Căsnicia e un fruct sublim și aromat, dar nu e de mâncat. • Toare mariaje încep romantic, sfârșesc dramatic, daca nu chiar tragic. • Trebuie mult curaj să-ți părăsești burlăcia pentru a aborda căsnicia. • Credem în viață în doi, dar adesea ne păcălim pentru că partenera nu
AFORISME DESPRE CASNICIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381312_a_382641]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > HARRY ROSS - LIRICE (3) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului SUBLIMĂ IUBIRE Sublimă iubire, îngerul meu păzitor Se pare că vine vremea să mor M-ai păzit ani lungi Și atunci când am fost în „dungi” M-ai păzit și după aceea Când mă mânca sărăcia Mi-ai fost prietenă și amantă
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > HARRY ROSS - LIRICE (3) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului SUBLIMĂ IUBIRE Sublimă iubire, îngerul meu păzitor Se pare că vine vremea să mor M-ai păzit ani lungi Și atunci când am fost în „dungi” M-ai păzit și după aceea Când mă mânca sărăcia Mi-ai fost prietenă și amantă Eu te-
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
mânca sărăcia Mi-ai fost prietenă și amantă Eu te-am botezat Samantă Acum e clipa crucială Mă lași să plec fără șovăială Ori mă ții în brațe cu drag Și nu mă dai morții, Care stă în prag Iubire sublimă Te rog cu adâncă stimă Nu mă așeza în pământ Tu-mi ești salvarea Și tot ce-n lume-i... sfânt! LANȚUL E lung și strălucitor Fiecare verigă e o comoară Este lanțul care ne ține împreună Să nu ne
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
legenda iradiantă în evocarea, presărată cu inspirate descrieri, a lui „Il Poverello”, „noua întruchipare a lui Iisus pe pământ”. O apariție enigmatică acest sfânt, cândva dedat unei vieți ușuratice, de petreceri, și căruia zguduirea unor revelații avea să-i stârnească „sublima nebunie idealistă” ce îl aureolează. Spiritul franciscan, de euforică înfrățire cu toate ale firii, de exaltate renunțări și absolută dăruire, e detectat și în manifestările lui târzii, în Țările Române. O ofrandă lirică, s-ar putea spune, este transpunerea în
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
în timpul persecuției lui Dioclețian (304). În De uiris illustribus, Ieronim face această scurtă însemnare biografică: „Victorin, episcop de Poetovio, nu era deprins cu latina tot așa cum era cu greaca. Datorită felului în care scrie, lucrările sale par comune, în ciuda ideilor sublime pe care le cuprind. Aceste lucrări sunt: Comentariu la Geneză, la Exod, la Levitic, la Isaia, la Iezechiel, la Avacum, la Ecleziast, la Cântarea Cântărilor, la Apocalipsa lui Ioan, Împotriva tuturor ereticilor și încă multe altele”. Din această enumerare se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligență de mare creator, scriitorul a fugit de document, ridicându-se la o idee generală. Dacă Sadoveanu n-a creat oameni, a creat însă un popor de o barbarie absolută, pus într-un decor sublim și aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pre mulți bărbați făr’ de vină, ca și acesta”.) Diatriba împotriva invidiei, zisă pe un ton înalt (Stavrinos știe să facă apel la referințele antice) se transformă într-un blestem aprig la adresa celor ce au pus la cale stingerea acestui sublim moment de glorie românească. Iar Stanca (înrudită cu multe familii boierești muntene), cea care înainte de Mihai fusese măritată cu postelnicul Dumitru din Vâlcănești, fiica Neacșei și nepoata postelnicului Dragul din Mănești, a rămas văduvă. Cronicarii au însemnat în cărțile lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aceasta, mult plânse și să văieta pentru săraca țară, cum să-și piarză légea și sfintele biserici să să facă meceturi turcești”. Căută apoi, cu febrilitate, un sprijin, prilej pentru autor să-i sublinieze, retoric, izolarea și, prin transfer, caracterul sublim al demersului: „Și-și căuta ajutor într-o parte, și-ntr-alta, și pre nimenea nu-și găsia, făr’cât pre cel mare...”. înaltul protector, prezentat, decisiv, într-o cohortă de convingătoare izbânzi („carele au izbăvit pre izrailiténi din mâna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
te poți adapta și integra În lume, Întrucât, la rândul ei, lumea te refuză, te respinge sau caută să te izoleze. Ceea ce caracterizează conștiința perversă este incapacitatea persoanei de a construi idealuri, de a aspira către scopuri nobile, Înalte, către sublim. Conștiința pervertită trage În jos persoana, pe când conștiința morală o Înalță. Datorită conștiinței pervertite, orice Încercare de „a-se-depăși-pe-sine” eșuează. Conștiința pervertită Închide Eul, după cum conștiința morală este cea care deschide Eul. Conștiința pervertită Îmi anulează libertatea, prin Închiderea perspectivei transcendenței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Beatrice și al cuplului Faust și Margareta. În această situație, rolurile sunt distribuite după criterii dominate de valorile morale. Faust, care-și vinde sufletul lui Mefistofeles, va fi salvat prin sacrificiul i, iar tragedia acestui cuplu se Încheie cu sublimul mesaj: „Etern-femininul ne-nață-n țăriiii”. Prieteniile și iubirea care se desfac nu sunt de la Început motivate afectiv, ci construite pe interese. Din acest motiv, ele sunt exterioare, circumstanțiale, urmărind scopuri imediate, fără o proiecție În viitor. Nefiind experiențe sufletești și neavând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii și principiul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încearcă să devină propriul său stăpân. Viața ne apare ca o luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale umanului Originile filosofico-morale ale umanului le regăsim la Platon și Aristotel. Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare ale ploii. Producându-și mijloacele de trai, și-a asigurat ziua de mâine; a găsit mijlocul de a scăpa de bolile cele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
1823, le află În cadavrele celor degerați sau răpuși de molime, trupuri răspândite pe drumul dinspre Panjab către Kashmir și Tibet. Geografia nouă - pentru a spune ca Amfilohie al Hotinului - impune reeavaluarea Întregului vocabular al experienței comune, pentru că imensul, austerul, sublimul sau aglomerația nu mai sunt termeni care să spună același lucru În Europa Înainte și după fiecare experiență asiatică, oarecum În felul În care Gabriel García Márquez amintea că furtunile de care află cititorii săi europeni nu sunt același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale vârstei le proiectează mai ales în proză, nu în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o hărnicie nemaipomenită. În felul lui, în periodicele vremii, e
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
iubire un mod de a fi, orgoliul este motorul care pune în mișcare, în cărțile lui, marile pasiuni. Și orgoliul duce deseori spre moarte. Dostoievski a dovedit că iubirea poate fi o poartă ce dă spre infernul uman. Există un sublim în abjecție, există totdeauna puțină abjecție în sublimul pasiunilor. De ce cad atât de jos unele suflete, de ce sentimentele cele mai curate coboară, cu trufie, în subteran? - se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și deschidere socială și spirituală
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
motorul care pune în mișcare, în cărțile lui, marile pasiuni. Și orgoliul duce deseori spre moarte. Dostoievski a dovedit că iubirea poate fi o poartă ce dă spre infernul uman. Există un sublim în abjecție, există totdeauna puțină abjecție în sublimul pasiunilor. De ce cad atât de jos unele suflete, de ce sentimentele cele mai curate coboară, cu trufie, în subteran? - se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și deschidere socială și spirituală), vast, arborescent și, prin realismul fundamental, profund, ieșit
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]