5,159 matches
-
ochii și păși Înapoi, simțind o ușoară greață. Era sânge peste tot. Nu doar pe corp și pe pat, ci și pe perete. Își lăsă capul pe spate și văzu pete mici și roșii Împrăștiate și pe plăcile albe ale tavanului. Oricine o făcuse, trebuie că arăta ca ieșit dintr-un film de groază la sfârșit. Nu genul de om pe care să uiți că l-ai văzut grăbindu-se. Nu era vorba de violență aleatorie. Și nici nu era violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-au implicat, ajungând să se lupte între ei, zise Zaleucos. După măcelul acela, ne-au lăsat pradă nebuniei noastre. Au debarcat și au mers până la cetate, unde se înălța templul Athenei, zeița războinică și violentă, singura învingătoare adevărată. Din tavan, prins cu două lanțuri, atârna un scut foarte greu, strălucitor. Potrivit mitului, fusese purtat de Achilles în ultima sa luptă. Preoții le-au povestit - greaca lor era cântată, exotică - cum, după cucerirea Troiei, grecii își dăduseră seama că muriseră prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
istoricului Cremutius Cordo. Sejanus îi porunci unui senator, legat de el din motive prea puțin onorabile, să-l invite pe Sabinus, să-l manevreze bine și să-i câștige încrederea. Senatorul se conformă și, în spațiul liber dintre acoperiș și tavanul cu ornamentații al sălii, strecură printr-un chepeng trei senatori, care se întinseră acolo, martori inatacabili pentru a transforma dialogul în complot. Iar stăpânul casei, când i se păru că vinul cursese suficient, începu să se plângă de proasta guvernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu strictețe. Câțiva îngrijitori veniră în fugă, într-o liniște ireală. Gajus sări de pe cal fără ajutor. Tribunul îl privea. Intrară. „O mare de marmură“, spuneau cu emoție vizitatorii privilegiați. Marchetării splendide se întindeau pe podea și pe pereți până în tavan, care se sprijinea pe patru coloane enorme. Interiorul era complet gol, se vedeau numai Augustinienii de gardă. Gajus observă că, fără să-și schimbe poziția, îi urmăreau cu atenție intrarea. Așa ceva i se mai întâmplase în trecut, alături de tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Uite, aici trebuia să fie un atriu imens... Însă nu-i spuse ce gânduri îi invadau mintea. Se numește khont, șopti Helikon. — Da. Un atriu cu coloane. Preotul mi-a spus că Marcus Antonius și Cleopatra voiau să picteze pe tavan ciclurile magice ale constelațiilor. Îi arătă altă foaie, unde era desenat fluviul, însă în centru se înălța o insulă ce părea să aibă forma unei corăbii. — O recunoști? E Philae. Și acolo templul era neterminat; cei doi voiau să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care fusese ascunsă, cine știe când, în spatele zidului, de niște mâini pricepute și de încredere, ca și cum Tiberius, cu suspiciunea lui nevrotică, ar fi vrut să lase acolo un cadavru. Oamenii luminară interiorul și văzură că toți pereții, de la podea până la tavan, erau acoperiți cu rafturi pe care erau așezate, într-o ordine riguroasă, zeci de codexuri închise cu sigilii de plumb cu ceară. Cei care găsiseră documentele în încăperea aceea tainică, unde Tiberius nu intrase vreme de doisprezece ani, înțeleseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mângâie părul femeii și-i spuse: Am văzut templul de la Iunit Tentor împreună cu tatăl meu. Germanicus șoptise: „E o bibliotecă de piatră...“ Toată istoria, știința și mistica egiptene erau sculptate și pictate pe imensele suprafețe de granit: pe pereți, coloane, tavane, pe capitelurile hathorice, pe ante, de o parte și de alta a ușilor era o vertiginoasă succesiune de imagini; între ele nu exista nici măcar o palmă liberă. Împăratul spuse: — În jurul khem-ului am văzut încăperile unde stătuseră obiectele folosite în ritualuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Germanicus să rămână acolo. Nu înțeleseseră dacă era o invitație sau o premoniție. Păstră amintirea pentru sine și-i spuse Miloniei: — La Iunit Tentor am pus să se ridice un monument în cinstea tatălui meu: o sală mare, cu tavanul sprijinit pe douăzeci și patru de coloane înalte. Am poruncit ca acolo să fie gravată povestea lui Julius Caesar și a Cleopatrei, și a fiului lor ucis prin trădare de Augustus. Iar acum noi doi vom merge acolo. Milonia tremura ușor; Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de dans foarte senzual, încordându-și și destinzându-și trupul subțire, asemenea unui arc. Acesta este locul pe care zeii l-au gândit pentru ca eu să dansez. Candelabrele grele așezate de-a lungul zidurilor și lampadarele din bronz atârnate de tavan, cu zeci de lumini, aruncau o lumină blândă, aurie pe pereții, absida și bolta minunatei săli pe care, peste două mii de ani, când aveam s-o descoperim, noi urmam s-o numim isiacă. Sala era dedicată muzicii și dansului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu se spunea însă nimic, nicăieri. Într-un colț unde vântul nu adusese prea mult nisip se vedeau bazele unei dintre cele douăzeci și patru de coloane; Segato a măsurat din ochi că acestea aveau aproximativ cincisprezece metri înălțime. Apoi a văzut tavanul solid, din piatră, împărțit în mari porțiuni pătrate. Pe el fusese pictat un formidabil ciclu de imagini, iar culorile strălucitoare se menținuseră intacte în aerul uscat al deșertului. Era un misterios text de astronomie magică: cele treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și edificiul fuseseră realizate din porunca unui împărat roman. Dar despre constructorul acelei opere grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă, într-o zi, într-un colț al tavanului din granit, cineva observă că, închis într-un cartuș asemenea numelui unui phar-haoui, era sculptat numele împăratului roman Gajus Caesar Augustus Germanicus, pe care noi îl numim Caligula. Era plasat în punctul în care Isis Tiche proteja cadranul semnului Virgo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiecare colțișor și fiecare piesă de mobilier în căutarea vreunui indiciu. Era clar pentru amândouă însă că nu vor găsi nimic. Înfricoșător... Toată sala era de fapt un cub ferecat. Căci în afară de cele două uși, nu exista nici măcar o fereastră. Tavanul era din lemn, iar aparatul de aer condiționat și caloriferul erau la doar câțiva centimetri distanță. - Unde? murmură Franciscovich. Partenera îngăimă un răspuns ce nu putea fi descifrat. De altfel, nici nu prea era nevoie, întrucât se putea citi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
III Asta e o școală? Târând o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea mai degrabă cu decorurile descrise de Anne Rice prin cărțile pe care mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
preferată de a cerceta locul unei crime. De altfel, era și una din cele mai eficiente: înainte și înapoi pe o direcție a camerei și apoi, perpendicular, aceleași mișcări, fără a lăsa locuri neacoperite și fără a pierde din vedere tavanul, pereții și, mai ales, podeaua. Sachs începu așadar să caute obiecte pierdute sau urme de pantofi, făcând totodată și foarte multe poze. Oricum, poliția avea o echipă specială care filma toată investigația desfășurată la locul crimei; Rhyme însă inisista să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu adevărat folositor. - În primul rând pentru că toată lumea era cât se poate de înspăimântată. - Nici decorul nu ne-a prea ajutat în această privință. Observația fu însoțită de un gest sugestiv către zecile de pânze de păianjen care atârnau de pe tavanul pătat de igrasie. - În plus, nimeni nu o cunoștea pe victimă prea bine. Când a ajuns aici de dimineață, era însoțită de o prietenă. Ea... - Prietena. - Nu a văzut nimic înăuntru, deși au stat împreună în hol să mai discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Malerick spera să vadă încă o dovadă a faptului că nu era singur. Într-un final, lumânarea se stinse din cauză că nu mai era ceară de ars. Malerick își prelungi starea de meditație, privind dâra de fum care se îndrepta spre tavan, pentru ca apoi să dispară. Își privi ceasul. Nu mai putea aștepta. Își adună costumele și accesoriile și se îmbrăcă cu grijă. Apoi se machie. Se privi în oglindă și fu mulțumit de rezultat. Era pregătit. Îeși în holul blocului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sub sticlă un timp îndelungat, apoi luă o înghițitură zdravănă. Ținu degetul care încă ardea în dreptul buzelor și privea țintă la Rhyme, care se schimbase la față. Magicianul zâmbi, se întoarse cu fața în altă parte și scuipă alcoolul spre tavan. Ochii lui Rhyme priviră iute spre un colț al camerei. - Detectorul de fum? râse cu poftă Magicianul. L-am descoperit mai devreme. Stai liniștit, nu mai are baterie. Mai împroșcă o dată spre tavan cu alcool. Deodată, în mâna sa apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în altă parte și scuipă alcoolul spre tavan. Ochii lui Rhyme priviră iute spre un colț al camerei. - Detectorul de fum? râse cu poftă Magicianul. L-am descoperit mai devreme. Stai liniștit, nu mai are baterie. Mai împroșcă o dată spre tavan cu alcool. Deodată, în mâna sa apăru o batistă albă. O flutură exact sub nasul lui Rhyme. Era îmbibată cu gaz. Vaporii îi afectară criminalistului vederea și mirosul. Magicianul ținu în aer batista cât timp îl desfăcu la bluza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
băiatului, încruntându-se. - Unde sunt? Palma era goală. Iluzionistul, care acum râdea cu răutate de expresia zăpăcită a băiatului, deja le înhățase. Băiatul era uluit; nu simțise absolut nimic. - Acum o s-o arunc pe asta în sus... Băiatul privi spre tavan, dar subit avu un instinct care îi șoptea: „Închide palma! Va încerca să îți pună monedele la loc în mână. Fă-l de râs în fața întregii săli”. La fel de subit, iluzionistul de opri și îi șopti băiatului: - Ești sigur că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
răspunse el. Aprinse o brichetă și o întinse spre ea. Până și flacăra brichetei se trage înapoi, observă el, la apropierea de această femeie și de degetele ei roșii și osoase. - Mulțumesc, spuse ea eliberând un nor de fum spre tavan. Când își întoarse privirea spre Malerick, acesta deja achitase nota și se îndepărta de tejghea. Femeia se încruntă. - Trebuie să plec, spuse el și zâmbi.Uite, poți să păstrezi asta. Îi oferi bricheta de metal. Ea o luă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mândria pe care o simțise atunci când ventilatorul fusese înlăturat și putuse respira singur. În această seară, zăcând pe patul din micuța cameră de oaspeți de la parter, își aduse aminte de norii de fum pe care îi văzuse ridicându-se spre tavan, după ce focul cuprinsese tot ce însemna textil, hârtie sau plastic. Panica pe care o simțise se îndrepta mai puțin la ipostaza de a muri carbonizat și mai mult la acel fum teribil care îi pătrunsese în plămâni și care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rândul său, acesta privi obiectul ca și cum ar fi avut în față un șarpe. - Acum, luă tot ea cuvântul. Fă-ne o descriere. - I-am spus deja lui Lon. - Atunci spune-mi și mie. O privire sarcastică a lui Rhyme către tavan. - Statură medie, vârsta între 50 și 55 de ani, îmbrăcat în uniformă de polițist. Nu purta barbă, de această dată. Avea o cicatrice pe gât și pe piept, iar în jurul acesteia, pielea era depigmentată. - Bluza îi era descheiată? Ai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cel puțin respira cu greutate. Se oprea adesea pentru a trage aer în piept și vorbea șoptit. - Foarte bine, spuse Sachs. Uitasem că am observat ceva similar după tentativa de crimă de la heleșteu. Altceva ce a mai spus? Rhyme privi tavanul întunecat al camerei de oaspeți. Scutură din cap. - Cam asta e tot. Voia să îmi dea foc și m-a amenințat că mă va tăia. Apropo, ai găsit vreo lamă în timpul investigației? - Nu. - Uite, despre asta vorbeam - dovezi. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
da greș. O cortină neagră separa acum sala de spectacol de restul magazinului. Se ondula ușor de fiecare dată când ușa de la intrare se deschidea sau se închidea și era urmată de un zgomot discret făcut de ochiul electric de pe tavan. Era aproape 4 după-amiaza. Duminică. Oamenii intrau în sala de teatru și își căutau locuri; întotdeauna se începea cu locurile din spate (la spectacolele de magie și iluzionism, nimeni nu vrea să stea în față - niciodată nu poți ști cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
depărteze de el. Dumnezeule... Glonțul îl nimerise pe prizonier direct în cap, lăsând o gaură imensă. Pe peretele din spatele lui, erau stropi de sânge, bucăți de creier și de os. Weir era întins pe spate, cu ochii goi îndreptați spre tavan. Tremurând din tot corpul, începu să plângă: - La dracu’, uite ce am făcut! O, Doamne! Cineva să-l ajute! Mai mulți polițiști se apropiaseră; se întoarse pentru a-i putea privi, dar îi văzu cum ridică mâinile sau se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]