3,370 matches
-
fost remarcat de 37% din cumpărători, în comparație cu 16% în cazul unei variante mai vechi. Dar la un moment dat suporturile se eclipsează unele pe celelalte. Sunt atât de multe suporturi care „țipă” după atenția clienților, încât devin un fel de suspine șterse, din care nu mai discerni nimic. John Wanamaker, prințul comercianților, a spus o dată că jumătate din reclame sunt risipă, dar că nu și-a dat seama care jumătate. Același lucru e valabil astăzi pentru materialele promoționale și strategiile de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
care excelează în alte domenii, staruri ca și el. În sens invers, industriașii, oamenii de afaceri, investesc natural în gestiunea sportului, la un club sau o federație. Modernizarea economică a sportului (eu cred că nu este o ruină și nici un suspin pentru arginții necesari sportului) cere în plus: claritatea finanțelor și rigurozitatea gestiunii în același timp ca și respectul pentru „glorioasa incertitudine” sportivă, adaptarea statutului de cluburi profesioniste și alegerea, pentru sport, a unei etici, în ochii mei indisociabilă de practica
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
încă miros a ulei proaspăt...Când atmosfera s-a mai încălzit, maestrul ne spune că „Arta n-are nevoie de robi. O domini sau nu exiști”. Mai aflăm că Arghezi a spus că pictura intransigentului Pallady este „culoare oftată sau suspin perceptibil cu ochii”, iar George Călinescu a afirmat că „Pallady este un poet de mare rafinament...un poet care scrie cu penelul”. Părinții lui Pallady, boieri moldoveni de seamă, au ridicat casa aici în via din Bucium prin 1855. Th.
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
insomnii, stări depresive, rău general, pseudo-vertij, sete de aer, cefalee, dismenoree. Există întotdeauna un factor declanșator, emoțional și frica de criză. Manifestări clinice: criza de tetanie de intensitate variabilă furnicături, crampe musculare, pseudo-pierderi ale stării de conștiență criză de lacrimi, suspine, polipnee criză de agitație cu aspect spectacular. Fiziopatologie Este demonstrat rolul esențial al estrogenilor în menținerea capitalului osos. Castrarea precipită diminuarea masei osoase. estrogenii inhibă sau încetinesc pierderea de os estrogenoterapia substitutivă are efect protector pe os prin mai multe
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
semnate de Miron Constantinescu ("Stalingrad"), Gh. Zaharia ("Odă Uniunii Sovietice"), Dumitru Corbea ("Ciocoii") și A. Toma ("Ne vine Dreptatea"). Să ne oprim puțin asupra unui fragment din poezia lui A. Toma36. "Ne vine Dreptatea, ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a muncii cetateMijește o rază de bine În muced bordei și-n uzine, Mijește, lucește, răzbateSimți soră? Simți frate?" Firește, întrebările adresate celor doi interlocutori imaginari sunt retorice, pentru că poetul continuă să le spună
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o parte, și, pe de altă parte, de a exprima în opera lor gânduri despre realitate, despre viața semenilor și a țării lor. Se regăsește și aici aceeași revoltă împotriva literaturii de inspirație personală, împotriva lirismului subiectiv: "Să lăsăm acum suspinele și dorurile personale, să neglijăm încondeierile cu cuvinte smălțuite și frazele de paradă, o recuzită de carnaval, meschină, neserioasă. Îndemnându-ne unii pe alții la chibzuire, la seriozitate, la cumințenie; să domolim învăpăierile lirismului desuet și frugal". Dorința aceasta de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te cheamă pe tine, puțin.// O tristă poemă de foi/ îmi spune-o poveste de noi.../ Adio, pustiu, și fior./ Va fi poate odată, amor”)17), sau o dorință („Fereastra e-o poemă de plumb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
frămînta. Vrînd nevrînd, cu cît înaintează în vîrstă, cimitirul i se impune ca o destinație fatală: „Curg zilele spre cimitir/ Trist, una cîte una,/ Și destrămînd al vieții fir/ Se duc pe totdeauna.// Și-acolo, încet, molcomitor,/ Se-adună în suspine -/ Cu un dor de «mîine» sora lor,/ Cu-un dor de mine” 7). O încercare „Cu cuvîntul eternitate se poate face multă retorică”, susținea Blaga. „Mai puțină poezie”, adăuga el imediat 1). Bacovia e dintre cei care au încercat. E
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o mare diferență între realitatea sentimentelor și aspectul lor literar. E „vană” pentru că răspunde unei estetici depășite și se bazează pe dexterități, trouvaille-uri stilistice: un „exercițiu de limbaj”, formal. „Ei!... - avertiza Macedonski - S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine/ Și cu acele crunte dureri imaginari/ Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură/ Și crinii de pe sînuri și ochii ca de mură/ Sunt niște mărunțișuri ce nu și mai au vreun curs”4). Ce anume îl îndreptățește pe Bacovia s-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
muzicale”, ceea ce înseamnă că nu era singurul. Dovadă e și faptul că își vindea produsele „cu prețuri de concurență”. O idee despre „cîntecele naționale” se poate face din catalogul Bibliotecii muzicale „Lira romînă”, publicat în același Calendar: romanțe („Luna doarme”, „Suspine crude”, „Cît te-am iubit”, „Ce te legeni, codrule?”, „Steluța”); melodii/ cîntece/ arii populare („Pentru tine, Jano”, „Două fete spală lînă”, „Am un leu și vreu să-l beu” etc.) 4. Ultimele două citate sînt dintr-o singură frază a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-unul din ele, referindu-se la difuzarea cărților sale, spune: „Eu n-am prea avut noroc”. Nu cred că agrea subiectul. Azi, probabil din cauza vremii de-afară, am căutat în textele sale cuvintele „copaci” („Fulgii/ Prin copacii goi/ Triste suspine”, - „Restituiri”) și „arbori” („Pe arbori, electrică lumină” - „Noapte”). „Copaci” (numai în poezie) e prezent de 17 ori, „arbori” de trei ori. Ce-i ciudat aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent à remplacer le piano et la tapisserie, et dont
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la contemplare, dar simți și autocenzura care dă valoare, ritm și un cântec specific versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
b) un atribut pronominal în dativ posesiv; c) un atribut pronominal prepozițional exprimat prin pronume reflexiv. Precizați părțile de vorbire care se constituie în termeni regenți, respectiv în elemente introductive pentru propozițiile subordonate atributive din textele de mai jos: (a) "Suspinele lor o treziră pe Wendy, care se ridică în capul oaselor. Nu intră în panică văzând un necunoscut care bocea în camera lor; tot ce simți era doar o plăcută curiozitate." (J. M. Barrie, Peter Pan) (b) "când vuia în
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și eu cu aceeași rugăminte. Să-mi scrii curând, te rog. Scrie orice îți vine în minte. Chiar și cel mai mărunt detaliu din viața ta de zi cu zi este interesant pentru mine. Mai spui încă, uneori cu un suspin: asta-i viața? Acum îți spun, din nou, la revedere, drag prieten. Scrisoare primită în 27 august 1909, de la Heiligendamm Draga și micuța mea Prințesă, Îți mulțumesc foarte mult pentru scrisoarea pe care mi-ai trimis-o. În primul rând
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
reputate pentru profilul lor contrastant și pentru sărăcia în care se trăiește, deci comparabile cu a noastră, și să te entuziasmezi de tot ce vezi, dar întors în țara natală, totul să te doară, să te agreseze, să-ți smulgă suspine. Ce nu mai este normal, este să te doară la grămadă, nediferențiat, și bunele, și relele. Să te plângi că nu mai ai loc să te miști de autoturisme luxoase, de case de vacanță, de magazine și piețe, de librării
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și pietre în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și pietre în care nu se află deloc aur. Și cum orice sentiment total își are primejdiile lui, întrucît poate avea drept urmare o închidere, o nereceptivitate față de noile trăiri, poate că e bine că
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s-a jerfit eroul descrețește pentru o clipă frunțile plecate. Dar atmosfera de doliu revine odată cu reapariția temei inițiale. O parte scrisă în stil fugato răsună asemeni celor mai tragice pagini de requiem. Către sfârșit, durerea devine copleșitoare. Auzim parcă suspine adânci, înecate de lacrimi. Partea a III-a - scherzo (allegro vivace) - care urmează, constituie un contrast izbitor față de Marșul funebru. Reânvie aici energia, avântul, ritmurile impetuoase; dar totul păstrează o notă reținută. ,,Nu prea înțelegi la prima vedere - spunea Berlioz
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
într-o mână și țigara în alta, executa niște depășiri cum nici în jocurile pe computer n-aș îndrăzni. Nu părea să aibă frică de nimeni și de nimic. Când un polițist l-a oprit în dreptul Gării de Nord, am scos un suspin de ușurare. Dar ce i-o fi îndrugat el agentului, cum l-o fi dus cu vorba, cert e că în două minute s-a întors triumfător la mașină - și cursa infernală a continuat. La ședința de redacție, am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
clipă, Elisav. — Îi alătură, continuă Carmen, care, scotocind prin biblioteca ce nu-i era deloc străină, a Norei, scoase un Bacovia violaceu, îi citi Cuprinsul și cită: „Ce vremuri atât de fericite/ Mă-ndeamnă, singur, să stau —/ Spre toamnă, duioase suspine/ Din Eminescu, Heine și Lenau... Remarcați, zise proful Elisav, arbitrara deplasare de accent, prin care Lenau, care-i un paroxiton, se oxitonifică-n Lenàu! De altfel, nu pierdu ocazia unei savante dizertații, zise Vasile, — în Bacovia, mai totu-i neîndemânatic, părând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
tot delirul care era în el, pentru că acum era golit, ca și cum i s-ar fi smuls sufletul, ci pentru că această muzica era - mai mult ca niciodată - el însuși, carne din carnea sa, sânge din sângele său. Erau bătăile inimii lui, suspinele lui... Această muzică era o realitate, iar el, pe lângă ea, nu era decât o iluzie.“ Nina Berberova - Ceaikovski, Editura Humanitas 03 Pachetul n-are vârstă Florentina Ciuverca Despre „pachetul de acasă“ din studenție s-ar putea scrie binișor un roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
succes. Originar, ca și Coșbuc, din Transilvania, el nu și-a părăsit patria muntoasă pentru câmpiile mai însorite ale României. Este reprezentantul unui popor oprimat care face să răsune în accente de o frumusețe și o sonoritate inimitabile suferințele și suspinele compatrioților săi. Acest poet a turnat foc în sângele poporului său, iar recrudescența opoziției naționale a românilor și transilvănenilor față de opresiunea maghiară a fost puternic susținută de opera sa. G.V. Botez-Gordon a publicat Versuri și Petale, a tradus Corsarul de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se înălță acest răcnet răgușit și sinistru". Fluierul cântă și ni se pare că-l auzim: "O lungă chemare se auzi din fluierul galeș, apoi un țipăt, încă o chemare, o gamă și melopeea se desfășură, fremătândă, fluidă, întreruptă de suspine, nebunească, agitată de salturi și hohote, moartă de dorință, însuflețită de teamă, pură și aprinsă, strălucitoare și liberă sau înlănțuită de durerile presărate cu sânge. Și toate acestea umila trestie cu șapte găuri le exprima cu o candoare limpede". Puneți
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
găuri le exprima cu o candoare limpede". Puneți această pagină lângă cea a lăutarilor din Amor vincit: "Muzica lor dereglată e însuflețită de o armonie schimbătoare. Sfâșie lacrimi și bucurie deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se preface în suspin, suspinul devine fericire. Pe instrumente, cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată o melodie înceată, temătoare și proaspătă se tărăgănează prin incendiu. Voluptuoase, sunetele se înghesuie
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]