3,565 matches
-
am făcut-o prietenă, iar acum e fără seamăn pe lume. Iar florile de trandafir erau tare stingherite. - Sunteți frumoase, dar sunteți reci, le mai supuse el. Nu poate muri cineva pentru voi. Firește, despre floarea mea de trandafir un trecător obișnuit ar crede că vă seamănă. Dar ea singură e mai importantă decât voi toți, deoarece pe ea am stropit-o. Deoarece pe ea am pus-o sub un glob de sticlă. Deoarece pe ea am adăpostit-o după un
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
suflet și soartă proprie, acea cărticică îmi stă pe conștiință ca un miez fără coajă. Cred că avea dreptul ei să zacă pe rafturile unei librării, între atâtea alte plăsmuiri din lumea lor, a cărților, să atragă un ochi de trecător grăbit, un deget curios pentru răsfoire, un zâmbet simpatic, o renunțare cu tâlc ori o acceptare deschisă. De aceea o împing din nou în lumina naturală pe care o așteaptă, într-o formă mult revăzută, completată cu ceea ce consider acum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o masă simbolică, etc. Aceste chete simbolice implicau liste, serbări populare, ieșiri directe în stradă și cântece din repertoriul eminescian. Cu deosebire „Mai am un singur dor” s-a cântat până la sațietate de către elevii de toate vârstele, punându-li-se trecătorilor o floare la butonieră ori o cocardă pentru ca, returnate, aceste obiecte să fie însoțite și de contribuția fiecăruia în parte. În cazul special, al lui Eminescu, aceste chete publice le reactualizau pe cele din timpul vieții poetului, când se procedase
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a ceea ce putea fi considerat că este compatibil cu sănătatea. Dar acum, aproape sigur, acele limite au fost depășite. Observîndu-l pe ciudatul flăcău istovit umblînd pe străzi fără țintă, mormăind poate către sine, sau făcînd gesturi bruște, ori uitîndu-se la trecători, uneori cu ochi goi, și alteori cu priviri de obicei intense și luminoase, chiar și străinii nu se poate să nu îl fi urmărit cu ochii, întrebîndu-se cine era și de unde venea. Dacă observatorul ar fi fost obișnuit cu comportamentele
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în oraș sau cum s-a întâlnit din întâmplare cu un vechi prieten, Alan zâmbea, dădea din cap și îi punea întrebări deschise. Când studentul devenea din nou nemulțumit, Alan nu-i băga în seamă: se uita la câte un trecător, începea să ciugulească absent din sandvici sau citea ziarul. După puțin timp, comportamentul studentului s-a schimbat complet și, în compania lui Alan, a devenit amabil și optimist. De fiecare dată când îl întâlnea pe Alan, îl saluta și îi
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
funcționarea unei brichete. Alte întrebări din listă: „Îl întoarcem?”, „Îl punem cu capul în jos?”. Asemănător, un croitor a avut ideea de a coase cu capul în jos eticheta din interiorul sacoului bărbătesc, pentru a putea fi citită de ceilalți trecători când posesorul hainei o poartă pe braț, cu căptușeala în afară. Tot așa, poliția, pompierii, ambulanțele au înscrisurile, pe capotele mașinilor, scrise „în oglindă„, pentru a fi citite în oglinda retrovizoare de șoferii din față. Gândirea ludică Gândirea ludică este
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
și inutilă, dar s-a reușit transformarea ei într-o idee remarcabilă: realizarea unei „trape”, adică unei ferestre mici cu clapetă, în peretele din fața atelierului unde se depuneau la reparat sau ascuțit cuțite, foarfeci sau unelte de gospodărie defecte. Fiecare trecător putea lăsa în trecere obiectul cu o etichetă, iar a doua zi îl ridica reparat. Depunerea obiectelor se putea face 24 ore din 24. Această metodă a fost aplicată și a fost un succes pentru atelier. În exemplul prezentat în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Trupul mi-a devenit neînchipuit de subțire. Din pricina puținei hrane, semnul pe care-l lăsam când mă așezam era ca urma copitei unei cămile [...] Când credeam că-mi ating pielea de pe burtă puneam de fapt mâna pe șira spinării. Puținii trecători care reușeau să-l vadă îl luau drept un negru, într-atât practicile ascetice îi schimbaseră culoarea albă a pielii. În cele din urmă, se decide pentru postul total; nemișcat, ajuns aproape schelet, el sfârșește prin a deveni aidoma prafului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Încă un referat, și este scris așa: „A făcut multe prostii, dar, Într-adevăr, a fost Îndrumat greșit de noi”. Dumneavoastră unde ați fost dus pentru executarea pedepsei? După penitenciarul din Cluj am fost transportat la Aiud, dar numai ca trecător, și de acolo la Jilava și la Pitești. La Pitești am stat șase luni. Spre norocul meu, am ajuns acolo În februarie 1951, pentru că, dacă am fi ajuns În ’50, era vai de capul nostru... Pentru că așa am constatat după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș care-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte în toată viața, pe care bătrânețea îl clasificase drept un personagiu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dă ordin soldaților de pe linia Dunării ca să răspundă cu gloanțe. La 26 aprilie, ziarele anunță cu litere groase că turcii bombardează din Vidin Calafatul. Ghiulele cad în Dunăre. Tunurile românești au început a răspunde.43 Edițiile ziarelor sunt smulse de trecători, stradele sunt pline de public, emoția este fără putință de a fi descrisă. La 26 aprilie cele dintâi trupe rusești ajung în gara Târgoviștei (azi Gara de Nord) și încep să se îndrepte în grabă către Giurgiu.44 344 bucureștii de altădată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și „servici”, și-au luat cu ele părinții ori aceștia au murit. *În ultima vreme, Bălăiță vorbește, deseori, sarcastic, despre „sosul epocii”. Scriitorii cu succese pe plan social (Adrian Păunescu, de pildă) „fac parte din sosul epocii”, zice el. „Sînt trecători”: nu vor rezista Timpului, poate nici timpului vieții lor. Numai că sarcasmul său nu reușește să ascundă total invidia față de ei. Eu chiar îl suspectez că trage cu ochiul spre „sosul” care-i provoacă atîta dezgust. Dacă i s-ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la întoarcerea acasă, am auzit pe stradă zeci de măscări și obscenități. În întuneric proliferează o limbă porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină, mulți din cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi niște „piftii”. Dacă m-ar asculta, le-aș spune celor de la partid: „Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de animale!” Sînt ani în care, parcă, am fost legat la ochi și surd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de pâine, martelarea vânzătorilor etc. Recent, pe vitrinele magazinului Eva din plin centrul Capitalei au apărut proteste scrise, acuzatoare, la adresa Partidului Comunist și a conducătorului său atât de neinspirat. Poliția a procedat la îndepărtarea lor, dar nu mai înainte ca trecătorii să le fi văzut și citit cu satisfacție secretă. Pe plan cultural, descoperirea activității meditației transcendentale a produs o vie emoție, iar măsurile luate inițial au trebuit să fie atenuate, în prezent înregistrându-se o perioadă de acalmie care nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
demult. Vi le aduc la cunoștință în primul rând cu speranță și apoi pentru a arăta tuturor celor care vă ascultă, și dumneavoastră simultan, că nu chiar toți compatrioții noștri suferă de lașitate sau indiferență. Anul trecut, pe strada Lipscani, trecătorii au putut vedea un cetățean (un adevărat cetățean) cocoțat pe o schelă de unde împrăștia fluturași pe care erau scrise câteva adevăruri la adresa regimului și în special asupra lui Ceaușescu . Organele așa-zis de ordine, de fapt de represiune, au sosit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
murit oameni prin infarct. Alții s-au sinucis. Aceste jertfe de sânge nu vor trece nescrise în cartea istoriei acestor ani și cineva va plăti pentru ele. Un spectacol mai tragic decât cutremurul din 1977 se înfățișează privirilor uimite ale trecătorilor. Ne întrebăm și-i întrebăm și pe sprijinitorii lui Ceaușescu: cum de se poate răbda așa ceva? Nu mai există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de cozonac pe care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vietăți, momâi ale unei autorități ascunse, oculte, pitite în palatele cu porți ferecate. Părăseam piața străjuită în dreapta de silueta fragilă a Bisericii Crețulescu și intram din nou în Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător grăbit în drumul meu. Seara molcomă de vară nu atrăsese pe nimeni, plimbăreții de altădată dispăruseră nu se știe unde și ceea ce domnea în atmosfera apăsată și apăsătoare a acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
când ne-a comunicat că se va numi „Garda de Fier”. După câteva zile, Căpitanul a lansat un manifest frumos, în care anunța punerea bazei noii forțe de luptă. Noi l-am afișat pe zidurile Capitalei și ne bucuram când trecătorul grăbit din București citea și dădea din cap. Mai târziu am observat că Garda de Fier n-a devenit o organizație aparte. Ea s-a confundat cu Legiunea, devenind numele popular sub care a fost cunoscută organizația în popor. Acest
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
atunci veniseră și câteva fete, camarade și rudenii de ale legionarilor. Câte fete au fost, atâtea echipe s-au alcătuit și perechi, perechi au plecat prin oraș. De obicei fata purta la ea medalioanele pe care le punea în piepturile trecătorilor, cărora li se cerea obolul pentru opera anunțată, iar băiatul cheta cu banii. Fiind băieți cu mult mai mult decât fete, s au format echipe numai din băieți, atâtea echipe câte cutii erau. Lunile de primăvară ale Bucureștilor sunt pline
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și de rușine dau câțiva lei. Când auzeau că e vorba de căminul de la Iași și de lupta studențească, le părea oamenilor bine de ceea ce au dat și regretând mutra acră de la început, ne urau noroc în lupta noastră. Cei mai mulți trecători aveau chipuri neplăcute și obosite. Nici unul dintre noi nu era prea îndrăzneț, așa că atunci când cineva nu era prea dispus să dea banul, nu mai insistam și-l lăsam în pace. Pe la amiază neam întors la centru. Adunasem noi ceva bani
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și Iacob își pregătise niște discursuri pe care sperau să le țină în fața mulțimii ...” Pag. 255 - După o oră de așteptare cei trei și-au pierdut răbdarea . Oamenii continuau să treacă prin Piață fără să se oprească . N.n. Ce știau trecătorii despre o revoluței neenunțată concret? Toți românii necăjiți purtau în mentalul estropiat un astfel de protest. Ei și? Coabitau satisfăcător cu un stereotip dinamic rutinat Ce le trebuia berea răzvrătitului de la Suhuleț?. Spiridon și Prutianu s-au retras la restaurantul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Nu înțelegeam de ce, dar ne-au dat afară din pușcărie. Erau deja îngroziți de noi...” N.n. - Bătuți măr; tumefiați, cu tălpile ca niște anvelope de trabant; punctați corporal cu echimoze, ochi cianotici, numai buni de ieșit pe stradă spre groaza trecătorilor. Chiar în situația unicat, profesorul George Pruteanu l-a invitat în modestul fiat doar pe Casian . Și culmea, acesta și-.a lăsat camarazii în stradă și a plecat cu profesorul! Pag. 256, 257 - O altă variantă: “Eliberarea a venit pe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
1 pentru hârtie și creion, Timișoara 1995; Un tort pentru un mort, Timișoara, 1998; Lovitura de teatru, Timișoara, 2000; Minunata viață de câine a lui Adam, Reșița, 2002; Păcală, Timișoara, 2002; Iarna îngerilor, Timișoara, 2002. Traduceri: Joseph Roth, Tarabas. Un trecător pe acest pământ, București, 2000. Repere bibliografice: Robert Șerban, Macul Gore și mușcata Dora, O, 1996, 14; Rodica Draghincescu, Microsocietăți confidențiale, O, 1996, 22; Alexandru Ruja, Cronica literară, „Paralela 45”, 1996, 25; Aura Christi, Ex libris, CNT, 2001, 17; Horia
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
schimbare de piele, București, [1927]; Vlad Țepeș, București, 1931; Asfințit de oameni, București, [1932]; O jumătate de om, București, [1937]; Porunca toamnei, București, [1942]; Ioana, București, [1943]. Traduceri: Fr. Coppée, Greva făurarilor, București, f.a., Iacobiții, București, f.a., Părăsita, București, f.a., Trecătorul, București, f.a.; J. Swift, Pățaniile lui Gulliver, București, 1902; Gulliver în țara piticilor, București, 1920; Molière, Bolnavul închipuit, București, [1906]; Victor Hugo, Regele petrece, București, 1907; I.S. Turgheniev, Duelistul, București, [1908]; G. Flaubert, Doamna Bovary, București, 1909, Salammbô, București, [1913
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
sau scurtături peste gazon, alegând trasee mai convenabile decât cele descrise geometric. 2. Pentru a evita acest rezultat, arhitectul poate Încerca să studieze atent situația, Încercând să estimeze comportamentul așteptat, și să prevadă dinainte patternurile care vor fi alese de trecători, proiectând În așa fel aleile Încât trecătorii să nu mai simtă nevoia de a crea sau de a alege scurtături. Aici este vorba deja despre un progres, În sensul că există o disponibilitate din partea arhitectului de a-și conforma creația
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]