158,017 matches
-
prin consecințe, jurnalistul Grid Modorcea face o deplasare tocmai la New York, la sculptorul nonagenar de origine română, trecut în tinerețe prin atelierul lui Brâncuși, Constantin Antonovici. Că harnicul, și analfabetul în materie de artă, Grid Modorcea a fost sau nu trimis de Stanciu, nu se poate spune explicit, dar că el a reprezentat acolo interesele acestuia este în afara oricăror îndoieli. în interviul publicat în numărul din 5-6 august al ziarului Cronica Română, Grid Modorcea face tot ce-i stă în putință
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
tot ceea ce ține de comportamente sexuale care se abat de la normă ar putea căpăta drept de liberă practică. Și prin același procedeu, C.T. Popescu mai consideră că drepturile pe care le-ar putea căpăta homosexualii prin abrogarea legii care îi trimite deocamdată la pușcărie ar putea duce la apariția unei puteri suplimentare în stat, puterea acestei minorități sexuale, deocamdată condamnate prin lege. Amestecînd lucrurile astfel, editorialistul ziarului Adevărul ar fi putut, la fel de bine, să se întrebe dacă nu cumva minoritatea care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
Cefa - era prin 1960 - o bătrînă nu vroia să se înscrie, deși avea doi băieți contabili. Nu știu cui i-a venit ideea să mă cheme s-o conving pe bătrînă să se înscrie. Într-adevăr, eu ocroteam pe bătrîna și-i trimiteam vara bilete pentru băi, iar cînd veneam la Cefa, ea aducea la medicul veterinar gogoși, că știa că-mi plac, iar vara pepeni din grădină. M-am dus la Cefa și am început să stau de vorbă cu bătrîna și
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
disprețul statutului Uniunii și împotriva majorității membrilor săi. Postură dezonorantă, la care se adaugă calitatea de membru al Comitetului Central. Postură de nomenclaturist sadea, pe care acest satrap literar a ilustrat-o cu o slugărnicie pe măsură, cuvîntînd în numele breslei, trimițînd în numele ei o puzderie de adeziuni și telegrame de felicitare. Blocînd Uniunea noastră nu doar din punct de vedere administrativ, prin reducția conducerii sale la un arbitrar "comitet operativ" și rarefiind la maximum ședințele Consiliului director, ci și din punctul
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
simt că oamenii din "cor" îi detestă și asta îi indispune. Acum s-au supărat de-a binelea și ne-au poruncit să alcătuim revista (revistele), de la început pînă la sfîrșit, numai din producții ideologico-politice, în spiritul... etc. și să trimitem pînă mîine la CCES planurile celor opt numere de revistă pe care urmează să le tipărim pînă la data de 23 august". Viața politică îi solicită atenția, sub semnul unor aprecieri lipsite de compromisuri, mergînd pînă la blamarea unor lideri
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
de înțeles că perioada respectivă nu se mai bucură de imunitate. S-a ajuns chiar la o standardizare spontană a prozei pe această temă. în mod invariabil, activiștii și securiștii erau reprezentați în cuprinsul ei ca personaje malefice, iar intelectualii trimiși în închisori sau țăranii obligați să se colectivizeze - ca victime (reprezentare în mare măsură adevărată, dar neproductivă din punct de vedere literar). Și mai greu de suportat decât acest maniheism era atmosfera invariabil sumbră. în Caravana cinematografică, Ioan Groșan face
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
el a vrut să-i orbească pe unii și să-i lumineze pe ceilalți. Pascal Ce determină după părerea Dv. apartenența unui scriitor la un anumit orizont cultural și cum se poate integra într-o societate ostilă? Întrebarea Dv. mă trimite cu gîndul la raportul dintre determinism și libertate. Nu mă refer la doctrinele deterministe cunoscute: marxismul (primatul condițiilor sociale și economice), darwinismul social (primatul biologic și al rasei) sau naturalismul cultural inspirat de Nietzche și Freud (voința de putere sau
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
spre o glorie rapidă și spre autoritatea temută. El speculează acest moment favorabil minimalizărilor, cînd poți cu ușurință să devii o sperietoare critică, însușindu-ți totodată și frumosul rol de pedagog al tinerelor generații. Cu bătaia la palmă, Al. Piru trimite "elevii" din prima bancă pe locuri mai modeste, în spate. Spiritul critic e necesar să opereze, cu asprime chiar, dar nu în sensul polițist de "curățire a terenului" pe care i-l dă dr. docent Al. Piru. După cîte știu
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
au dedulcit cu niscai acțiuni ale fabricii de la Bod, dar nu vreau să-și închipuie dl Scurtu că fac vreo aluzie la "numitul" Tartagă. Doamne ferește! Tristețea mea se datorează faptului că atâtea dosare rămân nesoluționate fiindcă I.P.J. Brașov vrea să trimită după gratii doi poeți. Nu cunosc competențele literare ale dlui Scurtu și nici nu văd numaidecât în d-sa capul răutăților. D-sa a primit un ordin și nu și-a dat seama ce i se cere. îl bănuiesc doar
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
stână, Filosofia ciorbei, Ardealul slăninii cel gustos, La chef cu secuii ș.a. Pantagruelul de la Paideia nu se mulțumește însă doar cu o sumă de rostiri înecate în cerneală: ambițiile sale se ridică la nivelul unei strategii universale. După cum singur mărturisește, trimite scrisori la Biblioteca Acadmiei Române și la Arhivele Statului în care solicită "informații și documente oficiale legate de inventarea și dezvoltarea tehnologiei umplerii unor cilindri moi, de origine organică - mațe în limbaj curent - cu alte componente tot animale, tehnologie încheiată
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
care Levano dovedește o înțelegere surprinzătoare: "Prin creațiile sale de obicei pline de absurd și de visare, Cugler nu șovăie să spargă sintaxa, să fabrice diverse neologisme, jucîndu-se cu sensul dublu al cuvintelor (poema lui Odette, de pildă, pare să trimită la un nume feminin; în realitate este diminutivul de la odă în franceză, limba în care este scrisă). Compozitor de muzică de cameră celebră în Europa, în vers și în proză el evită muzicalitatea frazei, grandilocvența. Toată opera lui respiră ca
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
cît trăiesc, cu atît prețuiesc voluptatea de a nu te naște. Inși ca mine n-ar fi trebuit să existe niciodată. Sînt produsul unei erori, nu eram prevăzut în legile Creațiunii". De-abia în 16 octombrie 1970 notează că a trimis redacției articolul de care, firește, era nemulțumit, regretînd că nu l-a distrus. În însemnările sale cu caracter jurnalier e convins că viața n-are nici un sens, își spune mereu că, transilvănean fiind, aparține, totuși, Europei Centrale. Prin aprilie 1969
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Nicolae Manolescu D-na Constandina Brezu-Stoian mi-a trimis, cu amabilitate, un număr mai vechi din revista franceză L'Histoire (144, mai 1991), în care este un articol despre Robert Darnton, autorul de care m-am ocupat într-un editorial recent. Despre Darnton auzisem, înainte de Masacrul pisicii, cartea la
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
aici, în casa parohială, a fost smuls de furtuna din zilele Crăciunului, anul trecut. Aflând de la radio că, în acea urgie, Michel Tournier, membru al Academiei Goncourt, a pierdut un mesteacăn, șeful unei pepiniere l-a sunat îndată ca să-i trimită un puiet. Prozatorul regretă că nu a apucat să cunoască numele acelui om ai cărui lucrători au operat cu atâta măiestrie încât, la întoarcerea stăpânului grădinii acasă, micul arbore era deja sădit. La 75 de ani împliniți, scriitorul e jovial
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ilustrate și suferă nespus pentru că toată lumea vrea să-i reproducă chipul. De altfel, el părăsise oaza Tabella din Sahara algeriană tocmai fiindcă îi fusese răpit chipul, se lăsase fotografiat de o turistă occidentală care i-a făgăduit că-i va trimite poza, dar nu s-a ținut de cuvânt. Mama lui îi și spune la un moment dat: "N-ar fi trebuit să-ți lași chipul să plece!" Tânărul pornește de fapt spre Europa pe urmele acelui chip răpit al său
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Hitler la Rastenburg, un întreg orășel, inclusiv adăpostul său, Wolfschanze. R.: Aici a fost ratat atentatul împotriva lui Hitler de la 20 iulie 1944... M.T.: În legătură cu acest atentat, s-a petrecut un eveniment cu totul neobișnuit: se știe că Hitler a trimis la moarte mii de oameni după 20 iulie, unii având legătură cu atentatul, alții nu. Până la urmă, Gestapo-ul a pus mâna pe Fabian von Schrablendorff, un magistrat modest, implicat însă în complot. Judecata mergea de obicei foarte repede: acuzatul
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Niculaie Moromete și Iosif din romanul lui Thomas Mann (comparația dintre ei rămâne totuși interesantă). Solilocviul lui Odiseu, cu care se încheie periplul lui Traian Ștef, scris la persoana întâi, reprezintă în primul rând o mărturie de credință a autorului trimițând la primele pagini și amintind de structura circulară a Odiseei homerice, dar și un posibil nucleu al unei viitoare cărți în care Ulise să înceteze a fi simplu argument, devenind personaj. Despre calitatea umană, Traian Ștef, Ed. Paralela 45, Col
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
ascultarea posturilor de radio englezești. Dar numai de la aceste posturi de radio mai putea afla Regina mamă vești despre familia ei din nou desțărată. Cum era evident că, în ciuda evidenței, Antonescu mai credea în victoria Germaniei în război, continuînd să trimită armate pe front, opoziția românească - în frunte cu Iuliu Maniu și Dinu Brătianu - a început să pregătească, în tratativele cu Aliații, desprinderea României de Germania. Maniu și ceilalți au apelat și la serviciile Regelui. "Ei știau, scrie autorul cărții pe
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
a vă ține la curent cu noutățile editoriale din România? Acuma, da. Din păcate, s-a desființat serviciul schimburilor cu străinătatea din Biblioteca Centrală Universitară, serviciu cu care am colaborat bine ani și ani, printr-o înțelegere reciproc avantajoasă. Ei trimiteau liste cu oferte de cărți și eu alegeam ce mă interesa, iar dacă doream un titlu ce nu figura pe acele liste, îl puteam cere. În ultima vreme, bineînțeles că plăteam cărțile și abonamentele la reviste, dar totuși era un
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
s-a înființat Institutul pentru difuzarea limbii române, care are cele mai bune intenții, dar nu se descurcă practic. Revistele ne vin (Institutul a preluat abonamentele noastre de la B.C.U.), tragedia e însă cu cărțile, care nu ne mai sînt trimise nici de vînzare, nici cadou. S-a recurs la un procedeu greoi și complicat: Institutul se adresează unor, cum să le spun, mesagerii editoriale, care ne trimit niște liste de oferte. Din aceste liste nu se înțelege care e prețul
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
de la B.C.U.), tragedia e însă cu cărțile, care nu ne mai sînt trimise nici de vînzare, nici cadou. S-a recurs la un procedeu greoi și complicat: Institutul se adresează unor, cum să le spun, mesagerii editoriale, care ne trimit niște liste de oferte. Din aceste liste nu se înțelege care e prețul cărții, cît sînt taxele vamale (la noi, în Italia, nu există așa ceva cînd cartea pleacă în străinătate), care e costul expedierii, ce procent ia mesageria... Oricum, prețul
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
modificare implica să iei totul de la capăt, era groaznic. Folosesc mult și corespondența pe e-mail, care mă ajută eficient să-mi rezolv unele probleme ce apar în timpul lucrului, dar și să comunic rapid cu prietenii. Știți, pe e-mail se pot trimite și colaborări la reviste. Luați-o, vă rog, ca pe o invitație.
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
al meu. Eu am fost departe de a face studii atât de strălucite. Îi auzeam comentând cu admirație și mândrie evenimentul, că numele Sacerdoțeanu spune ceva. După un timp l-am auzit pe tata spunînd: Lasă Ionico că o să-l trimitem și noi pe Vali la Paris. Și a dat bice cailor. Dar eu nu am mai putut adormi. Nu că mi-ar fi spus ceva Parisul. În orice caz la vremea aceia nu mai mult ca Râmnicul sau mai ales
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
comentatori "fantastică", este de fapt realistă. Dar realistă, în sensul larg al termenului, care presupune reprezentarea nu numai a faptelor, ci și a unor virtualități, indispensabile pentru înțelegerea a ceea ce se petrece cu adevărat. Un șef de gară, Fotiade, este trimis - ca pedeapsă pentru o abatere neprecizată - să lucreze într-o haltă pierdută în câmpie, unde îl are ca singur subaltern pe un acar, Simion. Deși se poartă la început țanțoș, încercând să-l epateze pe singurul martor al existenței lui
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Ierunca "depășit", "conservator", "voce răgușită", ba chiar "spirit îngust", "intolerant", într-un chip ce divulgă propriile lor trăsături, materializate în oglinzile pocitoare pe care le mînuiesc. Neîndurîndu-se a recunoaște în Virgil Ierunca un herald al unui timp ce n-a trimis încă, de după linia orizontului, decît raze răzlețe, încearcă a-l înțărcui în perimetrul propriei lor concepții într-adevăr mărginite și anacronice. În realitate, "îngustul", "intolerantul" Ierunca se arată capabil de o comprehensiune iertătoare, relevînd meritul acolo unde crede că se
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]