5,950 matches
-
și de biletele cumpărate la circ. Se trezi la realitate numai atunci când, termină discuția cu șefii săi de echipă, văzând-o pe fată agitându-se. „Cer scuze... Niciodată nu poți avea liniște...” Anotimpul de iarnă debută cu rafale de vânt suflând din toate direcțiile, În vreme ce câțiva fulgi de zăpadă Îi avertiză mai mult ca sigur, capitala nu va fi scutită de o grea iarnă. Tony Pavone după plecarea celor doi muncitori Îmbrăcă Însfârșit pardesiul, mai privi Încă o dată planurie ce rămase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
n’are acte, la Închisoare cu ea...!” Bănuind complotul ce se punea la cale Împotriva ei și, profitând de o neatenție a acestora fata o luă la fugă. Caralii o priviră cum se depărtează, apoi unul dintre ei scoase fluerul, suflând În el cu așa o forță, alarmând toată lumea, după care urlă cu gura lui bine hrănită de către stăpânii lui, cât putu de tare. “Prinde-ți hoața. Puneți mâna pe ea...!!” Făcându-se părtași la toate samavolniciile teroriștilor oficiali, unii binevoitori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va milostivi, topind’o. În noaptea respectivă, gerul era teribil tăind răsuflarea, iar după miezul nopții fiind urmat de un fel de lapoviță Însoțită de un vânt ce sufla din toate direcțiile făcând imposibilă orice mișcare În curtea Închisorii. În aceste vitrege condiții, arestații, pentru a nu se face șirul prea lung, fură așezați În linie pe rânduri de patru, urmând ca cei din mijlocul coloanei să poată merge
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gratifica cu câțiva ani de Închisoare... Atât, nimic În favoarea dreptății...! Se trezi Încă lăcrimând pe acoperișul unei Înalte construcții cu Învelitoarea Încă neterminată. Se opri la marginea jghiabului căutând cu privirea un loc potrivit, dorindu-și o moarte instantanee...! Viscolul sufla din ce În ce mai violent, provocând vârtejuri de zăpadă care-i Înbujoră fața. Închise ochii. Fulgerător, Îi parcurse În memorie unele clipe mai importante din viața lui zbuciumată. Revăzu imaginea Atenei lăcrimând, care-l privea dincolo de Înțelegerea lui, dojenindu-l. „Pe mine cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aceia, mă asociez colegilor mei antevorbitori, cerând instanței de recurs să facă dreptate În lumina probelor dela dosar, reparând greșeala instanței de fond. Mulțumesc...!” Întreaga asistență din sala de recurs aproape,nu mai respira, Însă unele femei au fost auzite suflându-și nasul și plângând Înfundat. Judecătorul de recurs, ce se potrivi să fie femeie, se Încruntă aspru la Tony Pavone, rostind. „Mai ai ceva de zis...?” imediat Însă retractă. „Consider, pierdere de timp...! Avocații apărării au spus tot ce aveau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche. Oameni mai tineri, cu aspect autohton, erau și ei acolo. Cu picioare goale, băieții ca cerșetorii din Bombay, cu bărbi Închegate, suflând păr bogat din nări, cu capete scoase prin poncho-uri de lână, cumva peruvieni. Nativi de pe undeva. Inocenți, lipsiți de orice agresivitate, alegând neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de mândrie feminină, Închegată. Ușor tremurătoare, cum fac femeile când se grăbesc. Trepidând ciudat. Și cu totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre picioare. Asemenea observații Își aveau În principal originea În detașare cumsecade, În detașare-de-rămas-bun, În obiectivitate-de-părăsire-a-pământului. În lumina zilei Încă, panoul luminos cu Spry de peste Hudson Începu să ardă pe fondul verde palid și de asemenea În jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja sub pământ. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spuse ea. — Nu accept să mă minți. — Foarte bine, i-am numărat. Dar nu prea știu cum e cu banii. Nu mă pricep la afaceri. — Ai vorbit cu Wallace la telefon? — Da. — Și i-ai povestit despre asta? — Nu am suflat un cuvânt. — Bine, foarte bine, Shula. Mă aștept să Îi predai domnului Widick. Sună-l să vină să-i ia și spune-i că vrei o chitanță pentru ei. — Tată! — Da, Shula. Așteptă. Știa că, ținând strâns În mână unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu supele noastre. — E delicioasă! a zis Sheba, gustând din a ei. Ce idee bună ai avut, Barbara! Pe partea cealaltă a mesei, o simțeam pe Sue uitându-se urât la mine. Am zâmbit, am dat din umeri și am suflat în supă s-o răcesc. Începeam să mă simt bine. A venit vacanța de Crăciun. Sheba și familia ei au petrecut Crăciunul acasă, în compania fostei soții a soțului ei și a celor doi copii din acea căsătorie. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de Gând, ai grijă ce vorbești, îmi șoptește, te aud copiii și te spun lui nea Pește. Iar o idee este mai importantă decât o catedrală, spune spânul închinându-se pe ascuns, ferește-te să devii victima adevărului, omul își suflă nasul cu putere, dar adevărul creator de iluzii? Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbă gustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai ușor ca o frunză
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
devii victima adevărului, omul își suflă nasul cu putere, dar adevărul creator de iluzii? Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbă gustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai ușor ca o frunză, Casele păreau solfegii solidificate, Băltoacele aurite de soare ne orbeau, Vorbeam și ne certam în gând, Tăceam ca două afeturi de tun. Why not? Cunosc un profesor care a vorbit De când s-a născut și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să nu bat se îndrăgostesc și mă țin de vorbă până obosesc nu mai strig cerul din picioarele mele se strânge nisipul n-am cui să-l arunc în față ninsoarea barieră lăsată să o spulbere-n sus vântul roșu suflă degeaba tu spui că-i prea ieftin aproapele tău de câte ori iubesc o femeie îi distrug sufletul trupul ei hartă cu punctele slabe mă conduce la ape adâncimă rog chestia asta era dintr-un psalm dar nu toată lumea știe dumnezeu dacă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți suflu cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o mușcătură până la os acum vântură în stânga și în dreapta tot felul de povești scrise pe frunzele prinse de brumă și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă. Pe cerul de plumb apăreau de pretutindeni acei doi ochi albaștri, pe care ea îi visa în secret, dar oare iubea cu adevărat sau singurătatea care o sugruma în aceste locuri îi crea iluzii? Nu înțelegea de ce nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Încercă să mă lovească blând, în joacă, iar cu ochii căuta să-mi scormonească în suflet vrând să afle, dacă ascuns după o glumă, mai simt ceva pentru ea. I-am prins palma care rămase suspendată în aer și îi suflam ușor căldură, ducând-o spre gură. Abia am atins-o cu buzele și am simțit-o cum se înfioară. Te rog, nu! S-a retras cu blândețe, apoi de sub haina de piele îmblănită, scoase o fotografie. Sunt eu, cu sora
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stejar mare și bătrân. A încercat să se urce în el, dar nu avea de ce să se apuce. Ciobanii au găsit urme de brișcă pe coaja copacului... L-au mâncat stând în picioare Când l-a găsit badea Vasile, încă sufla. Pruncuțul își cerea iertare că nu ascultase de nimeni și că n-a fost destul de voinic să se urce în copac ca să scape. I-a murit în brațe, ca un miel jupuit, cu ochii rotunzi, căutând după soare. Liliana se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ochi artificiali care uitaseră să clipească, rînduite parcă În cinstea unui festival ce se lăsa mult așteptat. Luminile palide, dreptunghiulare, care se reflectau În ferestre, lăsau impresia că ar fi abandonat de mult ideea unor astfel de festivaluri. VÎntul mă sufla dintr-o parte, ca pe-o cîrpă udă. Mi-am ridicat gulerul paltonului și mi-am văzut de drum... Dacă era să cred tot ce Îmi Îndrugase ea sau tot ce Își spusese ei Însăși - atunci, pe parcursul acestor treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ochi oricui, voi presăra niște iarbă uscată peste ea, o fată nemișcată Îngropată sub iarbă uscată... Și sub iarbă Își va scoate imediat hainele de pe ea și va rămîne goală. Doar mîinile și picioarele i se vor mai vedea... Va sufla vîntul și-i va lua iarba de pe față... și chipul ei se va schimba brusc În cel al femeii de după perdeaua lămîiatică... Va veni o rafală și mai puternică și o va dezgoli de tot... și În locul trupului gol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
niște dinți artificiali... Da, așa e. Și eu ar trebui să merg la dentist... CÎnd mi-am vîrÎt limba În locul unde fusese de molarul, am simțit gustul metalic al sîngelui. — Dainen, adică Centrala? TÎnărul trase puternic aer pe nas și suflă peste degețel pline de ulei, de parcă voia să Înlăture astfel toată mizeri de pe ele. Înclină ușor capul spre mine cînd mă văzu făcîndu-i semn. — Ciudat. A zis că trece pe la Dainen și a plecat Înainte de prînz. — Cine știe? spuse cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să se servească. — Aș vrea să vă Întreb două-trei lucruri. Focul strict interzis! strigă, brutal, cel mai În vîrstă. Cel tînăr luă Însă una, calm, și-o aprinse. Apoi Îmi aduse bricheta pînă la nas. — N-are nici o importanță. VÎntul suflă dinspre vest În seara asta. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai autorizație pentru explozivi și combustibili! — Ce-mi pasă mie! M-am hotărît și eu, fără pic de jenă, să-mi aprind țigara de la bricheta pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mirare nici apariția masivă a președinților. — Tot un mucos ai rămas! — Păi cred și eu, În comparație cu nasul tău copt... al meu e Încă verde. — Ce-ți mai place să ai ultimul cuvînt! Își prinse nasul Între degete și și-l suflă. I se Învinețise... ori de frig, ori de la băutură și apoi o secreție, ceva ce semăna cu mierea la culoare, i se prelinse pe la colțurile ambilor ochi. Cel tînăr sări peste șanț, la marginea drumului unde se aflau aliniate buteliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atmosfera Înăbușitoare și deveni apoi, brusc, teatral. — Mi-au dat lacrimile, zău că da. Șeful avea o inimă atît de bună și nu m-am mai putut abține din plîns. De cîte ori s-au făcut razii, nimeni n-a suflat o vorbă. Nici unul dintre noi nu vrea să se mai Întoarcă acasă. Liderii Asociației nu ne-au Înțeles Însă. Toată lumea l-a iubit pe șef. Pe onoarea mea că l-au iubit. Așteptați și-o să vedeți... tot Întreprindem noi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să recunosc că nu-mi trecuse Încă amețeala de aseară. M-am spălat de cîteva ori cu apă rece pe față, dar ochii continuau să-mi ardă de parcă aș fi stat nu știu cît cu capul În jos; Îmi tot suflam nasul, dar el continua să curgă. Noroc că-mi scrisesem În raport ce aveam de făcut pentru acea zi și nu-mi mai rămînea decît să mă comport ca și cînd le-ași fi dus deja pe toate la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]