9,719 matches
-
TRANCĂ, Dumitru (4.IV.1927, Craiova), poet, prozator și traducător. Este fiul Elenei (n. Pascu) și al lui Gheorghe Trancă, plutonier major. În orașul natal face cursul primar și Liceul Militar „D. A. Sturdza”, apoi Colegiul „Carol I”, absolvit în 1946. Își continuă studiile la Facultatea de Litere, secția italiană, a
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
D.[umitru] (31.III.1886, Broscari, azi Livezile, j. Mehedinți - 5.VI.1945, Satulung, j. Brașov, azi Săcele), critic literar, publicist și traducător. Este fiul Mariei și al lui Gheorghe Tomescu, mic arendaș. Urmează cursul secundar la Liceul „Traian” din Turnu Severin. S-ar fi înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care n-ar fi terminat-o, familia neputîndu-l
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
, Paul ( 3. XI. 1938, Chișinău-Lăpușna), prozator și traducător. Termină liceul la Câmpina (1955) și urmează Facultatea de Matematică-Fizică, specialitatea fizica atmosferei, la Universitatea din București, absolvind în 1960. Lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul Meteorologic (1963-1966). Din 1997 este redactor-șef al publicației „Re-mediu”. T. debutează în 1969
TUMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
, I.[lie] E. (17.VI.1888, Solca, j. Suceava - 23.XI.1953, București), istoric literar, editor și traducător. Născut într-o familie de țărani, T. urmează liceul la Suceava (1903-1908), apoi Facultatea de Litere la Cernăuți (1908-1910), perioadă în care își continuă colaborările începute cu traduceri la „Răvașul” (Cluj, 1907) și „Ramuri” (1908), publicând folclor la revista „Ion
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
și texte de o „rece și distrugătoare ironie”, totul dominat de o „triumfătoare bucurie a spiritului de continuă negațiune, acest sarcasm fără măsură și mefistofelic”. T. se declară dezamăgit de echivalările românești și afirmă tranșant că „nu avem nici un singur traducător al lui Heine”. Prin analiză concede că doar unele versiuni ale lui St. O. Iosif sugerează melodicitatea originalului, deși cu riscul trădării unor sensuri sau nuanțe. O amănunțită inventariere a traducătorilor și a tălmăcirilor este completată cu un „tablou sinoptic
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
românești și afirmă tranșant că „nu avem nici un singur traducător al lui Heine”. Prin analiză concede că doar unele versiuni ale lui St. O. Iosif sugerează melodicitatea originalului, deși cu riscul trădării unor sensuri sau nuanțe. O amănunțită inventariere a traducătorilor și a tălmăcirilor este completată cu un „tablou sinoptic”, unde fiecărui titlu din opera lui Heine îi corespunde informația privind autorii și locurile de apariție pentru versiunile românești. Alte lucrări pe același tipar - Carmen Sylva în literatura românească (1924), Immanuel
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
Sadoveanu de Matthias Friedwagner (1913) ori o serie de secvențe din scrierile de popularizare a moralei religioase, aparținând lui I. C. Ryle, John Bunyan, Otto Funcke și I. R. Macduff. SCRIERI: Chipuri, Cluj, 1912; Oameni și cărți, Solca, 1914; Un iscusit traducător al poeziei românești în limba evreească, Cernăuți, 1920; Carmen Sylva în literatura românească, Cernăuți, 1924; Immanuel Kant în filosofia și literatura română, București, 1925; Modernismul. Simbolism-impresionism-expresionism, București, 1926; Heinrich Heine și heinismul în literatura românească, București, 1930; Hermann Sudermann în
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
au fost strânse sub titlul Poeții sovietici cântă pacea (1950). În Cartea sângelui (Din lupta eroică a poporului grec) (1952) tălmăcește, din franceză, o serie de documente, publicistică și versuri, culegerea fiind dominată de o perspectivă politică deformantă, pe care traducătorul, vrând-nevrând, și-o asumă. A mai semnat cu pseudonimele Lafcadio, Lafcadio et co. Lirica lui T. ezită între o rostire încă apropiată de simbolism și faconda avangardistă, fiind definită fie ca ,,o poezie extremistă” (E. Lovinescu), fie ca rezultat al
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
TOPÎRCEANU, George (21.III.1886, București - 7.V.1937, Iași), poet, prozator și traducător. Este fiul Paraschivei (n. Coman), maestră în țesut covoare, și al lui Ion Topârceanu, originar din Topârcea Sibiului, care a schimbat mai multe meserii, printre care a practicat-o și pe aceea de cojocar. Părinții au peregrinat în diferite localități
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
lui Stalin și lui Lenin, aici s-au publicat numeroase traduceri din operele lui N. V. Gogol, A. S. Pușkin, Vladimir Maiakovski, N. Gribaciov, Maxim Gorki, A. N. Ostrovski, Vladimir Kataev, Boris Gorbatov, Ilya Ehrenburg, Mihail Șolohov, A.P. Gaidar, Vândă Vasilevskaia. Printre traducători figurează Victor Kernbach, Ioanichie Olteanu, A.Toma, Nina Cassian, Cicerone Theodorescu, Vladimir Colin, Virgil Teodorescu, Demostene Botez, Victor Tulbure, Romulus Vulpescu, Adrian Beldeanu. În 1954 Tudor Arghezi traduce două fabule din Krâlov, iar Maria Banuș versuri de Pușkin. Mai colaborează
U.R.S.S. AZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290321_a_291650]
-
, Dumitru (14.II.1937, București), prozator și traducător. Este fiul Niculinei (n. Bădicioiu) și al lui Dumitru Țepeneag, contabil. În București urmează școala primară la „Iancului”, își continuă învățătura la Liceul „Mihai Viteazul”, apoi, exmatriculat disciplinar, se mută la Liceul „Matei Basarab”, de unde se întoarce la „Mihai Viteazul
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
europeană”, „Caiete critice”, „Cuvântul”, „Literatorul” ș.a. În 1991-1992 scoate la Paris revista „Les Nouveaux Cahiers de l’Est” (patru numere). În Franța semnează Dumitru Tsepeneag și continuă să utilizeze pseudonimul Ed Pastenague (folosit în România în varianta Ed. Pastenague, ca traducător, după 1990). Importanța lui Ț. pentru literatura română contemporană o depășește pe cea a operei propriu-zise, datorită caracterului de pionierat al demersurilor lui și, pe de altă parte, a rolului său de catalizator în favoarea adeziunii programatice a unui grup de
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Traian Demetrescu, D. Teleor, D. Stăncescu, I.S. Spartali, Corneliu Scurtu. Alături de romanele-foileton care se tipăresc alternativ și în „Universul” (Fr. Mastriani, Oarba din Sorento și Contesa de Montès, J.-E. Richebourg, Coroana de spini ș.a.), se traduce din Ivan Turgheniev (traducători: H.St. Streitman, sub pseudonimul H. Certăneanu, și I. S. Spartali), Goethe și Robert Reinick (versuri tălmăcite de Carol Scrob), Catulle Mendès (versiuni de Traian Demetrescu și D. Stăncescu), Villiers de L’Isle-Adam, Al. Dumas, Paul Déroulède, Lessing, Petó´fi
UNIVERSUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290366_a_291695]
-
, Constantin (19.VII.1923, Urziceni), prozator, eseist și traducător. Este fiul Eugeniei (n. Ioanis) și al lui Toma Țoiu, mic negustor aromân, ambii veniți din nordul Greciei. Urmează școala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Dr. Ioan Meșota” din Brașov (1937-1941) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
de Stat (1950-1952; aici, în 1950, i se publică în broșură o literaturizare comandată: O noapte la arie, în colaborare cu Leonid Strașun) și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1956), desfășurând în paralel o intensă activitate de traducător și, mai ales, de stilizator al traducerilor altora. În deceniul următor este redactor la „Secolul 20” (1960-1961), „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” și la Televiziunea Română (1965-1970). Între 1981 și 1990 va fi secretar al Asociației Scriitorilor din București. În 1982
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
, Radu (1.I.1949, Târgu Mureș), prozator și traducător. Este fiul Mariei (n. Manta) și al medicului Dumitru Țuculescu și nepot al pictorului Ion Țuculescu. Urmează cursul primar în limba germană la Reghin, apoi, la Cluj, va fi elev al Liceului de Muzică (1960-1967) și student al Conservatorului „Gheorghe
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
în care trăiește, mai întâi stupoarea candidă, apoi lehamitea lui cronicizată au un singur leac: internarea într-un ospiciu, unde recalcitrantul va fi redus la tiparul anonimatului. Captiv în plasa de păianjen a scenariadei, el devine un simplu popic. Ca traducător, Ț. a transpus în colecția „Poeți elvețieni contemporani”, pe care o inițiază la „Biblioteca revistei «Familia»”, cu precădere selecții, în ediții bilingve, din scriitori precum Werner Lutz, Tadeus Pfeifer, Alois Bischof, Rainer Brambach, Gerhard Meier, Rudolf Bussmann, Frank Geerk, facilitând
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
, Victor (28.III.1925, Căușani, j. Tighina - 17.VIII.1997, București), poet și traducător. Este fiul Ludmilei și al lui Mandea Popescu. Urmează liceul la Salonta și București, încheiat în 1943. Intră la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din Bacău și participă la luptele de pe frontul antihitlerist. În 1945 își reia studiile, înscriindu
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
comunistă, precum Balada tovarășului căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate (1949). Chiar și în această zonă a versificărilor conjuncturale meșteșugul e bine stăpânit, ritmurile cantabile fiind caracterizante. De aici, și reușitele lui T. ca autor de versuri pentru copii și ca traducător. A dat versiuni notabile din poeți ruși (A. S. Pușkin, A. A. Blok) și bulgari (Hristo Botev, N. I. Vapțarov, Elisaveta Bagreana, Pencio Slaveikov și numeroși clasici și contemporani incluși în două cuprinzătoare antologii), a transpus, de asemenea, poemul epic în versuri
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
, George (8.IX.1884, Câmpulung - 28.VIII.1943, Câmpulung), prozator și traducător. Este al doilea născut din cei șaptesprezece copii ai Elenei și ai lui Ghiță Ulieru, cojocar. După școala primară și Gimnaziul „Dinicu Golescu” urmate în orașul natal, în 1903 absolvă Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești și se înscrie la Facultatea
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
, Eugen (2.XI.1870, Bacău - 25.VIII.1897, Compertrix, Franța), ziarist, prozator și traducător. Este fiul Zoei (n. Mustea) și al lui Enacachi Văian, funcționar. Prin mamă se înrudea cu cronicarul Nicolae Mustea, cu publicistul și profesorul de pedagogie Grigore Tăbăcaru și cu poetul G. Bacovia. A urmat la Bacău școala primară și două
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
TUDORAN, Radu (pseudonim al lui Nicolae Bogza, 8.III.1910, Blejoi, j. Prahova - 19.XI.1992, București), prozator și traducător. E al cincilea și ultimul fiu al Elenei Rhea Silvia (n. Georgescu) și al lui Alexandru Bogza, funcționar în marina comercială, apoi antreprenor, ambii părinți fiind moldoveni de origine. Scriitorul Geo Bogza și filosoful Alexandru Bogza sunt frații săi. A
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
anilor ’40, cu stăruință asupra receptării literaturii române după 1949 și încheind cu deceniile 1970-1990. Pentru fiecare perioadă V. definește modul cum au fost întâmpinate scrierile românești, cum au fost traduse și comentate în presa de specialitate, evidențiază rolul unor traducători, al unor medii de intelectuali și al unor reviste de profil. Observații pertinente privesc opțiunea pentru un anume autor sau operă într-un moment determinat, tălmăcirile lui Ivan Krasko din Octavian Goga, spre exemplu, explicându-se prin caracterul social și
VAJDOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
Nestor Camariano, Alecu Văcărescu și sfârșitul său tragic, MS, 1980, 3; Simion, Dimineața, 25-38; Nestor Camariano, O biografie sub semnul întrebării, MS, 1981, 3; Scarlat, Ist. poeziei, I, 176-178; Șerban Cioculescu, Poeții Văcărești, RL, 1983, 7; Eugenia Dima, Alecu Văcărescu, traducător al Erotocritului, LR, 1984, 6; Manolescu, Istoria, I, 99-102; Rotaru, O ist., II (1994), 91-95; Dicț. esențial, 870-871; Victor Petrescu, Poeții Văcărești, Târgoviște, 2002; Victor Petrescu, Văcăreștii - o dinastie poetică, Târgoviște, 2003. S. C.
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
la Seminarul de la Socola în 1805; a descoperit o scriere necunoscută a lui Paul Iorgovici și un scriitor român din secolul al XVIII-lea ignorat, autorul controversatului Cuvânt de îngropare a vechiului Ștefan Voievod; i-a atribuit lui Daniil Panoneanul (traducătorul lucrării Îndreptarea legii de la 1652) cea de-a doua traducere integrală a Vechiului Testament efectuată în secolul al XVII-lea și alte traduceri românești de pe la 1650; a argumentat că Istoria Țării Rumânești, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, aparține în realitate mitropolitului
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]