5,246 matches
-
La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă mișcam ca un elefant printre porțelanuri, cum m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că nu e timid, fie prea serios, iar asta mă făcea și mai neîndemînatec, și mai greoi. Nestăpânind arta șuetelor, îmi era groază că plictisesc, că stric cheful celorlalți. Și reușeam să mă inhib atât de bine încît nu mai găseam tonul nimerit, firesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nesilit de împrejurări, n-am fost niciodată capabil să iau o hotărâre categorică. Deciziile mele au fost, fie influențate de situații în care nu prea aveam de ales, fie luate impulsiv. Probabil, întîmplarea n-a depășit proporțiile spaimei unui copil timid de a se vedea dus de lângă părinți și azvârlit în necunoscut. 37. Așa a început cariera mea de "metec" pe malurile Dâmboviței. Până la terminarea liceului și a studenției, mi-am folosit vacanțele de Paști și de vară pentru a-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vorbă, de fapt, iar Julius îi stârnise amintirile, se porni să-i povestească, amuzat, că în portul Rodos își ducea iubitele să le arate o casă unde atârna sub fereastră, scris cu litere mari, roșii, acest anunț: Dau lecții bărbaților timizi. N-am nici o rușine. " ― Eram tânăr, băiete, și încă nu înțelegeam aceste vorbe din Biblie: "Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul". Îi mai povesti că, de câte ori zărea o nuntă, i se făcea milă de miri. ― Mă gândeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
Împreună la Acvarium.“ Era Încîntată că putea să-i facă o surpriză și de fapt, fiind sub duș, nu putuse auzi ce spusese Juan Lucas Înainte de a pleca, azi de dimineață. În schimb, de data asta auzi cele trei bătăi timide În ușa apartamentului. Se Întorseseră abia de cîteva minute de la golf și beau un păhărel de Jerez, Înainte de a se schimba pentru cocteil. „Cine ar putea fi?“, se gîndea Susan, moartă de oboseală și abia ridicîndu-se În picioare. Julius coborîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas se ridică și se duse să deschidă, ca să se lămurească odată misterul. — Bună ziua, spuse el pe tonul cel mai potrivit cu situația; mi-ai adus cămășile? Intră, intră... Ia vezi, Susan, ocupă-te tu, te rog. Arminda făcu cîțiva pași timizi și acum era Înăuntru, În la suite, năucită. Susan băgă de seamă că Începea să se Întunece și acum asta ar fi putut s-o deprime, se duse să tragă perdelele, ca să se facă noapte mai repede și să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și umfla pieptul, adevărat?, Întreba, adevărat? Da, tată, ca butonii tăi de aur, strălucitor ca Lincolnul tău, tînăr, tată, o să creadă lumea că sîntem frați, nu că sîntem copiii tăi, o să creadă că... Cel mai nepriceput tăcea și cea mai timidă Își pleca fruntea, să nu se creadă cumva că e iubita sau Întreținuta lui, lumea e atît de bîrfitoare la Lima, În urmă cu cîteva zile Îi povestiseră că pe socru-său, Încă nu e socrul tău, dragă, Îl văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sîmbătă să bem un ceai.“ Imediat Își feri privirea Într-o parte, plecîndu-și capul și sprijinindu-și bărbia În piept, spre umărul stîng, frecînd-o apoi de cămașă, trăgîndu-și cravata spre umărul celălalt. Julius abia reuși să-i spună un da timid și amîndoi se Îndreptară În tăcere spre rîndul de cîte doi care se forma fiindcă sunase clopoțelul anunțînd sfîrșitul recreației. Și În aceeași zi, la masa de prînz, Julius Îi vorbi despre invitație lui Susan, care abia atunci ieșise, prospătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apăsa pe accelerator pînă la capăt, dădea colțul și se Întorcea iar ocolind cvartalul și apărînd În mare viteză și trecînd din nou prin fața ei, ba uitîndu-se la ea, ba neîndrăznind să se uite, pînă cînd Maruja Îi făcu semn timid cu mîna, aproape imperceptibil, de parcă ar fi vrut să schimbe poșeta În mîna cealaltă și-i zîmbi timid, atunci el a frînat hotărît. I-a cumpărat o pereche de bikini aurii și un ceas de aur și a ascultat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viteză și trecînd din nou prin fața ei, ba uitîndu-se la ea, ba neîndrăznind să se uite, pînă cînd Maruja Îi făcu semn timid cu mîna, aproape imperceptibil, de parcă ar fi vrut să schimbe poșeta În mîna cealaltă și-i zîmbi timid, atunci el a frînat hotărît. I-a cumpărat o pereche de bikini aurii și un ceas de aur și a ascultat-o În timp ce ea sporovăia, Întinsă alături de el pe o plajă pustie din sud. Încerca s-o iubească fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără să se depărteze prea mult de masă, se Îmbrățișau, se lipeau strîns, Închideau ochii foarte serioși și din cînd În cînd făceau cîte un pas Într-o parte. Cei care dansau prost, care nu țineau ritmul sau erau prea timizi profitau și ei de clipele astea; dansau Îngrozitor de prost și foarte separați. PÎnă și cei mai rușinoși din clasă și cei care ar fi fost mai bine să nu vină profitau de ocazie, În urma unor eforturi Îngrozitoare, ca să danseze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Latino nu mai cînta; pierdut printre profesori, Îi Îndemna cu strigăte cubaneze și, din cînd În cînd, se apropia de microfon ca să cînte un refren. Dansatorii proști au băgat-o pe mînecă. CÎteva fete au Început să se plictisească fiindcă timizii nici n-aveau idee cum se dansează pe muzica asta. În schimb, dezghețații dansau cum voiau, cînd separați, cînd lipiți de fata pe care-o aleseseră și se legănau ușor, Îmbrățișați strîns, dar Întotdeauna În ritmul dansului. Au avut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spirite. Unde mai erau benzile, puzzle-ul cu mamița mare, la bi rintul cu „vântul iu birii“ și „inima zorilor“? Dar, vorba poetului: „Unde sunt zăpezile de altădată?“. Nimeni n-avea să mai știe vreodată ceva de soarta lor. Întrebat timid, Sincu ne trăgea un zâmbet cuceritor: nu e momentul acum, trebuie să ne mai gân dim, să mai aprofun dăm... Am putea să le lăsăm moștenire următoarei promoții de studenți, noi făcuserăm destul, să mai facă și alții... Bomba de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu te-ai plimbat!” “Parcă poți să mai spui ceva?!” i-o-ntoarce sărbătoritul, în glumă. Întreg “echipajul” e gat de plecare. “Gata la urmăăă!” face Gheorghe Gh. Petrea și închide ultima portieră. Mașina a pornit. Șoferul conduce atent, prudent, timid, chiar, ca toți “lămâiștii” care se respectă. “Ei, ce spuneți? Vă place?” “Ce să ne placă, Ioane?” “Cum, ce?! Trotineta mea. Motor fain, tăblărie prima...” “Și șoferul e tot prima. Nu degeaba e-n prima lună de după luarea carnetului” îl
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de câștigat, căci el se va îngriji, tot timpul de nutreț pentru iarnă și de altele, câte și mai câte... Nu se poate, nene Fănică, nu se poate așa ceva. Dacă nu vă e cu supărare - s-a auzit iar vocea timidă, dar înecată-n lacrimi a țăranului - dă ce să nu se poate? Nu se poate... și... gata, nu ne dă voie socialismul să facem așa ceva! “Măăă, ce domn foroscos o mai fi și socializmul ăsta? Ce să aibă el cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și mai tare atunci când tovarășa Apostol a propus sancționarea de către Adunarea Oamenilor Muncii și pe linie de partid, a profesorului Alexandrescu. Chestia aceasta ar fi putut părea foarte simplă sau de-a dreptul imposibilă, căci întreaga adunare a schițat o timidă împotrivire, pe care, cu măiestria-i caracteristică, EA a știut s-o anihilieze pe loc, dar treaba s-a complicat tare mult atunci când tovarășa Elena Gorjanu a declarat sus și tare că este împotriva sancțiunii, și că dânsa nu va
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spus, pardon!, a zis că nu are nimic de adăugat la cele de până acum, deci, implicit, și-a recunoscut vina. Tovarășa Gorjanu a răspuns că este binecunoscut faptul că tovarășul Alexandrescu este cam scump la vorbă, poate, chiar, cam timid, asta nu înseamnă că, toată ziua-bună ziua, se poate da în el. De fapt cu ce s-a făcut vinovat? Cuuum?, a tunat vocea de tentor a tovarășei Apostol, tot nu e clară vinovăția lui Paul Alexandrescu? Nu! nu e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
siguranță de sine. Arunca mereu vorbe de duh și-și afișa interesul pentru un anumit lucru cu precizie. Avea privirea permanent ațintită asupra lui și-l studia cu multă atenție. După o clipă, o privi și el. Avea un aer timid, contemplativ: -Codrine, îmi placi. -Și tu îmi placi. Ești foarte drăguță, dar ești cam încrezută... -Era deja întuneric, rămăsese aprinsă doar o veioză care lumina vag. Musafirii dansau în cupluri sau se aciuaseră pe unde puteau, pe canapele, pe fotolii
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-Era deja întuneric, rămăsese aprinsă doar o veioză care lumina vag. Musafirii dansau în cupluri sau se aciuaseră pe unde puteau, pe canapele, pe fotolii sau pe podele. Petrecerea se divizase în perechi. Ei doi începuseră a dansa, la început timid, apoi din ce în ce mai strâns. Codrin o sărută mai întâi pe gât, apoi pe umeri, iar ea îi strânse mâna și se lipi tandră de el. - Mergem sus? -Mergem! Au intrat în apartament, iar Codrin a încuiat ușa și s-au îmbrățișat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
brațele mele. Nu m-a sărutat. S-a lipit strâns de mine, ca și cum ar fi vrut să fie consolată. Patul era așa cum îl lăsasem, desfăcut. Veioza lumina discret la capătul lui și obloanele erau închise. Stăteam unul în fața celuilalt pierduți, timizi, așa cum se întâmplă celor care așteaptă aceste clipe de multă vreme. Se uita curioasă prin cameră, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Am zâmbit arătându-i foaia albă de pe noptieră pe care scrisesem două poezii. Un fulger puternic a brăzdat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de deasupra patului. Vorbise cu Karin Schluter înainte să plece din New York. Fusese remarcabil de stăpână pe ea și de informată. Dar când îl sună de la recepție, la o jumătate de oră după ce se cazase, era o altă persoană. Părea timidă, stresată că trebuia să urce la el în cameră. În mod evident, era momentul să-și revizuiască părerea despre propria-i celebritate. O chestie ideală cu care s-o tachineze pe Sylvie, când avea s-o sune în acea seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o instituție publică mare. Ce v-a adus în Nebraska? Ea zâmbi și-și înclină capul, de parcă ar fi ținut un măr sub bărbie. Presupun că n-am mai suportat agitația și nebunia metropolei. Ceva îndepărtat o preocupa. Demascată, deveni timidă. Expresia ei îl agita, deși el o ceruse. Se uită în altă parte. Doar apariția lui Mark Schluter în ușa de la baie reuși să-l salveze. Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păgubaș. Se îmbrăcă pe întuneric și coborî la parter. Holul era gol, cu excepția unei tinere hispanice de la recepție, care-i șopti un „bună dimineața“ și-i spuse că abia peste o jumătate de oră va fi gata cafeaua. Weber flutură timid din mână. Fata citea un curs de facultate - chimie organică. Zorile începeau să se aprindă. Deslușea anumite forme în lumina indigo, dar încă nu și culorile. Strada era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial amorțit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
descoperi, de fapt, pe mine cea adevărată, că va fi o experiență esențială și viața mea o va lua pe un cu totul alt curs. Până la 25 de ani, terminasem o facultate economică și lucrasem în asigurări și publicitate, cochetând timid cu jurnalismul la Dilema Veche și sperând în secret că, până la urmă, voi ajunge ceea ce-mi dorisem din copilărie : să fiu „scriitoreasă“... Cred și astăzi că fetița mea a venit pe lume la fix ca să-mi deschidă un nou
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Pentru Ladima însă, "Emy", așa cum o numește în scrisori, este o copilă ce întruchipează puritatea și frumusețea ideale: sau: " George Demetru Ladima se autoprezintă prin scrisorile lui ori e surprins în diverse viziuni. Fred Vasilescu este un om serios, distins, timid, un tip: Îl consideră singurul căruia ar putea să i se confeseze simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]