4,882 matches
-
Într-o rulotă neîncălzită În Los Angeles. Se Îmbrățișară stânjeniți, cu prudență, aproape ca niște cunoștințe, apoi plecară În plimbare. Fascinat de lucrare, Matthew făcu poze din toate unghiurile posibile cu aparatul lui profesionist. Apoi o fotografie pe ea. Spre uimirea lui, pe sub haina lungă, Kitty purta o fustă scurtă portocalie, care se asorta perfect cu culoarea porților. Când se opri din fotografiat, continuară să se plimbe, dar cuvintele veneau greu. El era acolo, cu ea, dar Între ei se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rezultat, exceptând greșeala, omisiunea sau confuzia, un volum de nouă milioane o sută treizeci și cinci de mii de metri cubi, cu o palmă în plus sau în minus, cu un punct în plus, o virgulă în minus. Centrul, toți recunosc cu uimire, e într-adevăr mare. Și aici, bombăni Cipriano Algor printre dinți, vrea ginerele meu să vin să trăiesc, în dosul unei ferestre care nu se poate deschide, cică pentru a nu altera stabilitatea termică a aerului condiționat, dar adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
culca mai repede cu ea, scutindu-mă de preliminarii obositoare, i-am propus să se mărite cu mine. Livia a făcut ochii mari. Nu se aștepta la așa ceva. Dar nu s-a arătat ofensată. Dimpotrivă, când și-a revenit din uimire, a consimțit imediat. Probabil, dintre prostiile pe care le-am făcut, aceasta e cea mai greu de explicat. Nimic nu mă împiedica să încerc s-o cuceresc pe Livia fără să mă complic cu o căsătorie. De aceea nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurând-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut importanță pentru tot ce-a urmat. Cine știe dacă altfel m-aș fi apropiat de ea? Laura a fost totuși singura femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de aceea nu-mi iertau că atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li se spună că Dumnezeu a murit. Ce mai, mergeam din uimire în uimire. Printr-o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunându-i într-o seară lui Dinu: „Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu-mi iertau că atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li se spună că Dumnezeu a murit. Ce mai, mergeam din uimire în uimire. Printr-o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunându-i într-o seară lui Dinu: „Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tahicardie. Jacopo dorea din tot sufletul ca omul acela de lângă el să nu comande repaus - aș putea să refuz, Își zicea el, și ar rămâne așa pentru totdeauna, ține-ți suflul cât poți. Cred că intrase În starea aceea de uimire și torpoare care-l cuprinde pe un scufundător când caută să nu mai iasă la suprafață și vrea să prelungească inerția care-l face să lunece la fund. Așa Încât, Încercând să exprime ceea ce simțea el atunci, frazele din caiet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cînd și tu ai Început să nu mai porți ochelarii. Și mai și sforăi. Oricum ar fi, cînd amîndoi am Început să nu mai fim atenți, universul ne-a răspuns cu vreme rea. Wakefield a ascultat această analiză cu o uimire crescîndă, pînă cînd a fost nevoit să o Întrerupă: — Dar, Zelda, pentru numele lui Dumnezeu, de ce i-ar păsa universului de noi și ne-ar da atîta... atenție? Ploaia și vîntul murează și suflă pe toată lumea! Vrei să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În așteptarea mesei. Uneori, cei din sală nu apreciau glumițele lui de Început pe seama profesiilor lor, menite să spargă gheața, dar alteori publicul era fascinat de această lipsă de respect și asculta fiecare vorbuliță a lui cu un soi de uimire. Wakefield Însuși era uimit cînd ecoul unor astfel de reacții Îi ajungea la urechi. „Fantastic“, "un adevărat profet“ „vizionar“ erau doar cîteva din cele mai stînjenitoare evaluări ale Îndemînării sale. Dacă Wakefield ar fi fost predicator, ar fi putut lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fapt chiar pe ei Îi respingeam, recunoaște Susan. Următoarea sală a expoziției, cu tema „Un alt tradiționalism“ este alocată acelor balcanieni a căror religie interzice consumul cărnii de porc. Aici accentul cade Însă pe oaie, tratată cu aceeași hămeseală și uimire, dar Într-un stil ceva mai puțin realist. În aceste opere, oaia este aproape abstractă. Există, de pildă, un glob ceramic, aflat sub un spot de lumină de culoarea safirului, a cărui suprafață este decorată cu ceva ce pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al Doilea Război Mondial după ce avioanele americane au eșuat În furnizarea Paradisului și cultul local pentru transporturile de marfă a pierit. Era cam pe timpul În care departe În România pe mama profesorului Telescu o apucau chinurile facerii. Un murmur de uimire la menționarea numelui. Voce: „Cine l-a ucis?“. Wakefield conta pe această reacție: asasinarea profesorului Telescu, deși acesta era român și, strict vorbind, nu era parte din conflictele actuale din Balcania, era considerată de unii locuitori din Wintry City drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spune Diavolul-băiat. — Mulțumesc, Majestate, șoptește Wakefield cu o voce tremurătoare. Asta e opera ta? — Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O urmă de zîmbet apare pe buzele uscate ale lui Wakefield cînd vede uimirea sinceră a Diavolului și sprîncenele lui stufoase Înălțate a Întrebare. Apoi Începe să chicotească, precum o fetișcană emoționată la prima Întîlnire. CÎnd ochii galbeni ai Diavolului se cască Într-o expresie de sinceritate prefăcută, Wakefield izbucnește În rîs. RÎde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vru să protesteze Fran, lasă vrăjeala, mi-ai dat papucii, să spunem lucrurilor pe nume. Însă Laurence era de neoprit. Probabil că mă consideri un ticălos fără inimă după ce am dat bir cu fugiții când ai pomenit de copii, - spre uimirea ei, în ochii lui luceau lacrimi nevărsate - dar există un motiv pentru asta. Întoarse privirea ca și cum ceea ce urma să-i spună era atât de dureros, încât trebuia să-și stăpânească emoțiile spre a găsi puterea de-a o spune. — Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărul. Faptul că tocmai se logodise cu bărbatul pe care-l iubea și descoperise că era însărcinată, foarte posibil cu o persoană pentru care nu avea aceleași sentimente. Era destul de sigură că nimic n-ar fi trezit vreo reacție de uimire pe acel chip blând. Apoi îi trecu prin minte gândul cumplit că într-o zi îl putea reîntâlni pe când îl însoțea pe Laurence la vreun dineu pentru cauza fertilității. Rezistă impulsului de a-și descărca sufletul și își scoase agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Am putea să punem șase telefoane de-a lungul peretelui ăluia, iar aici un ghișeu la care oamenii să vină și să scrie textul anunțului. Ești minunată! O îmbrățișă pe Stevie, care rămăsese interzisă și căreia îi tremura bărbia de uimire, ca unui curcan care tocmai auzise vorbindu-se despre Crăciun. Vrei să spui că ai renunța într-adevăr la biroul ăsta fabulos? Tu unde o să stai? — Dincolo, cu toată trupa. E ultimul răcnet materie de management oricum. Unii magnați nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el. Aruncă cu ziarul în nefericitul de Mike Wooley și ochii verzi îi scânteiară de furie. — Jurnalism de scandal, se răsti la el. Citizen nu s-ar preta niciodată la ceva de un asemenea prost-gust. Mike o privi cu o uimire nedisimulată. Să convingi o tânără obișnuită să facă sugestii despre cum ar schimba ea în bine moravurile din Woodbury era exact genul de poveste pe care o promova de obicei Fran. Femeile redactor-șef. Se răzgândeau din cinci în cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rău. M-am gândit că o fac în interesul tău. Apropo, zise arătând spre Laurence, n-ai de gând să mă prezințiă — Sigur, se îmblânzi puțin Fran. Jack Allen, redactor-șef la Woodbury Express, acesta este doctorul Laurence Westcott. Spre uimirea lui Fran, Jack nu păru a avea de gând să-i strângă mâna lui Laurence sau să-i spună ceva. Se uită de la unul la altul, conștientă de tensiunea aproape palpabilă dintre cei doi, ca și cum, în alte împrejurări, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a ceea ce înseamnă jurnalismul în acest oraș și Express a putut doar să facă eforturi ca să se ridice la înălțimea acestor standarde. Ralph nu poate fi alături de noi astăzi pentru că suferă de Alzheimer în formă preliminară. Se auziră reacții de uimire din partea celor care nu aflaseră încă vestea. Vocea lui Jack se înăspri, de parcă încerca să-și stăpânească emoția. Dar s-ar fi simțit minunat dacă ar fi fost aici. Ralph iubea premiile. Jack făcu o pauză. — Mai puțin atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fine, important e că relația a mers bine și am iubit-o foarte, foarte mult. Deci asta a fost la sfârșitul anului ’91, când ea a început clasa a doisprezecea, și-am fost împreună până în ’96, când am fost arestat. Uimire, neîncredere în ceea ce auzea, nu-i venea să creadă, dezamăgire, durere, disperare. Totul la un loc. A încercat să ierte... nu știu ce... să uite. Cert e că m-a vizitat timp de patru ani. În momentul în care eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
știință”, privește „ereziile” inovatoare în perspectiva mai largă a istoriei modernității. Inaderența temperamentală față de Dadaism (pe care îl acceptase în principiu, fără însă a-l lua în serios) devine acum manifestă: „De la începutul Evului modern și pînă acum, strigătelor de uimire ale obișnuinței bruscate urmau sancțiunile. Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
brăzdau bolta cerească asemeni unor flăcări răzvrătite. Erau nori mari, nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire. La intrarea în golf însă, s-a zărit și epava unei nave japoneze de transport, aflată acolo încă din timpul războiului. De la Manila la Hong Kong, alte două zile. Dimineața, razele proaspete ale soarelui străluceau la suprafața apei ca niște perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vorbea în șoaptă celui îmbrăcat cu pelerină. Ce s-a întâmplat cu bătrânul ghicitor? Îți explic mai târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce? — Napoleon-san... Gaston privi în urmă și, la lumina palidă a felinarului de pe stradă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gloanțe. You speak English? întrebă Endō în engleză. Și pentru că Gaston nu i-a răspuns, a repetat întrebarea. I say, you speak English? Gaston a clătinat din cap. — Eu... eu... francez. — Tiens! Ciudat, dar bărbatul în pelerină și-a exprimat uimirea în franceză. Tu es Français? Mon Dieu! Avea un accent puțin cam ciudat, dar se înțelegea ce spune. — Endō, vorbești franceză? l-a întrebat șoferul încet, pe când lua o curbă. Se aflau acum pe marea arteră care ducea de la Komba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu cine te-ai înhăitat? Ăla e Endō, din banda lui Hoshino. Are tuberculoză. N-are sânge, n-are lacrimi. Ucide fără remușcări. Nu mai are nici el mult de trăit. Întinde-o repede de-aici. Gaston rămase mut de uimire. — Bate-l! Cară-te! Nu mai ai nici o secundă de pierdut. Scapă cum poți. Fugi din casă până în strada principală, unde poți lua un taxi. Mai ai cei trei mii de yeni? Femeia și-a amintit de portofelul lui Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care se lăsa seara făcea ca frunzele verzi ale copacilor să pară și mai închise la culoare. Nu mai era nimeni prin jur, cu excepția a doi băieți care băteau mingea în parcul de alături. Tomoe nu-și revenise încă din uimirea procvocată de hotărârea subită a lui Gaston de a pleca din Tokyo, și mai ales cu o asemenea destinație. Ea căuta să-l abată de la hotărârea luată, cu toată autoritatea pe care o are o soră mai mare când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]