4,226 matches
-
atenția de pe Cotroceni, că stătea ca ploaia asta, ca musafiru` nepoftit. Plouă, plouă, plouă, vreme de prostie... 05.07.2011 Constituția mamii lor! Constituția mamii lor! Sandu Șpriț aterizează pe terasă cu viteza unui Boeing 747 scăpat de sub control, se trântește pe scaunul care protestează prin troznete Înspăimântătoare, răsuflă adânc, apoi pună mâna pe halba lui Gore și o duce la gură. Nu o lasă până când nu rămâne În ea decât un firicel de spumă. Apoi ridică mâna și strigă: Patroane
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dumnezeu ne va despărți, Și am să strig îngenuncheată: „Doamne, nu mă pedepsi!” IUBIRE ȘI DURERE De ce strigați când lumea mea e dărâmată? În miez de noapte, Un ciudat vis se aratăă Văd cum lumea încearcă să mă nimicească, Mă trântesc la pământ, Mă scuipă între ochii, Îmi fură și bunătatea care mi-a rămas, Îmi ia iubirea și mi-o aruncă la coșul de gunoi, Îmi ia demnitatea și o fac bucățele, Îmi ia somnul și mi-l destramă în
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mi-o și țin. Așa că apuc nervos prosopul și încep să mă frec de parcă aș vrea să iau și grăsimea de pe mine nu numai apa de care m-am săturat. Am stat prea mult sub duș. Revin în living, mă trântesc din nou pe canapea, de data asta aprind din prima televizorul, dar tot mă pierd într-o analiză amănunțită a tavanului, încercînd sa regăsesc crăpătura aia nouă sau veche, ce mai contează, pe lînga care ai stat și tu când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mult, cu atât beau mai puțin. Nu mi-a plăcut niciodată să beau mai mult decât mi-a trebuit. Mi-e sete. Nu pot să cred că o iau de la capăt, pentru că, după cum citești, am ieșit din baie, m-am trântit pe canapea, am început să filozofez despre promisiuni sau bețivi și când, în sfârșit, am simțit ceva concret, cum ar fi setea, MI-E SETE, vreau să beau ceva, nu pot să comand creierului, sau creierul nu poate să comande
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
într-un colț. Și frig. Era frig și noaptea. Am dormit îmbrăcat. Adică nu am dormit pentru că pe holuri era un traftir de persoane care-și căutau fericirea sexuală pe termen scurt. Adică ușile din dreapta și din stânga camerei mele. Se trânteau la fiecare jumătate de oră. Ca să nu-ți mai spun de chiotele fetelor care probabil trebuiau să-și satisfacă clienții și auditiv. E cazul să-ți mai spun că nu o mai văzusem pe "draga nenii" de la plecarea din Romînia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
înainte, dar nici unul nu a fost în stare să i-l regleze. Și nici n-au avut știința. Dar tipul ăsta care a liniștit-o a dovedit ceva răbdare: e greu să încaleci fiara, mai ales când te-a mai trântit de câteva ori, și merita când știi că merită, pentru că sub caroseria ei se ascundea un motor nervos, dar echilibrat. Nu l-au impresionat face-lift-uril anterioare, a scos tot ce nu era original de pe ea, iar acum el o piesă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă iubea și care abia aștepta să mă ia la pulă. Nu te oripila, că așa se vorbea în armată. Oricum mi se rupea și mie de ei, pentru că știam că luni tot o să plec, nici nu mai conta. Am trântit cel mai răsunător ,,'nțelessătrăiți" care mi-a putut ieși din piept și cu zâmbetul pe buze am plecat în pas de defilare către corvezile zilnice. Norocul meu că am trecut pe la bibliotecă să-mi iau rămas-bun și acolo am întîlnit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care acoperișul Salvării, în care presupun! că sânt băgat, îmi fură priveliștea cerului ăsta albastru, parcă mail frumos ca niciodată. Sau poate că nu l-am mai privit de mult. 01 aud pe Roșa întrebînd la ce spital mergem. Cineva trântește uși fâl Salvării. Mi-aduc aminte de "zăvorulălamare". Nu știu de ce. E oi zi foarte frumoasă. întrezăresc copacii înfloriți prin geamurile dei sus ale Salvării, nu se poate să mori într-o zi așa de frumoasă. Dacal tot o mierlești
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la capăt. Era deja seară, și locurile mi s-au părut cu desăvîr-șire pustii. împrejurul meu se întindea, în amurgul galben, un peisaj industrial: un castel de apă, o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pereți. Duhoarea de ciorbă și de tocană. Ghenele supurînde. Gospodinele deschizând ușa și urmărindu-te înfricoșate. Ajung în fine sus, la opt, descui și lumina bibliotecii mele iradiază din capul holului. Las plasele la bucătărie și intru în living. Mă trântesc pe fotoliu. Rămân cu ochii în gol. Slavă Domnului, sânt acasă. 40 Animale de tablă Ai mei nu erau bogați și, pe de altă parte, oferta de jucării a anilor '60 era, la noi cel puțin, extrem de limitată. Pe când lucra
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și mereu. E și acesta un masochism. Iți zgândări rana, tragi de coaja de pe ea. Cei care vor să-ți facă rău vor reuși întotdeauna. E victoria lor, consolarea lor poate. Tu trebuie doar să te târăști până acasă și, trântit pe pat, să-ți omori gândurile astea de vreme caniculară. Să nu le mai auzi huruind în minte. Să-ncerci să trăiești mai departe, poate chiar să scrii mai departe. Ruina unei utopii întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gura plină de nisip. Scoase dintr-o legătură un smoc de câlți și-l dădu soldatului: - Pune-ți câlții în urechi și acoperă-te cu pătura. Culcă-te cu fața în jos și învelește-ți capul. Intrară repede și se trântiră la pământ în cortul clătinat, pe care-l ținură cu trupurile lor, culcîndu-se peste colțurile pânzei și așa nărăvită să se smulgă de sub ei. Vântul amestecat cu nisip pătrundea peste tot. Abia mai puteau să respire. Vântul de flacără și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o păstrezi dacă ai dobîndit-o. De aceea mă tem pentru tine, după moartea mea. Nu toți au nevoie și de înțelepciune când au putere. Nu știu ce te vei face tu... caut de mult un mijloc. Dar în clipa aceea ușa se trânti de perete și năvăli înăuntru un sutaș voinic, plin de praf și de scaieți și cu ochii roșii de oboseală. Auta sări în picioare și puse mâna pe toiagul de abanos, negăsind la îndemînă altă armă mai potrivită să-și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar după un sfert de ceas soldații se opriră. Auta întrebă: - Vreți să facem popas? Eu cred că putem ajunge înainte de amurg. Mai bine întindem cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat cum era, spuse: - Noi rămânem aici. Nu suntem nebuni să mâniem pe zei. Noi suntem soldați, ca să ne luptăm cu oamenii, nu cu zeii. Tu, dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ușa se închise. Mai-Baka văzu uimit o roată de văpaie vâjâind deasupra și când luntrea, pe care el o socotise întîi butoi și apoi căruță, începu să se urce lin în văzduh, drept în sus, arcașul schimonosit de groază se trânti cu fața la pământ și începu să se roage zeilor puternici și buni care i-l aduseseră pe Auta. Apoi deodată îl fulgeră un gînd: dacă și Auta e zeu și numai s-a prefăcut în om negru ca să cunoască gândurile oamenilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu lăncile, câțiva soldați în frunte cu sutașul se apropiau de străini. Sutașul mergea țanțoș, cu pieptul scos înainte, în mână cu o sabie scurtă, greaua sabie scurtă a armatei atlante. Însă pe neașteptate, sutașul se repezi la Auta și trântind sabia pe lespezi îl îmbrățișă, strigînd: - Auta!... Tu ești, Auta? Auta abia putu rosti de bucurie și tulburare: - Iahuben, prietenul meu drag! Dar Iahuben numaidecât se desfăcu din îmbrățișare: își adusese aminte de ceea ce a săvârșit. De față cu lumea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luntre; iar sutașul rămase lângă soldați. Aceștia văzură cu spaimă cum se aprinde ceva deasupra butoiului dintre tufani, și cum tot butoiul cu ciudații oameni din el năvălește în văzduh. În câteva clipe, și trufașul ajutor de sutaș, și soldații trântiră jos tot ce mai aveau la ei și fugiră rupând pământul. După un sfert de ceas luntrea făcu un cerc prin aer și veni lin pe locul neted unde stătuseră soldații. Nu se așeză jos îndată, ci lunecă întîi la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nu avea dorința să-i urmărească, însă voia să afle ce s-a întîmplat. Unul din soldați, care nu apucase să-și arunce armele la timp, zărind luntrea ce cobora spre el, nu mai avu putere să fugă și se trânti cu fața în țărână. Poate că era mort. Iahuben se apropie de el și-l zgâlțâi de umăr. Soldatul își ridică fața palidă și plină de praf spre sutaș și îl privi cu groază. Nu murise. Iahuben îl întrebă de ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gata să întindă pânzele, și când nu se mai aștepta nimeni, se cățără vesel și vioi pe corabie, ca o pisică, Utnapiștim. - Ce vă uitați așa? Ridicați odată pânzele astea împuțite! strigă el râzând și, scoțîndu-și de la cingătoare toporul, îl trânti pe punte. Toată lumea de pe cele două corăbii căută să-l privească la lumina palidelor felinare de seu. Nimeni nu pricepea veselia lui. Dar Utnapiștim strigă din nou: - Sărutați toporul ăsta: el v-a scăpat! Și fiindcă ceilalți îl priveau nedumeriți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îmbătrînit înainte de vreme. Ducea pe cap un coș mare cu pește. Robul întoarse capul spre cei trei, privindu-le cu uimire îmbrăcămintea. Ochii i se opriră o clipă asupra lui Auta, apoi robul merse mai departe. Dar după câțiva pași trânti coșul jos și se întoarse în fugă spre ei. Cei trei inși se depărtaseră însă. Robul alergă să-i ajungă. Auzind pași îndărăt, tustrei întoarseră capul. Robul se opri, înlemnit. Se opriră și ei. Atunci robul mai înaintă câțiva pași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
copaci porniră să iasă cete învălmășite de oameni. Când această mulțime ajunse în fața marii luntre argintii, strigând de frică și de durere, se putu vedea că era o mulțime de robi. Văzând luntrea și pe cei de lângă ea, robii se trântiră cu fețele la pământ. Spinările lor goale erau vărgate și cu cheaguri de sânge, părul multora era smuls. Auta se apropie de câțiva dintre ei și-i întrebă ce s-a întîmplat. - Suntem robi! îi răspunse unul. Am fost alungați
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poticni. Voia să spună: eu sunt cel care e cârmaciul luntrei noastre; însă nu izbuti să zică decît: eu sunt cel ce este. Mai mult nu știa. Dar bătrânul își răscoli barba albă cu mâna și holbă ochii. Apoi se trânti cu fața în pulbere, sărutând glezna lui Min. Cârmaciul nu pricepu și se uită întrebător la Auta. Acesta îl privi lung pe bătrân, își rosti în minte vorbele spuse de cârmaci, și abia într-un târziu înțelese că Abraam îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Toal Îmi Închide telefonun nas! Cine pizda măsii s-o crede? Împuțitu de băiatul de serviciu al lui Niddrie, asta se crede. Țip În receptor: — N-am timp pentru aiurelile tale de rahat Niddrie! Avem ompuțită de crimă de rezolvat! Trântesc telefonul În furcă. Gus ridică o sprânceană: — Uau, Robbo, i-ai cam trasolu Niddrie, nu? — E singurumod de-a te purta cu puțoii ăștia, Gus, spun eu. Numa așa te-nțelegi cu ei. Mă răsucesc și remarc că Sonia, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ar plăcea teribil să i-o trag. Numai noi doi, doar douăjde minute, Împreună Într-o sală pentru interogatorii. — Bună, Conrad, m-am forțat și io să-i Întorc zâmbetul. Vreau să-i trag un pumn În mutră, să-l trântesc la pământ și apoi să-i storcesc mutra aia simandicoasă și afectată de podea cu călcâiul ghetei și s-o țin tot așa până Îi explodează craniul pe linoleum, proiectându-și conținutul ăla iubitor de criminali să alunece hârșâind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]