3,677 matches
-
fiecare suflare, la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd. Fii cinstită și puternică; gândește-te la numele pe care îl porți, gândește-te la mine cum am să mă gândesc și eu la tine, până la ultima suflare. Sunt vitează și tot așa am să fiu mereu! Fii foarte prudentă. Îngrijește-te; nu răci, nu fuma prea mult! Fii bună și puternică. Rezistă la orice. M. Luni seara, 10 noiembrie [1947] Adaos la această scrisoare Continuă-ți frumoasa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ani. Parcă mi-ar spune: - „Ce faci tu, Mamunică?“ - „Scriu unei fetițe mari, draga mamei. O fetiță care a plecat departe de mama ei.“ - „De ce?“ Îi răspund: „Ca să învețe franțuzește bine“... Mouetta dragă, dragă, simți tu cum parcă dintr’o suflare de zmeu se îngroașe depărtarea dintre noi; zidul nu mai e de sticlă, ci de gresie; îmi face impresia că stau îndărătul unui zid monstruos, gros de o mie de kilometri, și cu un burghiu încerc să sfredelesc să vină
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de stofă, însă eu sper ori să se termine cu asta, ori să purtăm toate. [...] Duminică, 7 martie [1948] După ce am scris cartea poștală duminicală, am să pălă vrăgesc nițel pentru pura plăcere de a vorbi cu tine, cu ră suflarea tăiată, cu gleznele umflate ca ale unui cal de muncă normand; am vizitat azi 80 de case cu două și cu trei etaje; am urcat și am coborât atâtea trepte că, puse una peste alta, m-ar apropia mai mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de lupoaică cu pântecul spintecat, care și-ar da ultima suflare ca să-și lingă puiul<footnote id=”3”>E. Lovinescu aștepta de trei zile „delivrarea“ (nașterea) și, pe 19 noiembrie 1923, își nota emoționat în jurnal: „Azi la ora 9½ dimineață, după mari dureri, s-a născut Monica“ (op. cit., vol. I
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pun în ea toată tandrețea pe care „a produs-o pământul, pentru uzul oamenilor, în ultima sută de ani“. Să știi că voi încerca să pun în cărțile poștale pe care ți le voi trimite toată viața mea, ultima mea suflare de viață. Dacă ai reușit să aranjezi prin Lustucru sau B un mijloc de a ne continua această corespondență, viaticul nostru, dă-mi de știre repede, ca să încep următoarea scrisoare. Dacă nu, consider-o pe asta în același timp și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fresce ale bisericilor din Țările Române <endnote id="(146, p. 100)"/>, inclusiv pe cele ale bisericii din Curtea de Argeș. Erminiile bizantine și post-bizantine (inclusiv cea a lui Dionisie din Furna) păstrează reprezentarea vizuală În coordonatele legendei apocrife : „Maica Domnului zăcând fără suflare pe un pat, cu mâinile Încrucișate pe piept [...] și un iudeu dinaintea patului, cu mâinile tăiate și mâinile acestea atârnate de pat, și În fața lui un Înger cu sabia afară din teacă [...], iar În jur ceilalți apostoli și sfinți episcopi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
om de stil impetuos, convins de poziția și atuurile sale, redutabil, care se supraveghează în permanență. Debitul epistolar al lui Mihai Drăgan (aș putea vorbi de o vocație episolară) era deosebit de puternic. De obicei grăbit, scria „pe fugă”, „dintr-o suflare”, cîteodată la ore tîrzii, în majoritatea cazurilor fără nici o ezitare de condei, făcea sublinieri (cu una, două și trei linii, ridicînd cota de atenție), adăuga „peseuri” peste „peseuri” și „nota bene” (în maniera didactică). Născut săgetător, nu-l interesau ornamentele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care nu sau prezentat la corpurile lor”. Drastic și categoric, prefectul ceruse „...măsuri energice pentru trimiterea acelor reserviști la corpuri”. De fapt, era vorba numai de un singur om și anume Manta Neculai dar pentru care s-a mobilizat toată suflarea polițienească din Huși pentru a da de urma sa și a reușit până la urmă dar numai prin conlucrarea camaraderească a celor doi comisari, șefi ai Despărțirilor: Lascăr și Holban. De altfel, primul a retrimis adnotată adresa primită de la șeful său
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
multe altele. Toate aceste planuri venite „de sus” i-a convins Încă o dată pe viitorii beneficiari ai prefacerilor socialiste să o șteargă cât mai repede În Palestina sau, după 14 mai 1948, În Israel. b.b. La alegeri, toată suflarea uliței evreiești! După cum se știe, după abdicarea regelui Mihai I și plecarea acestuia În exil, comuniștii, Îmbătați de aroma dulceagă a victoriei depline, au constatat că aveau nevoie de o altă lege fundamentală deoarece cea din 1923, restaurată imediat după
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Această frază avea aspect de reclamă și a fost scoasă conform instructajului”. q. Neînregimentații politic - marea durere de cap a comuniștilor Atent și la acest aspect, nu prea laudativ pentru un partid ce s-ar fi vrut stăpân pe toată suflarea românescă, supraveghetorul cuvântului scris În gazeta de uzină „Rulmentul” semnalase grangurilor săi „de sus” o altă greșeală repede reparată: „În numărul 145 din 1 decembrie a.c., pagina a 3-a coloana 4, În cuvîntul participantului la discuție (Tudor Grigore) la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a Înscenat tot securitatea În colaborare cu un milițian fără Dumnezeu și conștiință!, n.n.)”. Rezultatul nu putea fi altul decât arestarea și aruncarea În ocnă a oponentului anticomunist, Într-un regim totalitar În care se cerea respectarea legilor de către toată suflarea românească, cu excepția Securității, care putea face absolut tot ce voia, inclusiv să se șteargă la fund cu Constituția țării! Căpitanul Cojocaru Vasile a răsuflat ușurat atunci când a scris și următoarele: „Sarcinile dosarului fiind rezolvate, propun Închiderea lui și clasarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
au fost intonate de corul celor reveniți acasă (aproximativ treizeci de suflete). Iar la următoarele două strofe s-a alăturat și corul comunității (aproape 50 de coriști), iar la ultima strofă, sala s-a ridicat în picioare și cu toată suflarea au cântat împreună. Mă gândeam deja la “Ziua Zilelor”, când pe plaiurile Împărăției lui Dumnezeu, vom cânta cu toții cântarea Mielului, din piepturi binecuvântate și fericite că în sfârșit păcatul s-a terminat. A urmat corul comunității ce a intonat imnul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
privi în treacăt la prăvăliile evreiești ce abia se deschiseseră și ai căror stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aprindem și mergem la el; la vederea noastră și a lumânării, Costache a deschis ochii mari, încearcă să ne arate spre peretele pe care vedea el îngerul, întinde mâna spre lumânare, mulțumit, apoi închide ochii liniștit și-și dădu ultima suflare plecând împreună cu îngerul ce-l vedea pe perete, să-l ducă la Dumitru. N-am putut să zic decât doar atâta: „Dumnezeu să te ierte, Costache, că ai fost un om bun și iubitor de familie. închină-te și tu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
era una din acele naturi pasionate cari poartă în adâncul sufletului lor mai multe motive de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui stat modern. Nici Lache, nici Mache, nici Mișu Poltronu, nici Mitică, nici Nae din O situațiune, nu aparțin lumii mahalalei, chiar dacă granițele nu sunt ferm trasate într- un București metropolitan doar în raza Micului Paris. Pintilie a transportat întreaga suflare caragialescă, cu mic cu mare, în mahala și nu în orice mahala, ci în cea mai sordidă dintre ele. Într-un fel, dezideratul comunist își găsește o realizare directă în interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale. Toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
T.V. (deși Liviu îmi reproșează: „De ce nu mergi peste ei?”; „Cum să merg fără să fiu chemată?”). A nu fi chemată echivalează, la mine, cu a nu avea valoare. N-am făcut nimic atât de răsunător încât să „umilesc” întreaga suflare mediocră a Iașului. (Na, c-am zis-o! Ce ideal o fi și ăsta?). Degeaba sunt convinsă că nimic din ceea ce joc eu nu este deplasat. Degeaba constat pe zi ce trece că unde pun mâna și sufletul, rodește. Asta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că valoarea lor după 6 ani de nefuncționare era "0", am transmis expertiza la MAE pentru amicii lui Ho și Min, am chemat de la un cimitir de mașini un echipaj și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
adunate de nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga sau mujdeiul. Era o masă pe cinste și ce nu se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ministru (martie 1991), Oliviu Gherman, președinte al Senatului (octombrie 1993) și în mai 1994 a primului-ministru Nicolae Văcăroiu (în 2000, președintele Emil Constantinescu a efectuat o vizită oficială în Brazilia). La sosirea noastră la aeroportul din Rio era prezentă "toată suflarea" de la Consulatul General cu flori și zâmbete de protocol. Pe unii îi știam, fiindu-mi cunoștințe mai vechi, pe alții îi "știam" din cele citite înainte de plecare la Direcția personal sau din cele discutate "la un pahar de vorbă". Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai multe culori, intrarea în Consulat se făcea printr-o ușă largă din fier forjat și sticlă, scările de acces la primul etaj erau din marmură albă, așa că spațiul de protocol era "la înălțime". Pentru organizarea recepției am adunat toată "suflarea" Consulatului, indiferent de grad (diplomatic sau... sex, religie...) în salonul central de "sus" și am împărțit sarcinile: cine se ocupă de listele de invitați, de expediere, de aranjarea saloanelor, de servit, de băuturi și bar, ce servim. Probleme erau multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cum zborul spre Belo Horizonte îl aveau peste 4 ore, am închiriat un microbuz, le-am luat de la aeroport și am mers cu ele direct la Copacabana. Când au apărut cele 18 zeițe de 1,80 înălțime pe plajă, toată suflarea s-a adunat în jurul lor, spre furia localnicelor negre sau mulatre. După baia de rigoare în ocean și un scurt tur prin Rio, le-am dus din nou la aeroport. A doua zi, cu steagul și imnul pe casetă "la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ciudată vestă ca un fel de plasă acoperindu-i pieptul păros) spre cel mai apropiat robinet unde-și limita abluțiunile la o minuțioasă Înmuiere cu apă a feței roz, a craniului albăstrui și a cefei grase, urmată de o viguroasă suflare a nasului În stil rusesc, după care se Întorcea cu aceiași pași hotărâți, dar de data asta miop și lăsând stropi de apă În urma lui, În dormitorul lui unde ținea Într-un loc secret trei prosoape sacrosante (printre altele, era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
său. A fost un erou, o personalitate fantastică; el, alături de Mihai Viteazul cele două uriașe personalități au zguduit istoria noastră națională, cu ecouri în istoria universală chiar. A fost o personalitate atât de puternică, încât a mobilizat nu numai toată suflarea Moldovei lui întru împlinirea idealurilor sale; dar și peste veacuri, a însuflețit ca un portdrapel în luptă poporul român în momentele grele ale istoriei. De aceea, figura lui legendară a rămas vie în conștiința poporului român de-a lungul veacurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în palme. Ține-ți firea, Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii cu una cu două, suntem neam tare al dracului, ducem la tăvăleală. Gheorghiță cu gândurile duse, murmură: Să vezi cum o fost... O vin't poruncă de la Vodă, ca tătă suflarea să se băjenească la codru... Și la noi o vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]