6,656 matches
-
-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și În Întuneric. Poarta dublă, Înaltă și strâmtă care dădea În arenă se deschise brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și haimanale. O grăma’ de haimanale. Își Îndesă carnețelul În buzunar și-l privi pe Manuel, care stătea mai degrabă singur În arenă, gesticulând, cu pălăria-n mână, un salut adresat unei loji pe care-no vedea deloc, undeva sus, În tribunele Întunecate. Tot În arenă, taurul stătea liniștit, privind În gol. — Domnule președinte, dumneavoastră vă dedic acest taur și publicului din Madrid, cel mai inteligent și generos public din lume, asta era ce spunea Manuel. Era o formulă curentă. O recită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l pe taur să cadă-n genunchi. — Mamă, păi ăsta-i un matador tare de tot, spuse omul lui Retana. — Nu, nu e, răspunse Zurito. Manuel se ridică și, cu muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, primi aplauzele tribunelor Întunecate. Taurul se săltase În picioare și acum aștepta cu capul În jos. Zurito spuse ceva altor doi băieți din cuadrilla și ei fugiră-n arenă cu capele ca să-l sprijine pe Manuel. Acum avea patru oameni În spate. Hernandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se mișcă. O agită prin fața lui. Nimic. O Împături, scoase spada, se poziționă și se aruncă asupra lui. Simți cum sabia se-ndoaie când o Înfipse, lăsându-se pe ea cu toată greutatea, apoi spada zbură prin aer, ajungând prin tribune. Manuel se trăsese Într-o parte. Primele perne pe care le aruncară nu-l nimeriră. Și apoi una Îl nimeri direct În fața plină de sânge, În timp ce se uita spre mulțime. Veneau una după alta, repede. Cineva aruncă de aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taurului. Taurul se clătină cu el În spinare și păru că se scufundă. Și apoi se trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa, scârbelor! Vru să spună ceva, dar Începu să tușească. Era o tuse fierbinte și Înecăcioasă. Se uită În jos, căutând muleta. Trebuia să se ducă să-l salute pe președinte. Dă-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sarcina de partid de a se ocupa de presa ilegală în general și de "Scânteia" în principal. În 1943 este arestat, dar este eliberat după două zile. În septembrie 1944 este numit secretar general de redacție la ziarul Scînteia, de la tribuna căruia cere condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru. Soția sa, evreica Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului. Spuneam că nu am avut vreodată nici un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi și noapte, având mâncare și băutură la dispoziție, plus 500 de lei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia; nu putea guverna singur, împotriva unui Parlament ostil. Ultimele alegeri aduseseră în Adunarea Deputaților și câțiva din șefii republicani: Antonio José de Almeida, Afonso Costa, Braga, Menezes - care-și continuau de pe tribuna Camerei opera începută în redacții, în lojile masonice și pe stradă. Don Carlos îl convinge pe Franco să guverneze fără Parlament, instaurând dictatura. Se spune că Joîo Franco a șovăit mult până să accepte propunerea regală. În cele din urmă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atât convingerea vechilor monarhiști, politicianizați, cât convertirea tinerelor generații, care crescuseră în ideologia republicană și democratică dar aveau încă destulă prospețime ca să intuiască și să realizeze o revoluție. Antiparlamentarist prin structură, acceptă mandatul de deputat ca să-și poată continua de la tribuna Camerei acțiunea naționalist-revoluționară. Dar nu obosește să afirme că noua monarhie va fi corporatistă, - ori nu va fi de loc. Bătrânii monarhiști încep, cu timpul, 1De la numele unui personaj a lui Eça de Queiroz, consilierul Acaccio din O primo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
financiar. Pe de altă parte, e sigur că au stăruit prietenii catolici. Nimeni altul ca Salazar nu știa să expună mai limpede relațiile dintre Republică și Biserica romano-catolică și fără îndoială că problema aceasta va fi din nou discutată la tribuna Camerei. E probabil că mulți catolici au crezut că Antonio Granjo va putea salva țara din anarhie și că va juca, într-un anumit fel, rolul lui Sidonio Paes. "Centrul Catolic" nu-și putea îngădui să piardă un asemenea prilej
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
venerabila instituție. Deputatul Camoezas vorbește nouă ceasuri în șir, până la sosirea rapidului de Porto, care aducea voturile necesare trecerii legii! Nu era, de altfel, un record oratoric, pentru că în ședința de noapte de la 16 iulie 1925 un deputat anunțase de la tribună ca va vorbi fără întrerupere până a doua zi după amiaza - deși abandonează puțin înainte de prânz după ce vorbise nouă ceasuri în șir... Dar, după discursul deputatului Camoezas, Lisabona nu-și mai stăvilește indignarea. La 1 mai 1926 mulțimea atacă Parlamentul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
onoare s-ar fi putut ridica deasupra hărmălaiei - sau ar fi putut încerca să se ridice. Când a încercat într-adevăr, ai fi crezut că ni se adresează, evident în gura mare, de la o distanță enormă, posibil de undeva din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Era ciudată și atunci, dar acum e parcă și mai ciudată. La un moment dat, Întâlneai doar cizme de cauciuc. Uneori chiar și tătucul Stalin obișnuia să poarte Încălțăminte de acest gen. Îl priveam de sus: Iosif Visarionovici apărea la tribună, În Piața Roșie, În uniformă militară și cu cizme de cauciuc. Pufăia tacticos din pipa-i din lemn de abanos: puf, puf, puf..., scuturând scrum peste mulțimea de capete ascunse sub un singur cozoroc. Habar n-avea Iosif Visarionovici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câte un sprint când trebuie, dar știu că nu pot alerga în locul tău și nu pot câștiga în locul tău. Te ajut să fii maximum a ceea ce ai putea să fii; dacă câștigi, rolul meu s-a terminat, mă duc spre tribune, devin un anonim, tu mă uiți și e bine să mă uiți. Din când în când mai fac câte un experiment, mai construiesc câte un model teoretic, poate mă apropii de adevăr. Nu mă simt împins de mari orgolii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
caritate. De nivel înalt. Înotul e erotic, scăldatul este erotic, un peisaj poate să fie profund erotic, o masă gustoasă este erotică. Uneori până și sexul este erotic! Trimitere la ultimele cuvinte ale lui Ceaușescu din 22 decembrie 1989, de la tribuna Comitetului Central, adresate unei mulțimi în derută, în preajma răzmeriței: „Alo, alo, Tovarăși, stați liniștiți la locurili voastre!”. L-am contrazis și în alte cărți, mai neutre și mai academice: vezi Societatea retro, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe (Editura Polirom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se negociau cu calm și înțelegere. Fortul Roșu era pe atunci o suprafață largă înconjurată de ziduri înalte, mobilată cu bănci lungi, printre care, pe mijloc, se așternea o potecă de circa doi metri lățime. În față, se afla o tribună înaltă, acoperită, în care au luat loc conducătorii Indiei și României. Băncile erau ocupate în întregime. Pe partea dreaptă, în față, erau membri ai Delegației române (eu ocupam primul loc din dreapta cărăruii din mijloc), urmați de șefi de misiune din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vară de pe la noi apărea ca o briză fierbinte. Nu era nici un pic de adăpost, de umbră, nici o picătură de apă... Audiența urmărea cu atenție cuvântările și reacționa cu entuziasm la unele fraze, cu murmure de aprobare, strigăte și aplauze. De tribuna de la prezidiul acoperit, s-a apropiat premierul Jawaharlal Nehru, care a luat cuvântul. Nu aveam textul, nu exista traducere nici măcar în engleză și cred și acum că Nehru vorbea liber. De la un moment, Nehru a început să ridice tonul, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am întors capul spre celălalt capăt al incintei, tocmai când două persoane ieșeau din bancă și se îndreptau spre ieșire. Nu avea cine să ne spună ce se întâmpla. Singurul cunoscător de bengali și hindu, colegul Nicolae Călina, era la tribună, lângă conducerea Delegației oficiale a României. După cum am aflat mai târziu, în ziua respectivă, după ani de discuții și puternice contradicții între India și China, partea chineză trecuse frontiera cu forțe armate pentru a recuceri o parte din Tibet, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
necesare, ci datele de ordin sociologic. Concluziile Președintelui le redăm in extenso în Anexa nr. 3. Prezentarea Raportului la Comitetul Drepturilor Omului a avut un anumit impact în opinia publică, în special în mass-media din străinătate. În presa din Geneva (Tribune de Genève și La Suisse), au fost publicate zilnic comentarii; alocuțiunea de introducere pe care am prezentat-o în prima zi a fost publicată în întregime; posturile de radio Europa Liberă ș.a. au transmis comentarii timp de o săptămână; românii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
diplomatice. O ilustrează în mod elocvent dezvoltările următoare: ● Redacția prestigiosului cotidian francez Le Monde a solicitat autorilor o sinteză a studiului apărut în revista "Lumea", pentru a fi publicată în rubrica sa de mare rezonanță în cercurile politice și diplomatice "Tribune internationale". Sub titlul sugestiv "Pour une organisation de securité et de coopération en Europe", sinteza a fost publicată în ediția din 22 mai 1971 a ziarului. Momentul respectiv avea o dublă semnificație. Pe de o parte, inserarea în premieră absolută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rugăciunile astea era pentru că acceptase în cele din urmă să fie operat, ceea ce se întâmplă, la cererea sa, într-o zi de vineri, chiar după rugăciunea de la amiază. Rămase închis în camera sa până în vinerea următoare. Se duse atunci la tribunele de la Așrafiah, puse să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ținuturile danubiene. Raetia: corespunde Tirolului actual, cantonului elvețian Graubünden (Grigioni) și sudului Bavariei. Retiarius: clasă de gladiatori înarmați cu trident, plasă, pumnal și un manșon protector, cu o aripă metalică pentru apărarea feței, pe brațul stâng. Rostri: astfel era numită tribuna oratorilor din Forul roman, împodobită cu ciocurile de metal ale corăbiilor dușmane pe care romanii le incendiaseră în anul 338 î.Hr. la Antium, capitala volscilor înainte de a fi cucerită de romani; aceștia au salvat ciocurile de metal, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prin replica unui personaj, Caragiale lasă lucrurile așa cum sunt. Nimeni nu protestrază la formulările lui Farfuridi și Cațavencu pentru că toți cei din adunare sunt „niște Farfuridi și Cațavenci” în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități. Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ocupe un loc În apropierea ferestrei, stă liniștit, mai liniștit decât de obicei și privește afară. E o toamnă plină de soare, se aproprie sfârșitul lui octombrie și Încă nu s-a făcut frig. La masa care ține loc de tribună s-au așezat vreo douăsprezece persoane, scriitori, activiști culturali, directorul Stamatescu, profesorul de istorie Valedulcean, profesoara de română Maria Stănescu, trei sau patru elevi printre care și o fată cu tenul foarte alb și cu părul negru tuns scurt. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-au așezat vreo douăsprezece persoane, scriitori, activiști culturali, directorul Stamatescu, profesorul de istorie Valedulcean, profesoara de română Maria Stănescu, trei sau patru elevi printre care și o fată cu tenul foarte alb și cu părul negru tuns scurt. Lângă tribună vin să recite mai Întâi elevii care au compus ei Înșiși versuri. Prelins În palma mea fluid Ca o cerneală veche-n călimară De teama irosirii te Închid Și pumnu-l voi desface mai pe seară Când va fi umbră rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]