5,174 matches
-
un șervet umed. Dar, În acea zi de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg În picioarele goale, cu părul Încleiat, cu mustățile pleoștite, Îmbrăcat Într-o tunică largă, cumpărată În ajun. Degetelor mele fără vlagă le e greu să tragă zăvorul. Fazel Împinge ușa, mă Îmbrâncește ca s-o Închidă la loc, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-și găsească vorbele. Am socotit de datoria mea să-i ușurez sarcina. Am adoptat tonul cel mai detașat: — Vreți să spuneți că Howard s-a descurajat după aceste câteva luni, că pasiunea sa pentru Orient s-a dovedit trecătoare? Tresări. — Dumnezeule, nu, nu Baskerville! Încercam să vă explic ce li se Întâmplă, uneori, unora dintre novicii noștri. Cu prietenul dumneavoastră s-a Întâmplat exact invers, și sunt mult mai Îngrijorat din această cauză. Într-un fel, este cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aprobă această operațiune. A o refuza, a o combate Înseamnă să pierzi avantajul imensului sprijin care ne-a fost dat până acum. — Să te supui, să depui armele când victoria e aproape! — Mie-mi răspunzi sau Întrebi chiar soarta? Fazel tresări, privirea lui mă Împovăra cu nesfârșite reproșuri. — Tabrizul nu merită o asemenea umilire! — Eu nu pot face nimic, tu nu poți face nimic, există momente În care orice decizie este greșită, trebuie aleasă aceea care va fi regretată cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să Înainteze. Și, dintr-odată, ca spre a-i pedepsi, Providența le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi fost modul În care i-am rostit numele? Ea tresări, apoi se Îndepărtă de mine, fixându-mă cu un aer bănuitor. — Pleci. — Da. Dar În alt fel. — Cum se poate pleca „În alt fel”? — Plec Împreună cu tine. XLVIII Cherbourg, 10 aprilie 1912. În fața mea, cât vedeai cu ochii, Canalul Mânecii, liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am despărțit de Dorin, am intrat în casă și i-am găsit pe tata și pe mama în bucătărie. Jucau tocmai jocul de-a șoptitul, la noi în țară toți adulții îl cunoșteau. Unul vorbește cât poate de încet, celălalt tresare din când în când și face speriat ssst, ssst. Se pare că asta ne ferește de urechi străine. Știam că ai mei discută despre călătoria noastră. De câtăva vreme, aproape că nu mai vorbeau de altceva. Încă o zi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vânătoare de datornici.» Ușor de zis, însă ar fi trebuit să mă vedeți. Umblam pe lângă pereții caselor plin de teamă și aveam împresia că, în orice moment, o mână uriașă și neagră se va întinde să mă înșface din spate. Tresăream la cel mai mic zgomot și am privit de zeci de ori înapoi. Când am ajuns în dreptul mașinii, am stat să mă uit iarăși și iarăși în stânga și în dreapta și numai după ce m-am convins că nu e țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
rezemat de carul cu boi, mâncând slănină cu pâine. Deodată m-am speriat puțin de pădure: copacii veneau foarte aproape de tren și crengile lor stingeau vagoanele. Un aer răcoros adia dinspre munți. Când am intrat în primul tunel, eu am tresărit de spaimă. Pe neașteptate s-a întunecat totul, apoi s-a luminat din nou. Mama ședea tot acolo, în fața mea. Ei nu-i fusese frică în întuneric. Asta era grozav: întuneric, lumină, întuneric, lumină. Eu m-am gândit: poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu sânii și între timp o și sărutam pe Lea, așa cum credeam eu că se face. Ea îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele, nu-mi dădeam seama exact. Și totul îmi devenise indiferent, iar ce nu-mi era indiferent tresărea și ardea acolo, sub stofă. N-am izbutit să desfac acul la timp, m-am pomenit ud înăuntru și plăcerea a dispărut dintr-o dată. Am încetat să mă frec de Lea și ea a fost surprinsă, dar nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne-am tolănit sub ferestre, în iarbă, când au început să citească lista cu numele rezerviștilor. Aveam inima ușoară și senină, căci era vară și eu eram tânăr. Apoi, când mi s-a citit numele, toți cei din jurul meu au tresărit și nimeni nu voia să creadă ce auzise. Fusese totuși numele meu și astfel se punea capăt unei cariere, înainte de a începe. Nu puteam decât să-mi strâng lucrurile și să plec, ca s-o iau de la capăt în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tu conduci catârca. Mama copilului ridică puțin păturica să vadă În ce stare era micuțul. Pleoapele, Închise, erau ca două pete mici palide, chipul, un desen nedeslușit. Femeia scoase un strigăt care străbătu tot spațiul din jur și făcu să tresară În vizuini animalele pădurii, Nu, nu voi fi eu aceea care-l va duce pe fiul meu de cealaltă parte, nu l-am adus la viață ca să-l Încredințez morții cu propriile mele mâini, luați-l pe tata, eu rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
moment magic fusese consumat, dispersat de momentul următor, când s-a Întors ca s-o vadă pentru ultima oară, așa credea, și ea nu mai era acolo. Diapazonul se Întorsese la tăcere, violoncelul Își recâștigase acordajul și telefonul sună. Muzicianul tresări, se uită la ceas, aproape unu și jumătate. Cine naiba o fi la ora asta, gândi el. Ridică receptorul și timp de câteva secunde rămase În așteptare. Era absurd, bineînțeles, el era cel care trebuia să vorbească, să-și spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
timp. Îl iubește atât de mult, încercam să îi iau apărarea, să îmi iau mie apărarea, dar el a spus, întrebarea care se pune nu este dacă există sau nu iubire, întrebarea este cum se manifestă această iubire, iar eu tresar, este ca și cum mi-ar vorbi despre mine și Udi, au trecut atât de mulți ani de când mă tot mint că mă iubește, în loc să-mi pun întrebarea cum mă iubește și dacă, la rândul meu, nu iubesc, de fapt, dragostea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încercând să se concentreze asupra ceasului de la mână, ce o fi cu Noga, trebuie să o sunăm, tocmai acum, când mie mi-e indiferent, se trezește și el să fie responsabil, și îi spun, exact la asta mă gândeam, dar tresar din pricina unui strigăt neașteptat și sălbatic, tati! Mă uit spre prizonier, însă gura lui este închisă, doar ochii săi aurii scrutează fără liniște tot ce se întâmplă în jurul său, apoi aud zgomotul unor pași grăbiți, oprindu-se la fiecare salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stau ținându-mi respirația în fața ușii care se deschide întotdeauna imediat înaintea mea și care acum nu se mai deschide. Dezamăgită, mă sprijin de balustrada rece a scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spun eu, tu ce faci, unde ești, iar el zice, sunt încă în sud, mă întorc peste câteva zile și trec să o văd pe Noga, și eu spun, bine, nici o problemă, și zâmbesc spre receptor, dar imediat după aceea tresar și îl scap din mână, îl văd scufundându-se ca pe un scafandru micuț, pe fundul căzii, pentru că în ciuda vocii sale blânde în mine se trezește o senzație pârjolitoare de greață, am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bine și la cămin. — Așa o fi. Naoko părea că se gândește adânc la ceva. M-a privit apoi cercetător de parcă eram un obiect straniu. Abia în clipa aceea am realizat cât sunt de limpezi ochii ei și mi-a tresărit inima. De fapt, până atunci nu mai avusesem ocazia să o privesc în felul acesta, deoarece era prima oară când ne plimbam amândoi și când stăteam atât de mult de vorbă. — Vrei să te muți și tu la cămin? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
chiar. Pur și simplu sunt fără vlagă și mi-e capul greu. Nu mi s-a mai întâmplat de mult. Am privit-o în ochi și Midori m-a privit și ea. Am îmbrățișat-o și am sărutat-o. A tresărit, apoi s-a relaxat și a închis ochii. Am rămas așa cinci-șase secunde. Soarele de început de toamnă i-a aruncat umbra genelor pe obraji și aceasta părea că tremură puțin. A fost un sărut ușor, dulce, unul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
porniri, sau poate le am, dar nu sunt lesbiană în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu simt nici o atracție fizică față de vreo femeie. Înțelegi ce vreau să spun? Am dat din cap că am înțeles. — Un anume tip de fete tresar când trec pe lângă mine și eu simt lucrul acesta. Sunt singurele momente când cred că sunt și eu lesbiană, dar, de exemplu, pe Naoko pot să o țin în brațe oricât și nu simt nimic deosebit. Noi umblăm practic goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lăsându-ți impresia că sunt gata să vorbească singure. Privind-o, mi-am dat seama de ce pusese Nagasawa ochii pe ea. Multe fete erau cu siguranță mai frumoase decât Hatsumi, dar ea avea un farmec aparte, care făcea să-ți tresară inima. Nu emana o forță deosebită, ci mai degrabă un rafinament care trezea rezonanțe adânci. Am privit-o tot timpul până am ajuns în Shibuya și m-am întrebat ce anume mă atrage atât de mult la această fată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu vreau să renunț. Nu sunt pregătită încă. În momentul de față, nici nu cred că voi fi vreodată. Găsesc, în mod bizar, o confortabilă familiaritate în toată nebunia legată de Patrick. Capitolul XI De fiecare dată când ajung acasă, tresar când văd ledul aprins la robotul telefonic. Deși e doar o speranță deșartă, tot mai continui să cred că ar putea fi Patrick. Îmi petrec mult timp imaginându-mi că sună și mă întreabă dacă sunt bine și dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se pronunță el sec. Ai să te simți ca naiba mâine dimineață. Un zgomot groaznic, venind din colțul camerei, ne pune brusc timpanele la încercare. E ca o combinație între o alarmă auto și urletul de împerechere al unor animale. Tresar și aproape că-mi vărs paharul, când îmi dau seama că e de fapt Baby Thompson, mugind într-un fel care vrea să semene a flirt și a amuzament. —O idee foarte tare, țipă ea. Excelentă! Cine rămâne ultimul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
suspină Finn. Nu mai scoatem un cuvânt, dar ne simțim bine unul lângă altul. Căldura trupului său trece prin rochia mea subțire și mă învăluie într-un mod foarte plăcut. Apoi, din camera mea se aude telefonul. Am un mesaj. Tresar ușor, din reflex. —Al tău e? întreabă Finn. Probabil că da, al meu e închis. — Da, zic eu și-mi simt corpul încordându-se de nerăbdarea de a citi mesajul. Finn a simțit și el această încordare și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu, îl întrerupe Daisy, e că am acceptat să joc în teatrul ăsta pentru că voiam să-l fac gelos pe Lewis. Am fost cu Finn la o petrecere a lui Lewis și Finn numai nu se urca pe mine. Toți tresăriră. — Și a funcționat, mărturisește Daisy. Cel puțin o vreme. Lewis a început iar să mă sune, părea că e chiar interesat în mod deosebit de mine, dar după ce a obținut ce a vrut, mi-a tras iar țeapă. Charlotte, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
atunci cum naiba te manifești când îți place? Jake nu poate răspunde la această întrebare, așa că tace. Schimbă tactica și mă atacă. — Știi, continuă el prefăcut, întotdeauna m-a îngrijorat gândul că poate nu l-ai uitat încă pe Patrick. Tresar și întrezăresc o cale de scăpare din acest labirint oribil. Să fie acesta motivul atât de inexplicabilei schimbări a sentimentelor lui? Oare vrea, de fapt, anumite confirmări sau infirmări din partea mea? Eu cred că m-am vindecat de Patrick, susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi: —O iubesc... nu vrea... După care se aud niște bubuituri groaznice într-unul din pereții camerei, ceea ce ne face să tresărim ca iepurii. Nevasta lui Jim a reușit să ajungă în spatele casei și bate în ușa bucătăriei. Aceasta pare destul de solidă, ceea ce e în favoarea noastră, pentru că, după cum urlă, doamna Jim a apucat clanța cu amândouă mâinile și încearcă să scoată ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]