4,336 matches
-
clasă mică, ce cuprindea 17 băieți. Eram în clasa a VII-a B. Exista și o clasă VII-a A, formată numai din fete. Aici m-am împrietenit cu Ion Neghină, coleg cu care mă mai ”intersectasem” de-a lungul ”traiectoriei” parcurse până atunci. Fusesem coleg cu el la școala din Ripiceni, dacă-mi aduc bine aminte. Învățam într-o sală de clasă mică, cu o sobă de teracotă. Iarna sau în anotipurile mai reci, în fiecare zi, doi elevi erau
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mult de rezolvarea tuturor problemelor. Eu cred că există loc sub soare pentru fiecare dintre titularii din statele de funcții. Fiecare, cred, are culoarul sau. Nu este colegial și nici moral, dacă vreți, să încercăm să scoatem pe cineva de pe “traiectorie”. Corect și productiv pentru Facultate este să “alergăm” pe culoare paralele sau chiar pe un același culoar, exploatând calitățile și competentele fiecăruia dintre noi, ținând seama și de cerintele studenților. Dacă am putea pune pe primul plan interesele Facultății față de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
fi aplicată atât în spațiul cu gravitație mai scăzută de pe Pământ, cât și în apropierea stelelor unde gravitația este intensă. Însă această teorie, pentru a fi acceptată, trebuie validată. Astfel, teoria lui Einstein a reușit să explice anomalia în forma traiectoriei planetei Mercur, anomalie observată de astronomului francez Urbain Le Verrier (1811- 1877), în anul 1859. Însă dovada copleșitoare, de netăgăduit, în favoarea formulării spațio- temporale a gravitației a fost confirmarea prezicerii acestei teorii relativ la deviația unui fascicul de lumină când acesta
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
așa cum s-a mai întâmplat de-a lungul istoriei. Astfel astronomii, secole de-a rândul, au fost de acord cu paradigma modelului geocentric al Universului observabil, căutând mereu să-l îmbunătățească pentru a fi în cel mai bun acord cu traiectoriile observate ale Soarelui, stelelor și planetelor. Când dificultățile privind predicția orbitelor planetare au sporit, atingând un nivel intolerabil, „rebeli” cum ar fi Copernic, Kepler și Galilei au oferit o nouă paradigma - cea heliocentrică. Era acum momentul ca paradigma unui Univers
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
nici în... Trimestrul II, din motive contabilicești pe care nici ea nu le înțelege. Eu ce să mai înțeleg?! Bine, cel puțin, că sînt mai înțelept. T., deși nu pot sta des și mult cu ea, este balsamul care schimbă... traiectoria nemulțumirilor mele. Îi voi rămîne îndatorat de-acum, chiar dacă într-o zi se va supăra din nou pe cai verzi! Culmea e că, deseori, îmi trece prin cap că n-am cunoscut vreodată ceva mai neserios decît carnea! Ulici, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Wikander - pe documente din arhivă și scrisori; în ambele cazuri, deopotrivă pe bibliografia de specialitate a istoriei religiilor în secolul XX; nu are, firește, pretenția de a fi exhaustiv, ci redă cât de cât satisfăcător imaginea bipartită a celor două traiectorii intersectate periodic. Addenda, în prima parte, conține traducerea din suedeză a câtorva articole publicate de Wikander în presa suedeză despre opera științifică și literară a lui Eliade. Celelalte două părți conțin traducerea altor scrisori inedite, primite sau trimise de Wikander
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tradus în englezește Das iranische Nationalepos (1930) de Nestorul iraniștilor, Nöldeke, și Zum Sasanidischen Recht a lui Bartholomæ (1931)”3. La care se adaugăalte nume, Andreas 4, Christian Bartholomæ, James Darmesteter, Jacob Wackernagel, și titluri de lucrări de specialitate. Asemenea traiectorii și interese l-au determinat să susțină în repetate rânduri necesitatea studiilor de iranistică pentru cultura română: „Este un vechi vis al nostru, să vedem într-o zi deșteptându-se, printre cercetătorii români, interesul pentru studiile iranistice șs.m.ț
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
căutării. E greu de închipuit că, trecând prin București spre Frontul de Răsărit, în februarie 1944, Wikander îl întâlnea pe Coman fără să întrebe de Eliade, ocazie cu care și primea cele trei volume Zalmoxis. După cum este puțin probabil ca traiectoriile lor să se fi intersectat în Germania anilor ’35-’37. Atunci, în 1948, Eliade i-a cunoscut și pe Geo Widengren și Duchesne-Guillemin, dar numai cu Wikander a întreținut o legătură densă și prelungită, depășind cadrul academic - un prieten de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu o introducere de Wendy Doniger)1, și de Georges Dumézil2. Aceste conferințe concentrează, poate, cel mai bine modul în care receptarea lui Eliade de către Wikander s-a coagulat și concentrat, dispunând funcționalități, dar și obturări, pentru că ele conțin și traiectoriile departajării lor, ale profilurilor distincte pe care fiecare le reprezintă azi în cadrul istoriei religiilor. Nu ne putem permite aici o prezentare amănunțită a celor șase conferințe 1. Ne vom rezuma deocamdată la a observa că cel puțin două dintre acestea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în timp, pînă la dispariție. O cauză sau o posibilă explicație a acestui curent ar fi trecerea, în anii '50-'60, la index a unor critici de talia lui Maiorescu și Lovinescu. Vom vedea în numărul următor care a fost traiectoria umană și artistică a lui G. Călinescu după ocupația sovietică. * În 1939, semnatarul Cronicii mizantropului nota în revista creată și condusă de el, "Jurnalul literar": "Intelectualul și mai ales intelectualul-scriitor poate să fie, ba chiar este în chip necesar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
univers și meditarea asupra îndrumărilor Partidului au fost întotdeauna rodnice pentru creator. (...) Cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă. (...) Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția socialistă, chiar făptuind unele greșeli (emendabile în traiectoria lui), impecabilului placid" etc., etc. Pentru Călinescu, "dialectica înfățișează legea cea mai generală în care se mișcă universul, forma structurală a naturii în veșnică mișcare și dezvoltare, esența ei. Astfel problema ontologică a fost dezlegată fără evadare în metafizic". Cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Partidului, "cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă". Frază continuată de G. Călinescu și printr-o declarație pro domo: "Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția socialistă, chiar făptuind unele greșeli (emendabile în traiectoria operei lui), implacabilului placid" (extrasă din articolul menționat). Asistam la un feed-beck generalizat scriitor-cititor. Revistele literare sînt ocupate în egală măsură cu paginile trimise de cititori, paginate la loc de cinste și însoțite de comentarii apologetice, alături de cele ale condeierilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
diabolică tehnică de mutilare fizică și psihică, comparabilă cu iadul celor trecuți pe la Pitești. Cităm din Gherla: "Nu mai trăgeam aer în piept ca să pot urla. Am fost plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii de picioare în cap, în miezul capului, lovituri de bîtă și de vergea în cap, numai în cap. Eu urlam. Taci, mă! Nu tac, nu tac. Comuniștii, torționarii loveau numai în cap (depun mărturie în acest sens, ca unul trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
drum ce-l separa de colegii săi de la putere din țările vecine - o dictatură personală Într-una a partidului și a Pactului de la Varșovia! Lipsa noastră de unitate de atunci, incapacitatea de a observa cu real simț civic și politic traiectoria acestui om, extrem de abil, de inventiv, de energic, care a știut ca puțini oameni politici români să se sprijine pe relații și forțe externe, și-a spus cuvântul și Înainte și după căderea sa dezastruoasă. Faptul că poetul Baconski a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Revoluție unii membri marcanți ai microcosmosului literar. Vorbea, mi se pare, de o „diagonalitate de destin”, Înțelegând prin aceasta capacitatea unor indivizi de marcă - Îl dădea exemplu pe Platon, care din sculptor a devenit filosof! - de a-și schimba radical traiectoria existențială. În acest sens era inclus și elogiul pe care i-l făcea eminentului critic și estetician de față, Mircea Martin, care, iată, după Revoluție s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la rândul meu, m-am arătat puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puține dintre vârfurile literare românești, ba unii, siguri de farmecul sau prestigiul lor literar, s-au avîntat și În politică, devenind șefi de partide nou Înființate sau deputați - și-apoi, spuneam, nu e cumva și periculoasă această bruscă schimbare de traiectorie destinală?!... Nu suntem, În trecut, dar și azi, acuzați din atâtea locuri și uneori o facem chiar și noi, Într-un frumos exces de criticism, că nu avem și, mai ales că „nu suntem capabili de tradiție”?! Că „luăm mereu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
țărănistă, alții aderând probabil din convingere la ideologiile respective, nu puțini Însă veniți din pur oportunism, În căutarea unui partid care să-i primească. Convenția a fost un conglomerat, cu deosebiri sensibile Între partidele componente, ca și Între generații sau traiectoriile individuale ale oamenilor. Un evantai foarte larg, de la vârstnicii trecuți prin Închisori, pentru care anticomunismul a rămas cuvântul de ordine, iar obiectivul reconstituirea societății românești cât mai aproape de varianta interbelică, până la persoane mai tinere, cu carieră satisfăcătoare Înainte de 1989 și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fusese contaminată, criminalistul care în colecta amprente nu reușise să găsească nici un fel de pată sau urmă de pași, specialiștii nu depistaseră nici o un fel fibră nelalocul ei sau vreun eșantion suspect, iar serologiștii care au analizaseră rănile defensive și traiectoria împroșcării cu sânge nu identificaseră alte probe de sânge decât pe cele ale victimei, ceea ce e extrem de rar, luând în considerare brutalitatea crimei. Cartierul fusese cercetat foarte atent, actualmente fiind consultat un medium. Cel mai tulburător era faptul că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de timp până vom mai culege o recoltă la fel de bogată. În ceea ce privește Spania, după încheierea Războiului Civil, literatura a trecut printr-un șir de etape: formalistă, politică, simbolistă, hermetistă, personalistă etc. Aș avea nevoie de câteva pagini că să rezum măcar traiectoria literaturii postbelice. Un lucru însă este cert, operele literare date culturii noastre de generațiile lui Unamuno (1889) sau Garcia Lorca (1927) n-au fost depășite valoric încă. Iar scriitori apar, slavă Domnului, aproape în fiecare zi. În acest context, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia să mă scoată din aria temelor oarecum previzibile și naționale, Îngerul de gips, cea a sobolului care-și sapă propria galerie sub pașii lui Minda, cel ce se clatină pe „traiectoria sa socială și sentimentală”, dar o face cu o bucurie ciudată, cu o exultanță ce-i anunță lui - și nu numai lui! - o renaștere posibilă a umanului. Într-o lume - și nu numai în cea închisă, rudimentară, comunistă, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ea fi scrisă după această schemă valabilă oricând și întrucâtva pesimistă: catastrofa preschimbată în izbândă, victoria în înfrângere. Iată o vorbă care trebuie șoptită și la urechea generalului triumfător și la cea a unui biet paria persecutat. Există vreo traiectorie națională sau individuală care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel mai uimitor: pălăriile borsalino cu borul larg sau plăcințica de blană, puse pe occiput sau pe creștetul capului, nu cad niciodată în drum (măcar kippa e croșetată. Dar aceste voluminoase acoperământuri pentru cap sunt oare prinse cumva prin interior?). Traiectoria cutezătoare a acestor acrobați ai spiritului care, odată atinsă viteza de eliberare, nu mai încetinesc nici nu accelerează alura, mă lasă cu gura căscată. Uneori vezi în urma lor, tropăind cu pași repezi sau chiar alergând, femei sau fete care profită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să-și mărturisească o propensiune cvasiprenatală și genetică pentru Afrodita creștină. O întâlnesc în drumul meu încă de pe când eram doar un copilaș. Știu încă în ce măsură obișnuința te împiedică să ai o imagine clară, cât de mult deviază forța lucrurilor traiectoriile cele mai bine orientate: sunt prea nesigur de valoarea înclinațiilor mele mă tem prea tare să nu iau binefacerile bogăției drept virtuți ale unei credințe pentru a avea încredere în primul meu impuls. Și apoi, dincolo de cele trei religii ale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al Ucrainei, dincoace de pe înălțime stăpânesc tunurile noastre. Chiar în fața Sorocei, satul malorus Tichinăuca, se pare că nu trăiește și nu se bucură de ogoarele sămănate, decât pentru că se află sub traiectoria proectilelor de dincoace. Starostele de acolo bucuros urmează poruncilor de pe țărmul drept numai să poată scuti sărmanele așezări ale gospodarilor lui de fierul și focul care cutreieră în ținuturile învecinate... În noaptea de 24 spre 25 Iulie, în liniștita noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al soarelui ce răsare și urcă spre zenit”. Devenit una cu transportorul astral, neofitul urmează calea sigură spre consacrare, drumul soarelui pe boltă constituind modelul arhetipal pentru călătoria către alt stadiu existențial. Vânătoarea ca metaforă a alaiului nupțial descrie aceeași traiectorie paralelă cu mersul soarelui pe cer. Plecată odată cu răsăritul de acasă, oastea descoperă urma miresei transfigurate totemic, după ce coboară din planul sacru și se reînscrie în social: „Ș-am vânat țara de sus,/ Despre apus,/ Până caii au stătut/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]