3,617 matches
-
zăreau mici movile pe stradă și pe trotuare, iar cele mai multe erau în preajma corturilor Gardienilor. Oamenii prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea erau Gardieni pe care nu-i plângeam, dar erau și câțiva trecători nevinovați care nu vor mai ajunge acasă. Câteva lumânări nu vor mai arde în geam în seara asta pentru imperiul al cărui dor îl duc. Începuse să ningă și mai tare. Se uita de câteva momente în capătul străzii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de mâna omului, păi, cine să se ocupe de pământul ăla?, păi, e nevoie de cineva, un grădinar, trebuie să se vadă de la stradă că totul merge perfect în familia mea, că e curat, îngrijit, că suntem gospodari, să vadă trecătorii raiul de acolo, căutase o femeie și-i spusese: îți plătesc bine, Neli, dragă, dar tu (căci așa îi vorbea la început, cu „tu”, apoi, paradoxal, pe măsură ce timpul trecea, a început să i se adreseze cu „dumneavoastră”) răspunzi de grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un pitoresc deosebit, așa că mi-am găsit un loc la vreo doi metri de șosea, mi-am pregătit șevaletul, culorile și am început să pictez. Stimulat de liniștea din jur și de norocul de a nu fi deranjat de nici un trecător mai bine de o oră, terminasem deja eboșa și începusem să lucrez planurile. Din deal coborau agale doi bărbați la vreo 25-30 de ani, oprindu-se din când în când și discutând aprins. La un moment dat, din motive lesne
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În hăul metroului, derbedei descreierați ai unei Europe unite. O liniște grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Treisprezece Ziua a fost chinuitoare. Lui Antoniu i s-au umflat picioarele În asemenea hal, Încât cu greu și-a descălțat adidașii jerpeliți. Plăcințica a stat și ea cu cartonul atârnat de gât toată ziua și s-a zgâit la trecători cu privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au plecat spre alte meleaguri pentru odihnă. Pe deasupra, căldura ucigătoare Îi face pe cei rămași acasă să fie nervoși, irascibili, grosolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri de gura metroului, foarte aproape de chioșcul de ziare. -Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acum. În fine, se bucură totuși că are destul timp ca să poată reflecta În voie asupra acestui subiect. Va vedea cine va Învinge pe cine. Mai poate Încerca, doar timp este. Deocamdată trebuie să fie mulțumit și cu atâta. Un trecător al cărui chip se pierde În marea de oameni, i-a aruncat În palmă, ferindu-se să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rubrica ,, Neidentificați.,, -Eu n-am avut Încotro, dar tu de ce ți-ai ales viața asta de vaga...bond, Antoniu? Aveai o casă frumoasă și bani, știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele va apune regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai zornăie prin buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe care, cu siguranță i-o va dedica lui Kawabata. Un cerșetor beat se tăvălește gemând pe trotuar În văzul trecătorilor; Încearcă să se ridice, dar cade imediat, și sunetele care-i ies din gură, seamănă cu grohăitul unui porc. A avut un mare noroc În toți acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura, dimpotrivă a respins-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe șine, și se apropie de stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică de pe jos caietele, și le deschide În căutarea unui indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Costinești. Dar ‚Sidonia”?... Am primit și pozele. Cine ești tu, Sidonia? Femeia frumoasă, elegantă, care după poziția trupului, se sprijină de brațul unui bărbat pierdut în întuneric; sau femeia tinara, în blugi ’cu buzunare’, privind avintat - și cam arogant - pe deasupra trecătorilor de pe aleile unui parc? Aștept o lămurire Vick Dragă Vick, Nimic nu mi-ai scris, nimic îți răspund Sidonia Well, asta e... - Ce e cu tine? Tresar. - Poftim? - De când ai venit stai că un băț. Nu ai spus nimic... - Ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
răspunse calm domnul Dornu. -Le las ieftin,insistă brunetul. -Mulțumesc.Am acasă și binoclu și aparat de fotografiat. Omulețul nu se dădu bătut.Scoase din sacoșa binoclul.Il reglă din oculare. -Priviti! îl indemnă. Domnul Dornu îl puse la ochi. Trecătorii s-au apropiat brusc. -Are și toc.E nou. ”Reclama este sufletul comerțului”. Domnul Dornu încerca să scape de negustorul plictisitor.Ii puse o întrebare formală: -Cât ceri pe binoclu? Fără să clipească,brunețelul se pronunța: -1.500.000 lei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
muzicii învăluia conversația lor.In apropierea restaurantului „Central”,Bazil constată că mașina nu mai răspunde la comenzi. Pietonii erau neliniștiți.Se precipitau în mișcări necontrolate pe marcaj. Unii alergau în fața automobilului fără să se asigure.Alții alergau spre mijlocul carosabilului. Trecătorii erau cuprinși de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri sparte și țipetele femeilor. Acum oamenii alergau îngroziți pe aleile din parcul teatrului.Din când în când se opreau și priveau
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu picioare lungi. E important pentru tine? -Nu știu.Căutam un răspuns cauzal.Cred că o să te invit și eu la nuntă.Nina,recepționera de la hotel mă dorește de soț.Te salut.Pe curând! Se despărțiră rapid.Trecu nepăsător printre trecători. Se încheiase o nouă etapă în viața sa. „Coboară toamna-n sufletu-mi întreg, Că s-au uscat și florile-amintirii... Dar glasul sfânt și tainic al iubirii Eu îl aud și încă-l înțeleg”.(G.Tutoveanu) „Azi avem alt președinte
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a întîmplat, că mulți din cei afectați d-această boală teribilă, când îi apuca ea pe stradă zăceau acolo cu orele fără ajutor și încetau adesea din viață în crampurile [!] cele mai teribile, ceea ce făcea o astfel de impresie asupra trecătorilor, încît unii din ei se îmbolnăveau de frică. Locuitorii erau speriați și multe mii de individe [!] părăseau orașul sau de tot, sau se mutau în alt loc, [într-un] mai curat târgușor din apropierea orașului, alții se închideau ca odinioară în timpul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cum cerul vieții se Întunecă tot mai mult, iar corbii se apropie primejdios de câmpia Încă Înverzită a sufletului meu, am hotărât să sfidez destinul și să cultiv cuvântul, sperând să răsară cele mai frumoase flori care vor Încânta, poate, trecătorul cu suflet sensibil și senin! În ultimii patru ani m-am făcut soră cu singuratatea, cărțile și poezia fiind cele cu care Îmi hrănesc sufletul - mereu În căutarea adevăratei lui meniri și identități. Mă veți ierta dacă am intrat În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi mari, care cădeau leneși și somnolenți peste trecătorii grăbiți. „Doamne! Ce fac? Oare voi fi În stare să-mi reprim emoția astfel ca Întreaga acțiune să fie o reușită?” „Hai, băieți! aliniați-vă câte doi așa cum am stabilit. Vedeți ce faceți, aveți grijă cum vă manifestați deoarece este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Am oferit un scurt interviu, cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]