4,979 matches
-
1972], Coreea de Nord și pentru o perioadă limitată, Vietnamul de Nord au avut la dispoziție o ideologie marxist-leninistă care se caracteriza prin uniformitate, rigiditate, caracter univoc și intenționa să contopească sistemul politic și societatea. Mai puțin clar este cazul regimului nazist, totalitar desigur, dar lipsit de o ideologie propriu-zisă, pentru că manifestul programatic al lui Hitler, expus în cartea sa Mein Kampf, nu este sub nici o formă comparabil, prin consistență, prin conștiință și prin coerență corpusului doctrinar marxist-leninist. Totuși, elementele escatologice ale nazismului
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
între puterea politică și societate. În acest caz, putem susține că, în general, există mentalități autoritare în sens larg, asemănătoare, asimilabile și comparabile în diverse perioade de timp și locuri, așa cum se va vedea, foarte diferite între ele. Dacă regimurile totalitare prezintă ideologii rigide și regimurile autoritare mentalități flexibile, s-ar putea afirma, cu scopul unei mai nete delimitări, că regimurile democratice nu au nici ideologii, nici mentalități. Așa cum se va vedea în capitolul următor, această concluzie, acceptată în linii mari
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
punctelor lor de echilibru, mereu schimbătoare. Mobilizarea Pentru a atinge aceste valori, pentru a le promova și a le proteja, regimurile democratice au încredere în participarea politică spontană a cetățenilor, încurajînd-o și favorizînd-o, sau doar făcînd-o posibilă și practicabilă. Regimurile totalitare, în schimb, intenționează să-și mențină societățile într-o stare de mobilizare impusă de sus, care să fie cea mai răspîndită, cea mai frecventă și cea mai continuă posibil: o revoluție permanentă cu scopul de a schimba societatea, dar și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
noului regim. Sau mobilizarea poate deveni necesară cu ocazia provocării venite din interior (sub forma diversiunii) și din exterior (sub forma ingerinței), cînd devine importantă remotivarea susținătorilor regimului. Totuși, în general, regimurile autoritare, chiar în varietatea lor, diferă de regimurile totalitare tocmai prin rezistența lor (de natură ideologică), și prin incapacitatea lor (de natură organizatorică) de a mobiliza mase mari. Odată instaurat, un regim autoritar renunță la întruniri grandioase, depolitizează masele, menține în mod deliberat un grad scăzut de intervenție politică
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
natură organizatorică) de a mobiliza mase mari. Odată instaurat, un regim autoritar renunță la întruniri grandioase, depolitizează masele, menține în mod deliberat un grad scăzut de intervenție politică în societate, favorizează și uneori încurajează refugierea în viața privată. Dimpotrivă, regimurile totalitare cer o angajare continuă, impun o mobilizare frecventă, puternică și intensă, șterg granițele între privat și public, așteaptă de la cetățeni să dedice politicii tot sau aproape tot timpul liber. Își propun să fie regimuri de mobilizare, în toate sensurile cuvîntului
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
un mod mai puțin traumatizant. Totuși, Linz exclude în mod deliberat orice accentuare a importanței și rolului partidului în regimurile autoritare pentru că, acolo unde există o organizație de partid bine structurată, există tendința de a se dezvolta impulsuri și tensiuni totalitare. Partidul unic este de fapt instrumentul principal pentru obținerea și exercitarea puterii politice în regimurile totalitare. Eventuala construcție a unui partid bine structurat care monopolizează puterea semnalează tentativa trecerii de la un regim autoritar la un regim totalitar. Teroarea Cînd liderul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
rolului partidului în regimurile autoritare pentru că, acolo unde există o organizație de partid bine structurată, există tendința de a se dezvolta impulsuri și tensiuni totalitare. Partidul unic este de fapt instrumentul principal pentru obținerea și exercitarea puterii politice în regimurile totalitare. Eventuala construcție a unui partid bine structurat care monopolizează puterea semnalează tentativa trecerii de la un regim autoritar la un regim totalitar. Teroarea Cînd liderul unui regim autoritar își exercită puterea, trebuie să țină cont de configurația pluralismului politic limitat care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
impulsuri și tensiuni totalitare. Partidul unic este de fapt instrumentul principal pentru obținerea și exercitarea puterii politice în regimurile totalitare. Eventuala construcție a unui partid bine structurat care monopolizează puterea semnalează tentativa trecerii de la un regim autoritar la un regim totalitar. Teroarea Cînd liderul unui regim autoritar își exercită puterea, trebuie să țină cont de configurația pluralismului politic limitat care îl înconjoară și care îl susține, dar care îi limitează, totodată, granițele operative. Puterea liderului, așadar, nu va reuși să ajungă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ar da posibilitatea la prea multe contralovituri, fie în cercul restrîns al colaboratorilor liderului, care ar rezista, fie în ampla configurație a organizațiilor autoritare, care s-ar simți amenințate în limitata lor autonomie. În ceea ce-l privește, liderul unui regim totalitar nu întîlnește limite în arbitraritatea puterii sale, adesea înlesnită, din teamă sau din calcul, de către colaboratorii săi apropiați. Dimpotrivă, s-a demonstrat că liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
s-ar simți amenințate în limitata lor autonomie. În ceea ce-l privește, liderul unui regim totalitar nu întîlnește limite în arbitraritatea puterii sale, adesea înlesnită, din teamă sau din calcul, de către colaboratorii săi apropiați. Dimpotrivă, s-a demonstrat că liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare. Așa cum a arătat Hannah Arendt, "dacă legalitatea este esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare. Așa cum a arătat Hannah Arendt, "dacă legalitatea este esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal dintre vicii în Shklar 1984]. Așa cum observă unii autori, însă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare și de consolidare, iar regimurile totalitare mature nu au nevoie
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal dintre vicii în Shklar 1984]. Așa cum observă unii autori, însă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare și de consolidare, iar regimurile totalitare mature nu au nevoie și nu apelează la ea. Există și o literatură care susține contrariul, adică persistența terorii, sub diverse forme chiar mai puțin vizibile, dar nu mai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal dintre vicii în Shklar 1984]. Așa cum observă unii autori, însă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare și de consolidare, iar regimurile totalitare mature nu au nevoie și nu apelează la ea. Există și o literatură care susține contrariul, adică persistența terorii, sub diverse forme chiar mai puțin vizibile, dar nu mai puțin reale, și în totalitarismul consolidat. Firește că teroarea poate să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de comportament necesare pentru a supraviețui în situații de nesiguranță și de arbitraritate absolută. Totuși, teroarea psihologică va continua să persiste și în absența exercitării active a terorii publice și să influențeze într-o manieră decisivă viața cotidiană în regimurile totalitare. În general, teroarea politică, așa cum se vede din cazul Chinei în perioada lui Mao de la "marele salt înainte" de la sfîrșitul anilor '50 la "revoluția culturală" de la jumătatea anilor '60, poate fi periodic resuscitată. În China, valurile de activități teroriste au
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
susținere a regimului, schimbarea claselor conducătoare, orientarea energiilor colective către industrializare [Dallin și Breslauer 1970]. Universul concentraționar Adîncind importanța constitutivă a terorii și a violenței imprevizibile și arbitrare, Domenico Fisichella a ajuns să considere drept caracteristică de bază a regimului totalitar existența sau construirea unui univers concentraționar. Acest univers nu este numai "o instituție penală, creată pentru pedepsirea și reprimarea delictelor și crimelor, ci, în primul rînd, o structură politică creată pentru dezrădăcinarea unor întregi sectoare și grupuri din țesutul social
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Acest univers nu este numai "o instituție penală, creată pentru pedepsirea și reprimarea delictelor și crimelor, ci, în primul rînd, o structură politică creată pentru dezrădăcinarea unor întregi sectoare și grupuri din țesutul social" [1992, 57]. Bineînțeles că în regimurile totalitare consolidate, necesitatea unui univers concentraționar efectiv poate fi înfrînată, dar niciodată absentă de tot. Plauzibilitatea sa permanentă rămîne, pentru a menține teama și anxietatea indivizilor supuși acelui regim pentru o perioadă de timp imposibil de prevăzut. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE TOTALITARISMULUI
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
teama și anxietatea indivizilor supuși acelui regim pentru o perioadă de timp imposibil de prevăzut. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE TOTALITARISMULUI O ideologie oficială Vorbind despre caracteristicile regimurilor autoritare, s-a făcut deja o amplă referire comparativă la cîteva caracteristici ale regimurilor totalitare. S-a evidențiat deja existența unei ideologii oficiale care, așa cum au scris Carl J. Friedrich și Zbigniew Brzezinski [1956; revăzută numai de Friedrich 1965, 88-89], este "un ansamblu de idei coerente din punct de vedere rațional, care se referă la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de vedere rațional, care se referă la mijloacele practice ce urmăresc schimbarea totală și reconstruirea unei societăți prin forță sau prin violență, bazată pe o critică globală sau totală a ceea ce este greșit în societatea prezentă sau cea anterioară." Ideologia totalitară este, într-o oarecare măsură, utopică și escatologică, adică orientată către definirea și realizarea scopurilor ultime, în afara și dincolo de ceea ce există acum. S-a evidențiat deja iminenta prezență a terorii, văzută de Fisichella drept un "univers concentraționar". În concepția celor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ultime, în afara și dincolo de ceea ce există acum. S-a evidențiat deja iminenta prezență a terorii, văzută de Fisichella drept un "univers concentraționar". În concepția celor doi politologi americani citați (dar de origine germană, respectiv poloneză), alte caracteristici distinctive ale regimurilor totalitare sînt: Caracteristici ale totalitarismului a) prezența unui partid unic; b) o poliție secretă foarte bine dezvoltată; c) monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare; d) controlul centralizat al tuturor organizațiilor politice, sociale, culturale, pînă la crearea unui sistem de planificare economică
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cel mai bine prin cunoscuta expresie maoistă, din care prea adesea este citată doar prima parte: "puterea iese din țeava puștii, dar partidul este cel care controlează pușca". Pe baza acestei configurații de caracteristici, de obicei sînt cuprinse în regimurile totalitare nazismul și regimurile comuniste sovietic (mai ales sub Stalin) și chinez (mai ales în perioada maoistă). La acestea se pot adăuga regimurile comuniste din Vietnamul de Nord (mai ales în cei douăzeci de ani de război împotriva Franței și a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
anilor '60, cu excepția Poloniei și, într-o oarecare măsură, a Ungariei și României, cu diferite distincții care vor fi precizate în cele ce urmează. Monopolul asupra mass-media Este important să subliniem un aspect de o deosebită importanță pentru menținerea puterii totalitare: monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare. De la Goebbels la Stalin, regimurile totalitare au fost perfect conștiente că pentru a preîntîmpina nașterea unor opoziții, este absolut necesar să împiedice difuzarea informațiilor. Orice tip de comunicare poate produce "adevăruri" alternative, în conflict
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
României, cu diferite distincții care vor fi precizate în cele ce urmează. Monopolul asupra mass-media Este important să subliniem un aspect de o deosebită importanță pentru menținerea puterii totalitare: monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare. De la Goebbels la Stalin, regimurile totalitare au fost perfect conștiente că pentru a preîntîmpina nașterea unor opoziții, este absolut necesar să împiedice difuzarea informațiilor. Orice tip de comunicare poate produce "adevăruri" alternative, în conflict cu adevărul oficial al regimului. De aici, bătălia opozanților pentru a comunica
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Orice tip de comunicare poate produce "adevăruri" alternative, în conflict cu adevărul oficial al regimului. De aici, bătălia opozanților pentru a comunica între ei și cu sectoarele populației; de aici, rolul scriitorilor ca opozanți vizibili și de temut ai regimului totalitar; de aici, propagarea impetuoasă și periculoasă pentru regim a literaturii realizate de către dizidenți chiar în diferite forme clandestine și subterane, definite prin termenul rusesc samizdat; iar faptul că un mare dramaturg ca Vaclav Havel a ajuns președinte al Republicii Cehe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
istoric și nefolositor din punct de vedere științific.Totuși, în ceea ce privește originea sa, "totalitarismul" nu este în nici un caz un termen apărut odată cu războiul rece. Este folosit pentru prima dată de către criticii și opozanții regimului fascist italian, care prezenta unele caracteristici totalitare. Din orgoliu și vanitate, Mussolini însuși a adoptat definiția, pentru a da impresia capacității sale de a construi un regim politic nou și puternic. Fascismul nu a reușit, totuși, niciodată să devină cu adevărat totalitar și este mult mai corect
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
italian, care prezenta unele caracteristici totalitare. Din orgoliu și vanitate, Mussolini însuși a adoptat definiția, pentru a da impresia capacității sale de a construi un regim politic nou și puternic. Fascismul nu a reușit, totuși, niciodată să devină cu adevărat totalitar și este mult mai corect analizabil ca autoritarism. Războiul rece nu are nimic de-a face cu includerea absolut indispensabilă și adecvată a nazismului între regimurile totalitare. Această includere semnalează faptul că fenomenul precedă întrucîtva războiul rece și nu este
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]