3,688 matches
-
din jur cu coatele. Odată ajuns în față, ceea ce vede îi îngheață inima. În timp ce privește cu ochi impasibili către un rus uriaș, cu mutră fălcoasă, a cărui uniformă poartă amenințătoarele petlițe verzi ale trupelor N.K.V.D., locotenentul Rădulescu ține lipit de tâmplă țeava unui revolver Nagan. În mijlocul tăbliei jegoase a mesei trei cartușe stau frumos aliniate ca soldații la paradă. Ia nu-mi mai suflați în ceafă! strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri gâtuite de adrenalină pe cota de supraviețuire a celor care participă la acest joc nebunesc, fluturând în aer bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adresează cu voce brutală celui care pare a fi translatorul. Da. Condiția este tu tragi primul. Urmărit de toată lumea cu mare atenție, Marius se concentrează câteva secunde. Ca în transă, ridică cu o mișcare rapidă gaura neagră a țevii la tâmplă. Enkavedistul îi studiază încruntat fiecare gest. Așezat pe trăgaci, degetul românului nu are nimic nervos, dimpotrivă, arată un calm desăvârșit. Gata să acționeze, arătătorul se curbează, apasă încet dar continuu. Deznodământul e aproape, dar rusul simte fiecare clipă ce trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă ceea ce petrece sub ochii lor. Liniștea încordată trezește până și pe cei adormiți la mese, care aruncă priviri tulburi-dezorientate în jur. Cu pistolul încă sudat la tâmplă, Marius se adresează calm celuilalt: Vrei să mai trag odată? Zgomotul percutorului ce lovește capsa de aprindere a cartușului din cuibul tamburului se aude precum o lovitură de tun în liniștea totală, ca din interiorul unui templu. La unison, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce În ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce În ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stîlpului de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
i-ar fi putut spune cîte ceva, fusese la fiică de cîteva ori, și stătuse de fiecare dată cîte o lună-două, dar ea nu era aici. Vorbi Însă despre soțul Anei, conștiincios În Îndatoririle lui de serviciu, ușor albit la tîmple, apoi de devoțiunea lui Lung și a soției acestuia față de toți ai casei, o comunicare inegală la prima vedere, dar Întemeiată pe natura umană ce trece peste fictivele granițe sociale sau alte granițe inventate de oameni, și care se bizuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
meu, și vecinii și Lung și soția lui, fiica se va mărita, va avea copii, foarte repede voi deveni bunică, tu vei rămîne nemișcat În anii tăi din tinerețe, de altfel nici acum - așa te văd, cîteva fire albe la tîmple; - nu te-ai schimbat, iar eu nemaivăzîndu-te nu-mi voi mai putea Închipui cum vei arăta, și atunci singurătatea va fi Îngrozitoare. Cu tine vorbeam, gîndeam despre toate ale lumii, tu erai tînăr, eu la vîrsta adolescenței, sora mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
depărtat, ivindu-se uneori ca expresie a altei lumi. Treceam pe lîngă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemîndu-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi Închipuit, văzîndu-mă cu tîmplele ușor albite, bărbat Între două vîrste, corect Îmbrăcat, scorțos, cu nelipsita cravată burgheză la gît - adică de om al burgului, al orașului zice-se - că În urmă cu cîteva decenii, tot tînăr ca ei, adolescent, m-am aflat pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost În jurul tău ocrotindu-te, cînd totul era miraculos, la părinții care te-au crescut și iubit, la leagănul acela dulce, nevăzut, pe care n-au Încetat a-l face mereu pentru tine, deși Începuseși să ai părul alb la tîmple ca și dînșii. Și zilele se duc și nu se mai Întorc. Și ultima parte a acestei cărți Începe din dimineața aceea cînd doamna Pavel picotea În bucătărie, obosită de vîrstă și somn, un fel de somn permanent și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, cîmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierînd fără voie Împărății și vîrste ce se deschideau și Închideau Închipuirii mele Înfierbîntate. Privirea-mi alunecă pe tîmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strîngînd pe o tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: Îmbătrînise. Și totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe tema latinității. Principele care ne-a adus pe acest drum istoric meritase a isca, pentru urmași, ca o expresie a imposibilului, urarea hiperbolică "melior Trajano". în posteritatea care ne conține a-l întîlni precum în stații de pelerinaj, pe tîmpla ansamblurilor unde el triumfă, la Arcul de la Benevento ori la acela al lui Constantin - întrebuințînd deopotrivă imagini traianee -, înseamnă să-i asumăm la rîndul nostru traiectoria, cu accente de reculeasă invocație. Planșele fotografice ale lui Dan Er. Grigorescu au răspuns
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
dimpotrivă, la nașterea copilului nostru să ne simțim doborâți de o tristețe de moarte. Mama de pildă, în chinurile facerii și chiar pândită de primejdie, a pufnit-o râsul, cică nu vroiam să viu pe lume decât cu mâna la tâmplă. Inspirat, doctorul m-a ciupit de ea furios și mi-am retras-o, dar pe urmă iar am revenit: "Ce faci, bă, a strigat medicul cu un astfel de glas încît mama a încetat pentru o clipă urletele și a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am revenit: "Ce faci, bă, a strigat medicul cu un astfel de glas încît mama a încetat pentru o clipă urletele și a pufnit-o râsul, vrei să ne arăți că o să ajungi general, a continuat acela, ia mâna de la tîmplă", și m-a ciupit din nou, bineînțeles atât de tare încît mi-a pierit cheful s-o mai scot și am ieșit pe lume precum toți copiii... Mai curios era de unde știuse ginecologul, văzîndu-mi doar vârful capului, că sânt băiat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce-o să fac? Dar cu Matilda cum o să trăiesc? Și sosi imediat, în amintire, cu o prospețime extraordinară, scena din după-amiaza aceea a botezului, când trăisem profund și iremediabil despărțirea de ea, din clipa când vasul proiectil îmi zburase pe lângă tâmplă, și apoi timp de un ceas sub avalanșa defulării spectaculoase a unui sentiment al ei de violență și de înstrăinare totală... A te mai gândi la cea mai mică urmă de iubire ar fi fost o prostie și o orbire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
glasul său mă făcea s-o întrevăd, că de-aia venise la mine, să-mi dea drumul și să mă duc în dormitor. El ridică atunci ceva negru pe care îl ținuse ascuns la spate și îl apropie încet de tâmpla mea. Era un vătrai. "Uite, mă, o mie trei, aici, uite aici ar trebui să te lovesc (cu aceeași voce dulce, cu acea bucurie curată cu care vrei să dăruiești ceva unei persoane pe care o iubești, și mă lovi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Uite, mă, o mie trei, aici, uite aici ar trebui să te lovesc (cu aceeași voce dulce, cu acea bucurie curată cu care vrei să dăruiești ceva unei persoane pe care o iubești, și mă lovi de câteva ori în tâmplă, dar ușurel, cu gingășie, să nu mă doară). Ei, înțelegi? continuă el vîrîndu-mi de astă dată vătraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși întîi o mare mâhnire. Ce-avea ăsta cu mine? Nu dormise, în loc să se culce stătuse probabil la gura sobei și cugetase. La ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la carceră! Era același gardian din seara trecută. Încercai să-mi arunc pe umeri mantaua și să-mi vâr picioarele în bocanci: nu, fără manta și bocanci! În cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă seară de seară între cele patru scânduri ale carcerii, obținând același rezultat. "Ei bine, îmi spusei, cu o hotărâre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și pe mine?" "Ei, nu pe dumneavoastră...'', bolborosi paingul deodată înfuriat. "Păi așa ai zis: șefii. Unde ți-e logica? Vrei și tu să spui ceva, dar nici tu nu știi ce spui, continuă tinerelul, și-și flutură degetele la tîmplă: trebuie să fie așa, în capul tău, o completă bulibășeală! Nu degeaba te cheamă Bacaloglu: ești turc, nu înțelegi un ordin? Echipa are acum un șef, gata, ce mai e de discutat în chestia asta? Sau vrei să dai tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care parcă îndată ce-i ieșeau afară din gâtlej, jjj, hî, jjj, el le aspira înapoi și se îneca... Iar de mine se lipi un individ care părea să fie un famen, cu un ten de adolescent și păr albit la tâmple, ai fi zis simpatic și inocent, dacă gura și ochii nu te-ar fi izbit prin ceva indefinibil murdar și care, de îndată și fără introducere, ca și când ne-am fi cunoscut de mulți ani, începu să-mi facă, vorbind tare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căci nu-l ridicai, dar ciocni prea tare și mi-l vărsă pe pantaloni. Vrui să mă retrag, dar în aceeași clipă țiganul mă apucă de gît: Pupa-ți-ași creierul-ăla cu facultate, dom' șef", zise el, și mă pupă pe tâmplă și pe urechi în timp ce vinul roșu juruia de pe masă pe pantalonii mei. Mă smulsei din îmbrățișarea lui băloasă și îl izbii fulgerător în falcă; se răsturnă pe spate cu scaun cu tot și se prăbuși cât era de gros pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar sincer, se uita la tine drept și îți spunea exact care era situația, fără pălăvrăgeli, cum făcea directorul adjunct, care te zăpăcea la cap și nu mai știai nici tu de ce ai venit. M-a ascultat cu mâna la tâmplă, pe gânduri. Nici eu nu m-am întins la vorbă, știam că are și alte treburi, îl mai așteptau și alții dincolo, la o ședință de conducere, și alții dincoace, în biroul secretarei, care mă rugase să nu-l țin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din Australia, popoarele primitive din deserturi, care trăiesc mâncând viermi și lăcuste prăjite, se vor închina reginei mame... Ce idioțenie... Matilda, trezește-te!" Și îmi apropiai gura de a ei și începui s-o sărut, s-o mângâi netezindu-i tâmplele... Sărutam o gură întredeschisă, fierbinte, dar străină și fără respirație. Și o mare tăcere mă înconjura. "Matilda, îi șoptii, iar, luînd-o în brațe, iubita mea, hai, trezește-te (și în clipele următoare o iubii ca totdeauna pregătit să-i aud
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un ultim somn care să te facă să visezi, în timp ce auzi încă foșnetul etern al copacilor și susurul undelor, și să dorești că trebuie să te trezești, da, de îndată, să te îmbraci și... fiindcă te așteaptă... minunata ei tâmplă desvelită sub pieptănătură, surâsul ei care...despre ce tâmplă și despre ce surâs era vorba...? A, nu, nu ale Matildei, ale fetei care trecea. Da, iată, sânt în pericol și ființa mea tot nu crede că ași putea muri, mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
visezi, în timp ce auzi încă foșnetul etern al copacilor și susurul undelor, și să dorești că trebuie să te trezești, da, de îndată, să te îmbraci și... fiindcă te așteaptă... minunata ei tâmplă desvelită sub pieptănătură, surâsul ei care...despre ce tâmplă și despre ce surâs era vorba...? A, nu, nu ale Matildei, ale fetei care trecea. Da, iată, sânt în pericol și ființa mea tot nu crede că ași putea muri, mă uit după fete, chiar întorsesem capul... "Une passante..." Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]