5,751 matches
-
la câteva dintre numele reprezentative. Din fericire pentru amatorul de literatură și din nefericire pentru filologul profesionist, odată cu debutul secolului al XX-lea (și cu formularea explicită a promisiunilor de generoasă evoluție tehnico-științifică pe care acesta le-a comportat), proza terorii, melanjată, până atunci, în proporții variabile și greu separabile exegetic, cu groaza macabră, explodează într-o multitudine de direcții și de tendințe, pentru a căror simplă trecere în revistă ar trebui să scriu o carte întreagă. (De altfel, tot în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
romanele de groază de duzină, dar și așa-numitele horror pulps, publicații periodice ieftine, de cel puțin o sută douăzeci de pagini netăiate, oferind fiori de mucava oricărui doritor de senzații tari. Literatura de groază se desparte radical de literatura terorii, ultima continuând să supraviețuiască în proza canonică, cealaltă devenind deliciul absolut al maselor de adolescenți grăbiți să regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată încheiată prezentarea evoluției prozei de teroare în literatura universală, voi urmări, într-un ultim
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Literatura de groază se desparte radical de literatura terorii, ultima continuând să supraviețuiască în proza canonică, cealaltă devenind deliciul absolut al maselor de adolescenți grăbiți să regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată încheiată prezentarea evoluției prozei de teroare în literatura universală, voi urmări, într-un ultim subcapitol al primei părți, interesanta dezvoltare a prozei de teroare în literatura română, ca etapă necesară a exegezei întreprinse in extenso în secțiunea secundă a cercetării critice. 1.3. Defazări și sincronizări
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deliciul absolut al maselor de adolescenți grăbiți să regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată încheiată prezentarea evoluției prozei de teroare în literatura universală, voi urmări, într-un ultim subcapitol al primei părți, interesanta dezvoltare a prozei de teroare în literatura română, ca etapă necesară a exegezei întreprinse in extenso în secțiunea secundă a cercetării critice. 1.3. Defazări și sincronizări Alternative ale terifiantului autohton După cum am enunțat și exemplificat mai sus, proza de teroare propriu-zisă apare destul de târziu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dezvoltare a prozei de teroare în literatura română, ca etapă necesară a exegezei întreprinse in extenso în secțiunea secundă a cercetării critice. 1.3. Defazări și sincronizări Alternative ale terifiantului autohton După cum am enunțat și exemplificat mai sus, proza de teroare propriu-zisă apare destul de târziu: abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu înflorirea romanului gotic englez. Pe atunci, în Țările Române, nu exista un gust public orientat în direcția traducerilor și nici măcar prozatori izolați care să imite
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și M. Blecher (1909-1938). Dintre cei cu activitate încă din perioada interbelică, dar cunoscuți mai ales în cea postbelică, nu-i pot omite pe Alexandru Phillipide (1900-1979) și pe Oscar Lemnaru (1907-1968). În literatura scrisă în perioada comunistă, proza de teroare era, previzibil, descurajată atât de omniprezenta cenzură, cât și de interesele auctoriale înseși, orientate mai degrabă fie asupra realismului obiectiv, fie asupra esopicului sau parabolicului, care, în sine, ca expresii alegorice, nu puteau acționa în direcția consolidării ori reformării unui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care, în sine, ca expresii alegorice, nu puteau acționa în direcția consolidării ori reformării unui asemenea model beletristic. Deși, la limită, ar fi posibilă identificarea câtorva texte corelabile, cu mare clemență critică, terifiantului narativ, prefer să nu abuzez de eticheta terorii și să nu mă opresc asupra lor. Oricum, afectate de cenzură și, mai pernicios încă, de autocenzură, prozele respective nu constituie, din punctul meu de vedere, decât realizări artistice deformate. Ultimul scenariu convingător aglutinat al spaimei estetizate poate fi detectat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deformate. Ultimul scenariu convingător aglutinat al spaimei estetizate poate fi detectat abia după momentul 1989, la Mircea Cărtărescu (1956- ), scriitor care poate oferi, în continuare, surprize notabile. Până în perioada interbelică, literatura română era defazată în raport cu cele occidentale, iar proza de teroare nu face, desigur, excepție de la regulă. După 1920 însă (perioadă în care societatea autohtonă se dinamizează sub toate aspectele), nuvelele și romanele care apar aici nu mai diferă nici sub aspect artistic, nici sub acela al problematicii sau al atmosferei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
diferă nici sub aspect artistic, nici sub acela al problematicii sau al atmosferei de cele produse în tradiția terror din Apus. Elementele psihologiste, prezente viguros încă din romantism sau din naturalism, se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze cadrul consacrat (spațiile malefice, definite printr-un arabesc al detaliilor arhitecturale, sau timpul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
presiunii exercitate de mediu sau de alte personaje asupra psihicului eroului, oarecum în direcția intuită și exploatată cu admirabilă promptitudine de Henry James. Concret, voi încerca, în rândurile care urmează, să vă ofer un tablou diacronic al evoluției prozei de teroare în spațiul literaturii române, selectând și comentând succint un număr de opere aparținând unor autori din epoci literare diverse și de orientări culturale eteroclite. Precum am precizat deja în preambul, nu voi insista, în această subsecțiune, asupra celor mai elocvente
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
beletristica autohtonă (aparținând unor scriitori precum: Costin, Negruzzi, Caragiale, Galaction, Petrescu, Mihăescu, Philippide, Eliade, Cărtărescu). Ele urmează să fie abordate în subcapitole separate, grupate în partea a doua a studiului meu. Simptomatic este faptul că, în literatura autohtonă, proza de teroare, în sens modern (excluzând deci "accidentele" expresive din Letopisețul costinian), debutează în stil ironic, à rebours: este vorba despre o demonetizare susținută a tenebrosului, într-o manieră înrudită cu accea a lui Jane Austen, care subminează temele goticului în romanul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
à rebours: este vorba despre o demonetizare susținută a tenebrosului, într-o manieră înrudită cu accea a lui Jane Austen, care subminează temele goticului în romanul Northanger Abbey (1817). De asemenea, se poate observa că un parcurs asemănător prozei de teroare incipiente avusese o altă specie a genului epic, epopeea: primul exemplu din spațiul românesc este unul de antiepopee, redactată într-un stil deopotrivă ludic și parodic. Sugestivă rămâne și sintagma poemation eroi-comico-satiric, plasată, pompos și sarcastic, drept subtitlu la Țiganiada
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sentimentalism diabetic (pe care capilarele emoționale ale lectorului contemporan le-ar găsi greu, dacă nu imposibil, de tolerat), se poate cufunda fără regrete în apele adesea binefăcătoare ale râului Lethe. În nuvela Cânele Balan (1876)51 de Nicolae Gane, scenariul terorii este filtrat prin ochii unui foarte tânăr boier. Acțiunea debutează simplu, memorialistic, întâmplările fiind redate la persoana I (Genette ar vorbi, în acest caz, despre o povestire homodiegetică)52 și având o clară tentă autobiografică. Astfel, băiatul de familie bună
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al duducăi Safta.) Eroul este catapultat subit într-o atmosferă de coșmar: "O șuierătură de vânt ce auzii fără veste prin horn mă făcu să cred un moment că sunt în mijlocul unei stepe, înconjurat de dihănii". Încatenarea secvențelor generatoare de teroare este solidă, iar cadența enumerațiilor creează efectul unei cavalcade emoționale greu de strunit: "Toate acestea se petreceau pe când aveam capul sub plapomă. Din nenorocire însă, nu puteam să stau multă vreme așa. Căldura, neastâmpărul, frica făcură să asud așa de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
plapoma în jos... când o! întâmplare!... o, ceas rău!... plapoma [...] lunecă de pe mine și... deodată mă trezii gol, dezarmat și prăpădit în mijlocul întunericului, expus la toate fantomele". Trebuie reținută expresia sintetică "mijlocul întunericului", care anticipează titlul unei metafore simfonice a terorii în opera lui Joseph Conrad (ce-i drept, recontextualizată și diferit orientată). Terifiantul cunoaște un crescendo, cu acțiuni paralele, care augmentează spaima: În același timp văzui la fereastră în zarea lunei un ce alb, lung și transparent, care se mișca
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la capătul complexei metamorfoze antropo-elefantino-ofiomorfă se dovedește a fi, într-un anticlimax ironic, un simplu prosop agățat la fereastră și scăldat de lumina rece a lunii. Naratorul știe să dozeze suspansul, astfel încât, după aparent liniștitoarea descoperire, tânărul este proiectat în teroarea nedistilată degajată de animarea inexplicabilă a unui vechi portret înrămat: "văzui capul duducăi Safta tremurând în privazul de lemn, parcă era capul viu al babei Axinia; și tremura așa de tare, încât și zulufii, și horbotele îi tremurau s-ar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ale distinsului său pasager, conchide pe un ton care amestecă, în proporții imperceptibile, dojana sentențioasă a celui experimentat cu superstiția naivului: "Spusu-v-am eu că nu-i bine să se-ntoarcă cineva din drum!". Gane a mai scris o nuvelă de teroare, Sfântul Andrei (1879; deja menționată de mine), de data aceasta intriga fiind decolajul oniric, dar provocat nu de forțe malefice cu tendințe suicidare, ca, mai târziu, în Moara lui Călifar de Galaction, ci de banala adormire a eroului. Cu un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întregul avut mistuit de foc, eroul își îndreaptă șargul spre moșia iubitei moarte, însă, pe drum, dă peste moara despre care istorisise Ion. Neavând unde să se adăpostească, boierul intră curajos în perimetrul damnat. Episoadele subsecvente constituie adevăratul nucleu de teroare, cu accente difuze de feerie romantică. Este tot noaptea Sfântului Andrei, iar vorbele bătrânului slujitor încep să capete contururi profetice: "deodată mi se păru că moara umblă și că e plină de oameni. Și ce ciudați mai erau oamenii aceia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca și justificările lui Ann Radcliffe, plasate la capătul unei tulburătoare aventuri gotice. Din păcate, restul operei lui Gane nu se ridică la nivelul celor două nuvele prezentate de mine. * * * Probabil că puțini dintre noi s-ar aștepta ca arheologia terorii să-i conducă spre proza lui Ion Ghica 53. Una dintre celebrele Scrisori către Vasile Alecsandri (1884), intitulată Băltărețu, instrumentează un scenariu de autentică spaimă istorică. Povestirea este socotită de Nicolae Manolescu "roman gotic, printre foarte rarele izbutite din literatura
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe piept și rânjea, și sfâșâindu-i cărnurile, scotocind cu unghiile pe sub coaste...". Secvențele coșmarului nocturn nu sunt ușor de efasat în mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere, în aceste rânduri, un genuin regal al teribilului. * * * Barbu Delavrancea introduce, la noi, teroarea somnambulică, obsesia morții violente care transcende orice formă de control rațional. Trubadurul (1887)56 reprezintă o confirmare a acestei propensiuni auctoriale. Pe tot parcursul nuvelei, după cum observă și Al. Săndulescu, "elementele naturaliste sunt aproape indisolubil legate de cele romantic pesimiste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
narator secund, interlocutor discret al domnului Ispas, care se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea". Suspensia secvențialității obsedante a tramei reprezintă semnul unei bune execuții. * * * Nebănuite nuclee de teroare epică se pot descoperi în lungul și prolixul roman neterminat al lui C. Stere, În preajma revoluției (1931-1936), tablou al Rusiei surprinse în plin proces al insurecției comuniste, puțin citit, din păcate, astăzi 59. În volumul al patrulea al operei, consacrat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sa minuțioasă și informată se deschide nu arareori în oaze de evocări expresive, ce par să fi fost elaborate de influentul și rafinatul analist al Rusiei exotice, marchizul de Custine. Oricum, merită subliniat faptul că estetica sublimului ca sursă a terorii, cu artificiile ei geologice de dezordine aparentă, radiografiate cu migală încă din secolul al XVII-lea de Thomas Burnett în Telluris theoria sacra, cu peisajele stranii ale unor Hubert Robert sau Caspar David Friedrich, nu a fost foarte productivă în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din proza lui Stere, favorizate, fără îndoială, de topografia alienantă a Rusiei orientale, exemple de arhitectură a sublimului se găsesc, sporadic, în proza lui Eminescu, însă, din păcate pentru tema propusă de mine, aceasta nu respiră deloc un aer de teroare, fie ea și difuză. * * * În pofida numărului copleșitor de episoade violente pe care le-a diseminat cu rară generozitate în opera sa, Liviu Rebreanu nu are o vocație autentică a terifiantului, adică a unei gradații a misterului, întreținute de stranietatea atmosferei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
estetic decât câte un fragment izolat de spaimă scripturală, cum se întâmplă cu episodul morții eroilor din "biografia indiană". Chiar și aici însă, după cum sugeram anterior, cruzimea gratuită proiectează descrierea mai degrabă pe orbita groazei viscerale decât pe cea a terorii rafinate. Totuși, punerea în scenă este unică în literatura română. Frumoasa Navamalika, deși iubită cu disperare de tânărul Mahavira, este sortită să devină soția regelui Arjuna (în definitiv, intriga este veche de când lumea, însă deznodământul variază în funcție de stomacul naratorului). Încercarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
han al părintelui său în sângele victimei) m-ar determina să-l situez pe Beneș, cel puțin în acest caz, pe linia pur horror a scenariilor senzaționaliste din secolul al XX-lea, miza șocului provocat cititorului depășind net miza beletristică. Teroarea din opera lui Beneș, atâta câtă este, se găsește diseminată, cred, în două nuvele de un exotism poesc, ambele prezente în volumul Semn rău (1943). Prima dintre ele, Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, pare o înscenare în registrul hard al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]