6,881 matches
-
senin afară pe glezna ta purpurie și-n noi iubiri în iarna primăvară prefac întregul în icoane respiră până când și talpa din aerul cel nou pământ străbun Brașov al unui anotimp simbol cad fulgi de nea cum în linii drepte tăcuți timimizi striviți sub pasul tău sprânceana soarelui arcadă pest tot cuvinte forme precise albastru și alb raze de soare cad unde pe glezna ta purpurie rezumat firesc al lui a fi rotunjit ancorat la mâine sărutul infinit deslușește acordul anotimpului
PE GLEZNA TA PURPURIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376171_a_377500]
-
SUPUN ! ,,Bătrânii spun că apa trece Și zic că pietrele rămân”. Dar lucrul altfel se petrece, Pe globul de pământ bătrân! Că apa, cât ar fi de mare, Când curge-n jos, ea curge stând(ca masă compactă) Iar sub tăcuta-i lunecare, Și pietrele rămân, curgând! Morala, știi ce vrea să zică? Tu înțelegi ce vreau să spun? Că numai DUMNEZEU e veșnic, Și Toate, LUI i se supun!. . . = P S. = Toate LUI i se supun, ca și destinul nostru
TOATE LUI, I SE SUPUN ! de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376176_a_377505]
-
îmbrăcat Cu stoluri înșirate lungi .. Muguri verzi din amintiri adânci! Vânt jucăuș prin flori tresaltă, Iar prin natura re-nviată Albul respirând se lasă În primăvara ce-a venit acasă! Primăveri din ani la rând Ne satura privirea stăruind În clipele tăcute pelerine Și-n gândurile ce-s Ondine... Prin nepătrunsul firii dor Pe aripile de cocor în zbor E-întregul lumii ...frumos vis..! Miresme-n zbor din floarea de cais! Iarbă crudă cu creștet mătăsos.. Aduce doru-n basm misterios Vegheata de-
PRIMĂVARA A VENIT de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376239_a_377568]
-
în fiecare zi e bine să spunem cuiva "te iubesc!" În fiecare zi căutăm atingerea privirilor pe care atât de mult ni le-am fi dorit în nopțile cu Lună plină, când în singurătatea odăii noastre, trupul ni se odihnește tăcut, să fie cineva, care măcar cu gândul este acolo lângă noi și ne veghează somnul. Râdeți, zâmbiți, dar haideți ca împreună, să încercăm să alungăm stresul zilnic, schimbările neanunțate, și să dăm frâu liber sentimentelor, speranțelor care ne animă. Să
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
Doamne, parte de uitare! Când pietre stau pe loc, ape reci se scurg în mare, când anii trec, tăcerile-mi ascund între cuvinte, când vântul rece suflă, privirea Ta m-alinte! Când lacrima din geană-mi se pierde în plâns tăcut, când răni mă ard, speranța să Te aflu n-am pierdut. Când șoapte negrăite, mi-or îndulci năduful, când plânge cerul în tăcere, să-Ți sorb cuvântul, Când clipa mi Te-arată, Ți-ating chipul în treacăt, și-ngenunchind, inima-mi
TE CHEM, DOAMNE! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379634_a_380963]
-
nou, că zbor... Dorința ce-am ascuns-o în nevăzute-adâncuri, Mi-aduce cu-al ei strigăt, renașterea din stele. Alină-mi durerea furtunilor în pâlcuri! Sfărâmă cu-n sărut cristale de durere! Din inima-mi aprinsă tresar, de dor, scântei Tăcute, ele ard stingându-se în noapte. Te-aștept, din nou, Iubite, în brațe să mă iei In irisu-mi albastru să te scalzi... cu șoapte. Umbrele lunare mi se strecoară-n suflet. Dorințele mă ard, buzele-mi usucă. Te-apropii în
CU ȘOAPTE MĂ ACOPERI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379679_a_381008]
-
oprește doar să guste Fructul interzis al mărului, Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește o clipă să se admire, În oglindă fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A așteptat, tăcută o vară-ntreagă, Ascunsă în dantelă unui nor, Că, în sfârșit să poată să culeagă, Rodu-mbătător al viilor. Cu pletele în vânt împrăștiate, Desculța, clipocind pe stradă... Pășind în urmă verii ce-a plecat... Toamnă, a ieșit la promenada! Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
se oprește doar să gusteFructul interzis al mărului,Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă,Ispita "păcatului".Se oprește o clipă să se admire,În oglindă fumurie a lacului,Și transparente picături de diamante,Așterne pe covorul câmpului.A așteptat, tăcută o vară-ntreagă,Ascunsă în dantelă unui nor,Ca, în sfârșit să poată să culeagă,Rodu-mbătător al viilor.Cu pletele în vânt împrăștiate,Desculța, clipocind pe stradă...Pășind în urmă verii ce-a plecat...Toamnă, a ieșit la promenada!... ÎI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
să-l urmez Nici nu ascultă ce zic eu Știe că doar el este ecoul meu Ecoul care îmi aduce noul Și botează un copil Îngeraș vibrând subtil Ecoul mi-a sfâșiat ego-ul Ecoul nespus zice că-i noul Ecoul tăcut să îl ascult Căci e mut dar spune mult! https://www.facebook.com/wrinklesTimeline ... Citește mai mult EcoulEcoul care sparge viațași mă strigă să-l urmezNici nu ascultă ce zic euștie că doar el este ecoul meuEcoul care îmi aduce
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
mai mult EcoulEcoul care sparge viațași mă strigă să-l urmezNici nu ascultă ce zic euștie că doar el este ecoul meuEcoul care îmi aduce noulși botează un copilîngeraș vibrând subtilEcoul mi-a sfâșiat ego-ulEcoul nespus zice că-i noulEcoul tăcut să îl ascultCăci e mut dar spune mult!https://www.facebook.com/wrinklesTimeline... XXVII. MUNȚI ÎNZĂPEZIȚI, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014. Munți înzăpeziți Acei munți care înaltă albul Care ne readuc spre
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014. Munți înzăpeziți Acei munți care înaltă albul Care ne readuc spre puritate Acei munți goi de crește Acei munți cântați de fapturi celeste Acei îngeri ce ne spun ... Ascultări tăcute Legăminte nedesfăcute Jurăminte dinainte spuse În însăși viața de aici transpuse Acei munți ... Să le auzim tăcerea Să ne ținem promisiunea Acei munți ne fac cărunți Și-i fac mari pe cei mărunți Acei îngeri Ne fac munți! https://www
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
verii răsăritul ce îmbujorează macii Picătura-n care ploaia spală ochii codrului Când așează frunza-n dungă să-i doinească vechii Dacii Adormită-n iarba crudă de blestemul dorului. * Eu n-am vrut să fiu stăpână peste suflet nimănui Ard tăcut precum parfumul flacără-ntru-n trandafir Ce-a împrumutat lumină de la raza soarelui Bunătate de la îngeri ca-n iubire s-o răsfir. * Eu sunt dor, eu sunt iubire, eu sunt eu, așa cum sunt. Sunt parfum de fericire mângâierea din cuvânt Eu sunt
EU SUNT! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379724_a_381053]
-
primele cuvânturi din stea pornite să-l inunde s-a ridicat chiar peste nouri unde și aerul dispare și rătăcit printre halouri a dat să prindă glas din soare soseau săgețile din astrul ce-avea căldură și mărire și inundau tăcut albastrul cu un potop de strălucire dar nici un sunet nu răsare purtat de raze de lumină privește înc`odată-n zare și zboară-apoi pe calea-i lină în rotocoale largi cât lumea s-a pogorât pe vârf de munte păstrând
CONDORUL RIDICAT ÎN ZARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379746_a_381075]
-
într-o fracțiune din suma universului, umplându-i sufletul de frumusețe și mulțumire. Era absorbită total de acest miraj și trăia într-o fuziune intimă cu lumea înconjurătoare. Ușor-ușor, mirajul dispărea, odată cu Soarele, făcând loc nopții. Oamenii ce-l admiraseră tăcuți începuseră să plece, schimbând impresii, unii științifice, alții referitoare la posibilitatea unor prevestiri, iar majoritatea cu privire la măreția, la frumusețea fenomenului în sine. Emanuela plecă spre casă agale, cu gânduri multe zburându-i către întâmplările acelei zile. „Ce ciudată este viața
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
ziduri vechi La trecerea frumoaselor femei. Un vânticel în părul meu se joacă Și mă oprește la un colț de stradă Să las din ochi o lacrimă să cadă Iubirilor ce-n altă lume pleacă. Și-ți caut urma pașilor tăcuți Pe străzile intrate-n sărbătoare Mă rătăcesc de mine și mă doare Iubirea blând-a anilor trecuți. Starea de iubire de Gabriela Mimi Boroianu ... Citește mai mult Nostalgii primăvăraticede Gabriela Mimi Boroianu 13.03.2017E primăvară în oraș de acumAu
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
glia, Chiar de-mi va fi pe-aici mai bine... De-ai ști ce tristă-i pribegia! Chem amintirea pe-ndelete Și tocu-n versuri o răsfrânge. Cu trupul tău îți scriu sonete Și-n ritmul lor un suflet plânge. În camera tăcută, rece, Drapelu’-mprăștie lumină; Acordul imnului îmi trece Prin fibra adâncită-n vină. Cu dorul alergând spre casă, Gândesc, iubesc doar românește! Din tomul nelipsit pe masă, Doar Eminescu îmi zâmbește... Prin așteptările cărunte, Mă cheamă satul din câmpie Și
LA MULȚI ANI! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379817_a_381146]
-
Acasa > Poeme > Antologie > MEGAPOEMUL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Megapoemul Oricare organ are sunetul lui În concertul vieții, mai sus și mai șui, Creierul strigă tăcut ca un corb, Organul iubirii e surd și e orb, Circulăm pe un drum fără borne, în jur, Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur, Infinitul la care nu ne-adaptăm, Unde-s munții și hăul? Ca nebunii
MEGAPOEMUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374715_a_376044]
-
drăcesc”; clanul grotesc, ipocriți, „șarlatanii trădători de țară”, „criminale eresuri” - dar și „avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post” / Pe șarlatanii trădători de țară / Dar îi votăm tăcuți și fără rost / Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări). I-atâta obidă, atâta revoltă în glasul poetului protestatar! Dar puțini mai sunt poeții din ziua de azi care au curajul acesta de a striga adevărul. Împotriva tuturor acestora poetul este
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
cărți de cronici literare dedicate femeilor din literatură, nota într-un capitol că poezia este “un mac înflorit în lanul nesfârșit al speranțelor”. Prin acest lan aleargă Valentina Geambașu cu vise, speranțe, iluzii, împliniri, cu muza alături, o binecuvântată muză: Tăcută privesc prin ochiul de fereastră Speranța plutind în valuri de marea albastră, Cu tine rătăcesc pe jumătăți de Lună În singurătate cu muza mea de mână. Vom descoperi pe măsura înaintării în text, aceleași nostalgii care o leagă pe autoare
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
mea și a continuat ciudat, nefiresc și incomod, cel puțin pentru mine. Ovidiu afișa un aer rece, distant și în ciuda eforturilor mele și ale mătușii de a-i adresa câte o întrebare din când în când, a preferat să rămână tăcut și sobru pe tot parcursul vizitei, însă am pus totul pe seama inhibiției provocate de întâlnirea cu mătușa, pentru că nu vedeam, în ruptul capului, alt motiv. După aperitiv am servit un delicios piept de pui cu mere în sos chili cu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
Ovidiu. Nici nu-mi dădeam seama dacă trebuia să mă înfurii pe el. Pe de o parte, el se comportase ca toți ceilalți, aș zice, firesc din punctul lor de vedere, numai eu făcusem notă discordantă fiind rezervată, stânjenită și tăcută mai tot timpul. Totuși nu ar fi trebuit să mă neglijeze, eram prietena lui, însă acest gând nu făcea decât să ridice un alt semn de întrebare, negăsind frontiera dintre politețe și neglijență în casa Moise. Probabil așa cerea obiceiul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
brațul tău, tu mă ridică! Și mă prefă în curcubeu, Născut din lacrimi de lumină, Ce se revarsă-n trupul meu. Nici nu mai știu când trece vremea Și-mi par că toate s-au oprit, Când nesfârșita lumii clipă, Tăcut, se scurge-n infinit. Referință Bibliografică: LACRIMI DE LUMINĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LACRIMI DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371762_a_373091]
-
și Liliana Todirașcu, dar viteza de lucru era mai înceată. Cât despre Rodica Rodean, ce să spun, lucra din mers, mai atentă fiind la reportofon decât la oul pe care-l plimba ca pe un trofeu, în timp ce Silvia Alesu lucra tăcută, atentă la detalii și la momentele explicative ale doamnei Letiția, indiferent cui erau adresate. Am fost surprins să observ cu câtă migală lucra Raul! Da, Ovidiu Raul Vasiliu era singurul bărbat absorbit cu totul de lucrarea la care se angajase
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
ploaia de stele se pierd infinituri munții de gheață se transformă în noroi cutremur e somnul sub pleoape de mituri! Piatră eternă se-nvârte în sămânță pierdută coifuri de bronz se-ntind spre niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua afară ,ninge în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit arhangheli de ceară vânează albine! Valul mării se sparge în priveliști
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
mai bate ,liturghii legendare viruși războinici se plimba prin gară! La rand stau masonii cu pecetluirea vieții sub zgomot de arme ,zgomot trist de bani prețul vieții noastre ,arca tinereții alte lumi așteaptă,bogătași orfani! Suntem cu toții viruși autentici și tăcuți exploatăm trecute înălțimi umane alertam adesea graiul celor muți lacrima tristă și rece....critici prea sârmane! 30 oct 2016 21:05 -0075 Olhao Autor Lucian Tătar 30 oct 2016 21:05 -0075Olhao Referință Bibliografica: ZILELE DIN URMĂ(V) / Lucian Tătar
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]