7,731 matches
-
să ne „împărțim” suveranitatea cu o asemenea organizație, că ultima va avea o „suveranitate limitată”, în timp ce noi vom păstra esența ei, sau invers, că sunt state „cvasisuverane” sau „pe jumătate suverane”. Ne vom strădui să arătăm că această concepție a suveranității divizibile este contrară logicii și irealizabilă politic, dar că ea este un simptom important al discrepanțelor dintre relațiile reale și cele pretins existente în sistemul modern de state între dreptul internațional și politica internațională. Dacă suveranitatea înseamnă autoritate supremă, se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că această concepție a suveranității divizibile este contrară logicii și irealizabilă politic, dar că ea este un simptom important al discrepanțelor dintre relațiile reale și cele pretins existente în sistemul modern de state între dreptul internațional și politica internațională. Dacă suveranitatea înseamnă autoritate supremă, se înțelege de la sine că două sau mai multe entități - persoane, grupuri de persoane sau instituții - nu pot fi suverane în același timp și spațiu. Cel care este suprem este prin necesitate logică superior oricui altcuiva; nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realizabile politic. Dar faptul că președintele, precum și altcineva, comandă forțele armate cu autoritate supremă în același timp este atât ilogic, cât și irealizabil politic. O analiză a funcțiilor politice reale îndeplinite de către autoritatea suverană în cadrul statului va clarifica faptul că suveranitatea nu poate fi divizată în realitatea politică. Suveranitatea înseamnă autoritatea supremă de a promulga și aplica legea. Cu alte cuvinte, este suverană acea autoritate dinăuntrul statului care, în caz de neînțelegere între diferiții factori de decizie, are responsabilitatea de a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comandă forțele armate cu autoritate supremă în același timp este atât ilogic, cât și irealizabil politic. O analiză a funcțiilor politice reale îndeplinite de către autoritatea suverană în cadrul statului va clarifica faptul că suveranitatea nu poate fi divizată în realitatea politică. Suveranitatea înseamnă autoritatea supremă de a promulga și aplica legea. Cu alte cuvinte, este suverană acea autoritate dinăuntrul statului care, în caz de neînțelegere între diferiții factori de decizie, are responsabilitatea de a lua decizia finală obligatorie și care, într-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
are responsabilitatea supremă pentru aplicarea legilor țării. Acea responsabilitate trebuie să rezide undeva - sau nicăieri. Dar nu poate fi și aici, și acolo în același timp. Așa cum spunea dl judecător Sutherland în United States vs. Curtiss Wright Export Corporation: „O suveranitate politică nu poate dura fără o voință supremă. Suveranitatea nu este nicăieri incertă”7. Dacă nu rezidă nicăieri - și există constituții, precum Constituția celei de-a Patra Republici Franceze, care păreau să nu-i aloce vreun loc - în perioade de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trebuie să rezide undeva - sau nicăieri. Dar nu poate fi și aici, și acolo în același timp. Așa cum spunea dl judecător Sutherland în United States vs. Curtiss Wright Export Corporation: „O suveranitate politică nu poate dura fără o voință supremă. Suveranitatea nu este nicăieri incertă”7. Dacă nu rezidă nicăieri - și există constituții, precum Constituția celei de-a Patra Republici Franceze, care păreau să nu-i aloce vreun loc - în perioade de crize constituționale, una dintre autoritățile constituționale va uzurpa acea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
responsabilitate, așa cum a făcut armata franceză în 1958, sau, altfel, revoluția va învesti pe cineva, un Napoleon sau un Consiliu al Comisarilor Poporului, cu autoritatea supremă de a pune capăt haosului și de a restabili ordinea și pacea. Dacă poziția suveranității pare a fi incertă deoarece Constituția se pretează la interpretări diferite despre acel subiect, o luptă, politică sau militară, între pretendenții la autoritatea supremă va decide problema într-un fel sau altul. Lupta dintre guvernul nostru federal și state, ajungând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
autoritatea supremă va decide problema într-un fel sau altul. Lupta dintre guvernul nostru federal și state, ajungând la un război civil care a hotărât chestiunea în favoarea guvernului federal, este un exemplu clasic al acestei situații. Adevărul simplu că o suveranitate divizată este logic absurdă și irealizabilă politic nu a fost niciodată pus la îndoială de către membrii Convenției Constituționale din 1787, cu excepția unuia 8. Cei care credeau că suveranitatea ar trebui acordată statelor, ca și cei care doreau să aparțină unui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
federal, este un exemplu clasic al acestei situații. Adevărul simplu că o suveranitate divizată este logic absurdă și irealizabilă politic nu a fost niciodată pus la îndoială de către membrii Convenției Constituționale din 1787, cu excepția unuia 8. Cei care credeau că suveranitatea ar trebui acordată statelor, ca și cei care doreau să aparțină unui guvern central au fost convinși că ea trebuie să stea în oricare dintre aceste elemente, dar că nu poate fi divizată între cele două. „Cred în mod absolut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
stea în oricare dintre aceste elemente, dar că nu poate fi divizată între cele două. „Cred în mod absolut”, îi scria Madison lui Randolph pe 8 aprilie 1787, „că o independență individuală a statelor este complet ireconciliabilă cu ideea unei suveranități combinate”9. „Ni s-a spus,” declara James Wilson adresându-se Convenției, „că, deoarece toate statele sunt suverane, toate sunt egale. În același mod, fiecare om este de fapt suveran asupra sa și toți oamenii sunt prin urmare egali de la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt prin urmare egali de la natură. Pot ei să-și păstreze egalitatea când devin membri ai unei structuri guvernamentale? Nu pot. La fel de puțin poate un stat suveran, când devine membru al guvernului federal. Dacă New Jersey nu va renunța la suveranitatea sa, în zadar se vorbește despre guvern”10. În cuvintele lui Hamilton: „Două suveranități nu pot coexista în cadrul acelorași granițe”11. Același punct de vedere a fost susținut mai târziu de către John C. Calhoun în apărarea suveranității statelor. „Dar în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
membri ai unei structuri guvernamentale? Nu pot. La fel de puțin poate un stat suveran, când devine membru al guvernului federal. Dacă New Jersey nu va renunța la suveranitatea sa, în zadar se vorbește despre guvern”10. În cuvintele lui Hamilton: „Două suveranități nu pot coexista în cadrul acelorași granițe”11. Același punct de vedere a fost susținut mai târziu de către John C. Calhoun în apărarea suveranității statelor. „Dar în ce mod suveranitatea însăși - puterea supremă - poate fi divizată, în ce mod poate fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
va renunța la suveranitatea sa, în zadar se vorbește despre guvern”10. În cuvintele lui Hamilton: „Două suveranități nu pot coexista în cadrul acelorași granițe”11. Același punct de vedere a fost susținut mai târziu de către John C. Calhoun în apărarea suveranității statelor. „Dar în ce mod suveranitatea însăși - puterea supremă - poate fi divizată, în ce mod poate fi poporul câtorva state parțial suveran și parțial nesuveran, parțial suprem și parțial nesuprem este imposibil de înțeles. Suveranitatea este un lucru întreg; a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
zadar se vorbește despre guvern”10. În cuvintele lui Hamilton: „Două suveranități nu pot coexista în cadrul acelorași granițe”11. Același punct de vedere a fost susținut mai târziu de către John C. Calhoun în apărarea suveranității statelor. „Dar în ce mod suveranitatea însăși - puterea supremă - poate fi divizată, în ce mod poate fi poporul câtorva state parțial suveran și parțial nesuveran, parțial suprem și parțial nesuprem este imposibil de înțeles. Suveranitatea este un lucru întreg; a-l diviza înseamnă a-l distruge
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
John C. Calhoun în apărarea suveranității statelor. „Dar în ce mod suveranitatea însăși - puterea supremă - poate fi divizată, în ce mod poate fi poporul câtorva state parțial suveran și parțial nesuveran, parțial suprem și parțial nesuprem este imposibil de înțeles. Suveranitatea este un lucru întreg; a-l diviza înseamnă a-l distruge”12. „În ciuda a tot ceea ce s-a spus, susțin că suveranitatea este indivizibilă prin natura sa. Este puterea supremă într-un stat și putem la fel de bine să vorbim despre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi poporul câtorva state parțial suveran și parțial nesuveran, parțial suprem și parțial nesuprem este imposibil de înțeles. Suveranitatea este un lucru întreg; a-l diviza înseamnă a-l distruge”12. „În ciuda a tot ceea ce s-a spus, susțin că suveranitatea este indivizibilă prin natura sa. Este puterea supremă într-un stat și putem la fel de bine să vorbim despre o jumătate de pătrat sau despre o jumătate de triunghi ca despre o jumătate de suveranitate. Este o eroare flagrantă să confundăm
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ceea ce s-a spus, susțin că suveranitatea este indivizibilă prin natura sa. Este puterea supremă într-un stat și putem la fel de bine să vorbim despre o jumătate de pătrat sau despre o jumătate de triunghi ca despre o jumătate de suveranitate. Este o eroare flagrantă să confundăm exercitarea puterilor suverane cu însăși suveranitatea sau delegarea unor asemenea puteri cu cedarea lor”13. Madison a fost cel care a subliniat totuși elementul calitativ al autorității politice, spre deosebire de acel „mai mult sau mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Este puterea supremă într-un stat și putem la fel de bine să vorbim despre o jumătate de pătrat sau despre o jumătate de triunghi ca despre o jumătate de suveranitate. Este o eroare flagrantă să confundăm exercitarea puterilor suverane cu însăși suveranitatea sau delegarea unor asemenea puteri cu cedarea lor”13. Madison a fost cel care a subliniat totuși elementul calitativ al autorității politice, spre deosebire de acel „mai mult sau mai puțin” din obligațiile tratatelor, ca o caracteristică distinctivă a suveranității unui guvern
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu însăși suveranitatea sau delegarea unor asemenea puteri cu cedarea lor”13. Madison a fost cel care a subliniat totuși elementul calitativ al autorității politice, spre deosebire de acel „mai mult sau mai puțin” din obligațiile tratatelor, ca o caracteristică distinctivă a suveranității unui guvern și, ca atare, incompatibilă cu suveranitatea celor subordonați ei. Madison declara pe 28 iunie 1787, în plenul Convenției: Eroarea raționamentului provenit din egalitatea statelor suverane în formarea acordurilor constă în confundarea simplelor tratate, în care erau specificate anumite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu cedarea lor”13. Madison a fost cel care a subliniat totuși elementul calitativ al autorității politice, spre deosebire de acel „mai mult sau mai puțin” din obligațiile tratatelor, ca o caracteristică distinctivă a suveranității unui guvern și, ca atare, incompatibilă cu suveranitatea celor subordonați ei. Madison declara pe 28 iunie 1787, în plenul Convenției: Eroarea raționamentului provenit din egalitatea statelor suverane în formarea acordurilor constă în confundarea simplelor tratate, în care erau specificate anumite îndatoriri pe care părțile trebuiau să le îndeplinească
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dintre aceste state, cu autoritatea și libertatea de a strânge bani, de a aduna trupe, de a determina valoarea monedei ș.a.?14 Constituțiile democratice, în special cele care constau într-un sistem de pârghii și contraponderi, au ascuns intenționat problema suveranității și au mascat nevoia unei poziții definite a puterii suverane, întrucât, deși crearea de mecanisme pentru limitarea și controlul puterii personale reprezintă preocuparea principală a acestor constituții, cel mai clar caz al unei suveranități localizate în mod categoric este autoritatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și contraponderi, au ascuns intenționat problema suveranității și au mascat nevoia unei poziții definite a puterii suverane, întrucât, deși crearea de mecanisme pentru limitarea și controlul puterii personale reprezintă preocuparea principală a acestor constituții, cel mai clar caz al unei suveranități localizate în mod categoric este autoritatea neîngrădită a Leviathanului lui Hobbes, nu numai sursă a dreptului, ci și a eticii și a moravurilor. În acest fel, doctrinele constituționale populare, pe drept cuvânt speriate de puterea nelimitată a monarhiei absolute și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
15. Deoarece este imposibil din punct de vedere constituțional și practic să negi faptul că guvernul federal este suveran și deoarece este imposibil din punct de vedere psihologic să admiți că statele nu mai sunt suverane, teoria constituțională divide practic suveranitatea între guvernul federal și state, încercând astfel să reconcilieze realitățile politice cu preferințele politice. Așa se face că Hamilton și Madison, care au proclamat categoric indivizibilitatea suveranității în plenul Convenției din 1787, au fost la fel de categorici în insistența lor asupra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
psihologic să admiți că statele nu mai sunt suverane, teoria constituțională divide practic suveranitatea între guvernul federal și state, încercând astfel să reconcilieze realitățile politice cu preferințele politice. Așa se face că Hamilton și Madison, care au proclamat categoric indivizibilitatea suveranității în plenul Convenției din 1787, au fost la fel de categorici în insistența lor asupra divizibilității suveranității când, un an mai târziu, în The Federalist, s-au străduit să convingă statele că își puteau păstra suveranitatea chiar dacă înzestrau guvernul federal cu puterile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
guvernul federal și state, încercând astfel să reconcilieze realitățile politice cu preferințele politice. Așa se face că Hamilton și Madison, care au proclamat categoric indivizibilitatea suveranității în plenul Convenției din 1787, au fost la fel de categorici în insistența lor asupra divizibilității suveranității când, un an mai târziu, în The Federalist, s-au străduit să convingă statele că își puteau păstra suveranitatea chiar dacă înzestrau guvernul federal cu puterile suverane prevăzute în noua Constituție 16. Din cauza nevoii similare de a construi un pod ideologic
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]