4,810 matches
-
unei tălmăciri în română, căruia i-am adăugat, cu titlul de donație, alte câteva ediții mai recente. Se spune că occidentul își datorează civilizația și prosperitatea de azi și strămoșilor românilor, care au luptat secole de-a rândul împotriva hunilor, tătarilor și turcilor, împiedicând sau întârziind avansarea acestora către centrul și vestul Europei. E ceva adevăr aici! Când la noi apăreau primele formațiuni feudale, Alfonso IX ctitorea la 1218 Universitatea din Salamanca, iar când Ștefan cel Mare "ostenea" cu osmanlâii, apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
echivalenței cu romii, respectiv țiganii (nu știu cine a avut ideea cu romii, când ei prin toate țările lumii pe unde sălășluiesc sunt numiți cu cuvinte din familia țigan, care n-are nimic malefic în ea, cum n-au definitoriile etnice turc, tătar, chinez sau albanez. Că unii din etnie au transformat "porecla în renume", asta nu-i vina celor la locul lor și cinstiți). Acum, întrucât se dorea schimbarea codului ROM cu ceva mai onorabil, se găsise formula ROU, inițialele numelui francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spadă scurtă. Za hrabrost’, „pentru vitejie“, stă scris pe inscripție. Conform vărului primar al tatei, Vladimir Viktorovici Golubțov, amator de antichități rusești, pe care l-am consultat În 1930, Întemeietorul familiei noastre a fost Nabok Murza (floruit 1380), un prinț tătar rusificat, din Muscovy. Propriul meu văr primar, Serghei Sergheevici Nabokov, erudit genealogist, mă informează că În secolul al cincisprezecelea, strămoșii noștri dețineau pământ În cnezatul moscovit. El mă trimite la un document (publicat de Iușkov În Acte din secolele XIII-XVII
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu un frumos contur strălucitor. Se plângea că părul ei castaniu bogat n-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mele cu pierderea dragostei mele. Între timp, viața familiei mele se schimbase, eram complet ruinați. Cu excepția câtorva bijuterii Îndesate bine În spațiul normal al unui flacon de talc, nu mai aveam absolut nimic. Dar aceasta era o chestiune minoră. Guvernul tătar local fusese Înlăturat de la putere de un Soviet nou-nouț și am fost supuși scandalosului și umilitorului sentiment de nesiguranță. În timpul iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul ăla de animal! (Derjite prokliatoe jivotnoe!)“ rosti el printre dinți când mă văzu, dar În același moment, Într-o avalanșă de pietre care se sfărâmau și trosneau, doi tătari autentici au coborât În fugă să-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
perspectivă istorică importanța luptelor antiotomane ale lui Ștefan cel Mare, apare cu atât mai evident clarviziunea sa, necesitatea acestor lupte de eliberare, justificarea marilor sacrificii făcute în asigurarea unui viitor de libertate. Dacă adăugăm stăpânirii otomane și năvălirile barbare, terorismul tătarilor, stăpânirea austro-ungară, rusească, hitleristă, sovietico-comunistă, post comunistă originală și capitalistă sălbatecă... ne întrebăm: când a fost țara noastră liberă, stăpână pe soarta sa, împlinirea visului de libertate al lui Ștefan? Ștefan a salvat Moldova ce se afla pe marginea prăpăstiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pierdea din ochi era prima lui dragoste adevărată... Dar un domn nu-și mai aparține, el nu e stăpân nici măcar pe inima lui. El trebuie să se sacrifice țării. Mie-mi spui? Pentru a înfăptui un front comun împotriva năvălitorilor tătari, o alianță între Moldova și Ucraina -, s-a pus la cale căsătoria lui Ștefan cu Evdokia, sora lui Simion Olelkovici, cneazul Kievului. Pe Maruca au găsit-o moartă, a doua zi după nuntă. S-a otrăvit sau, poate, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar fi liberi și neatârnați..." De prea multă inimă rea, Măritul Padișah s-a închis în odăile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doua oară, când va avea a-l înfrunta pe însuși Mahomed sultan! Ba la toți le-a venit de hac! strigă Voichița îmbujorată până-n lobii urechilor. Mulți au simțit pe spinarea lor ascuțișul săbiei Măriei sale! Și turcii! Și lehii! Și tătarii! Și ungurii! Și, urmează ea încetișor, cu vocea frântă, și... și chiar muntenii lui taica. Că toți au strâmbat din nas: "Oaste de opincari", ridică ea din nou glasul. Da' numai ce și-a slobozit Măria sa "opincarii" în luptă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeu vă rugăm! Veniți!!" PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 "Principii creștini și vecini, cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli, m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii m-au înconjurat din trei părți și m-am găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năpastă! gâfâie Vlaicu sprijinit în spadă. Când a auzit, Ștefan s-a făcut ca varul, îi pierise și graiul, săracu'... Eu i-am spus! Dacă nu m-o ascultat, mârâie Stanciu. Acu avem a ne bate deodată cu turcii, cu tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii de alta, Laiotă de alta! Și-au dat mâna să ne prăpădească. Săraca Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căscat, zâmbind. Ațipesc călare; căluțul știe și mă ocrotește la pas. La Orhei... își frânge Alexandru încă un căscat. Mă, tu ai tras la măsea! Numa' ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru, că o sută de tătari obraznici, c-o falcă-n cer și alta-n pământ, s-au înfățișat cu aur și daruri scumpe, înaintea Măriei sale... Nu te-ai lăsat! îi reproșează Ștefan. Eram... eram din cale-afară de mâniat, se dezvinovățește el. Trebuiau să plătească pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nădejdea , că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Principii creștini și vecinii... cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii, m-au înconjurat din trei părți, și m-au găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră, câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înceta să port pe umerii mei aiastă povară, atunci veți ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât de puternici tătarii și turcii ... ci având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, se aruncă asupra tătarilor... și-i strivi într-un măcel groaznic... Fugarii aruncau nu numai armele, ci și hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știți..." Ștefan către solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât de puternici tătarii și turcii ... ci având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, se aruncă asupra tătarilor... și-i strivi într-un măcel groaznic... Fugarii aruncau nu numai armele, ci și hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi, și se aruncau în Nistru..." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan Voievod al Moldovei, oștean viteaz, bărbat mare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
săvârșit fapte mari cu mijloace modeste..." Nicolai Karamzin, Istoria Rusiei * "Bărbat în toate veacurile, vrednic de aducere aminte pentru mărirea sufletului său, pentru agerimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și pentru norocoasele sale războaie împotriva turcilor, polonilor și tătarilor". (Și ungurilor adăugăm noi). Cromer cronicar polonez (1512-1589) * "Domnul este un om foarte înțelept și demn de mare laudă, foarte iubit de supuși, căci este blând și drept, foarte treaz și darnic". Matteo Muriano (medic italian care i-a îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu și-a plecat capul în fața regelui Poloniei decât împins de o mare nevoie. În felul acesta Cazimir al IV-lea și-a satisfăcut vanitatea de a încătușa și uni cu sine pe acel principe care învinsese pe turci, pe tătari și pe unguri."( Și pe polonezi adăugăm noi) Wapowski cronicar polonez, Jurământul de credință de la Colomeea * "Fost-au acestu Ștefan Vodă om nu mare de statu, mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâia fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și lung alunecă abil ca un simbol al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i comenta, în secolele IX-X populațiile slave din sudul și centrul Basarabiei intră vremelnic în componența Rusiei kievene; pecenegii și polovețienii îi rup însă în curând de Dunăre pe cnejii din Kiev; în 1223 în Basarabia apar pentru prima oară tătarii; în 1226 el îi atacă pe polovețieni și pustiesc groaznic Basarabia și Moldova; în 1241, cu o armată de jumătate de milion de oameni invadează Moldova, Valahia, Transilvania și Ungaria; după și printre atâția estici, își fac apariția și occidentalii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În prima jumătate a secolului al XVI-lea, Soliman Magnificul declară Chilia, Cetatea Albă (Akerman) și Tighina (Bender = eu vreau) cetăți turcești și transformă ținuturile împrejmuitoare în raiale (provincii creștine aparținând Turciei). În 1569, același sultan cedează un anumit teritoriu tătarilor nogai, aduși de turci de pe Volga, reședința hanilor devenind localitatea de azi Căușani. Dar, deși acești tătari, care încep să se numească „din Bugeac”, se răspândesc în tot sudul și într-o parte din centrul Basarabiei, cetățile turcești rămân adevăratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Bender = eu vreau) cetăți turcești și transformă ținuturile împrejmuitoare în raiale (provincii creștine aparținând Turciei). În 1569, același sultan cedează un anumit teritoriu tătarilor nogai, aduși de turci de pe Volga, reședința hanilor devenind localitatea de azi Căușani. Dar, deși acești tătari, care încep să se numească „din Bugeac”, se răspândesc în tot sudul și într-o parte din centrul Basarabiei, cetățile turcești rămân adevăratele stăpâne în zonă. La începutul secolului al XVII-lea, sultanul Osman răpește Moldovei ținutul Reni, alipindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din 1806 - Basarabia ținea, practic, de trei săptămâni: 1) Chișinău, Orhei, Bălți și Soroca, orașe și ținuturi alcătuiau Moldova de dincolo de Prut; 2) Cetățile Hotin, Bender, Akerman, Chilia și Ismail, împreună cu împrejurimile lor depindeau nemijlocit de turci; 3) Bugeacul aparținea tătarilor. Timp de două secole și jumătate, tătarii din Bugeac (nogai) - ce nu trebuie confundați cu tătaro-cumanii trăitori în Basarabia de sud-est în vremea „descălecatului”, a întemeierii statului moldovean independent - au constituit o grea năpastă atât pentru populația din zonă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]