13,247 matches
-
fiere și de durere. Scrisorie ei exprimau tot mai mult dezgustul ei de-ai vedea pe bărbații din oraș, pe toți cei care mergeau la Uzină, curați, odihniți, liniștiți. Scria în același fel chiar și despre răniții de la clinică, ce umblau pe străzi: îi numea norocoșii. Dar, dintre toți, cel despre care scria cel mai defavorabil, eram eu. A fost un mic șoc să citesc scrisoarea în care era vorba de mine. Fusese scrisă în seara faimoasei zile în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cred că și pe el îl vede Dumnezeu, nu se poate să nu pățească și el ceva, e ca și cum ați aduce pe pământ, în fața mea, o altă țară, o moșie uitată de ceilalți și prin care m-ați plimba, am umbla în cruciș și-n curmeziș într-o altă lume. Asta cere efort, n-o să vă fie ușor... Sau ar fi ca și cum mi-ați arăta o femeie dezgolită sau ca și cum ați descoperi-o în fața mea, să-i văd eu toate alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze căprioare... Sau despre uitare: Nu știu ce s-a întâmplat/ De mândruța m-a uitat... Unde-o fi puiu de-aseară/ Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce păcat!, are ochi așa de frumoși, dar se poartă părul lung, e mai ușchit, e vară, vacanță, are o cămașă albă pe el, o cămașă foarte curată. Cam tristă, femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a fost să mă însor. Am luat-o de nevastă și, peste trei luni, a pierdut copilul, sarcină oprită în evoluție. Nu știu ce amestec a avut Dumnezeu în nefericita asta de întâmplare, dar mi-a părut așa de rău, că am umblat nebun pe străzi, am urât-o pe Rita mea ca pe un dușman. M-am trezit însurat cu o femeie care îmi pierduse copilul, murise copilul în burta ei lată. Apoi, femeia a plecat în București, că reușise la Conservator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din birou, pleacă și mai vine abia pe la cinci; că are mama bolnavă, că i-a murit pisica... motive aiurea. Buuun. O întreb pe aia mică: (Scena discuției, la fel, fie pe ecran, fie pe scenă, în dreapta.) Tu pe unde umbli? Cum adică? Păi, la ce oră ai ajuns astăzi acasă? Băăăăăăăăăăăăăăăă !!! Nu mă întreba tu pe mine, nu ai nici un drept, dacă ar fi tati aici, am mai discuta (pune gaz pe foc)... Ce-i treaba ta??? Anitaaa!!! A, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată, că te omor?! Cu cine ai umblat? Cu fetele din clasă... Care?, vreau să vorbesc cu ele... Poftim?, tu ai probleme, mamiiiiii!!!!!!!!!!!, se vede că stai rău cu nervii. M-am îndrăgostit! Ce, eu n-am dreptul la iubire? Care iubire și cu cine? Treaba mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
hands-free-ul, se aude o clipă sunetul telefonului, apoi se întrerupe, iese din scenă cu poșeta și mapa plină de proiecte. Muzică.) / SFÂRȘIT 31 martie, 2005 — Lui Titus Segovia nu-i mai dau nici un text, zicea ea, că ăsta-l strică, umblă după aplauze facile, copiază din filme, a luat și din Almodovar și a pus o scenă din film într-un spectacol, așa fabula nebuna, eu nici n-am văzut filmul ăsta, fata s-a pus rău cu toți regizorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine, aș fi vrut să nu se mai termine poveștile astea!!! Probabil, n-o să mai plec de aici, aș putea da, pentru asta, iscălitură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atunci când a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de intrigi juvenile. O după-amiază la Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după alegerile de la cluburi, ca un fel de ultimă și disperată Încercare de a se cunoaște mai bine, de a rămâne uniți, de a lupta Împotriva spiritului schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care am cunoscut-o la un ceai zilele astea, mi-a spus că fiul său, aflat la Yale, i-a scris că toți tinerii de acolo Își poartă lenjeria de vară pe tot parcursul iernii și, de asemenea, că umblă tot anul cu părul ud și cu pantofi cu talpă subțire. Amory, habar n-am dacă asta-i moda și la Princeton, dar sper că tu nu ești atât de nechibzuit. Îl Împinge pe orice băiat tânăr nu numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Philadelphia omenind o mulțime de bărbați, când el știa că ea nu avea servitori, cu excepția unei negrese micuțe ce Îngrijea de copii În camerele de la etaj. Îl descoperise printre musafiri pe unul dintre marii libertini ai orașului - un individ care umbla mereu beat și avea o faimă proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat În fața gazdei o seară Întreagă și a discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
individ care umbla mereu beat și avea o faimă proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat În fața gazdei o seară Întreagă și a discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea! Putea toarce o conversație fascinantă, aproape sclipitoare, din cel mai subțire aer care a plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul dezvoltat armonioș și e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum umblă pe stradă, cum leagănă În mână crosa de golf sau execută „roata țiganului“. Și o ultimă calitate: personalitatea ei vie, naturală, nu are nimic din postura conștient teatrală Întâlnită de AMORY la ISABELLE. MONSIGNOR DARCY ar fi destul de Încurcat, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ani, Își gravează pe cărțile de vizită precizarea „asistent al președintelui“, consacrându-și restul vieții, fără urmă de regret, unor manierisme Împrumutate de la alții. - Mergi departe? s-a interesat cel firav, pe un ton plăcut dezinteresat. - O bucată bună. - Umbli pe jos ca să faci mișcare? - Nu, a răspuns Amory succint. Merg pe jos pentru că n-am bani de mașină. - Oh! Pe urmă a continuat: - Cauți ceva de lucru? Pentru că de lucru există berechet, a precizat el destul de iritat. Și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu. Mariana mâncă delicat slăninuța. - Gata. Nu te-ai spurcat. Horațiu ar fi vrut să se spurce. - Deci nu umbli cu broșuri cu Viața de Apoi? Mariana zâmbi gândului că azi era cât pe ce să vadă cu ochii ei viața de apoi... - Nu. - Atunci ești student? - Într-un fel. Aha. Într-un fel era mai bine decât deloc. Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o să mă creadă niciodată că am locuit în asemenea palat, că am mâncat numai miere și lapte și dulcețuri și măsline și brânză mucegăită (pun pariu că proasta o să zică „bleaaa!”) și struguri acuma, în martie... Și mai ales că umblam gol goluț cu așa o frumusețe pe lângă mine! Platonic! Pentru astăzi trebuie să scriu o poezie cu tema „platonic”. Așa m-a rugat Contesa. Mi-a zis că dacă nu vreau, pot să nu scriu. Măcar atâta să fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de lucruri, în loc să-și vadă de treaba lor. Platonic-paranoic. Nu, că nu se termină în „nic”. Grabnic. Mă întreb dacă Contesa s-a futut vreodată în viața ei. Ar fi păcat dacă nu, așa o frumusețe! Oare pe unde mai umblă drogatul ăla care m-a răpit? Era frumușel, aducea puțin cu Mișu. Era frumos să se vânture și el un pic pe-aici în fundul gol. Platonic-teutonic. Da nu mai știu ce înseamnă asta. Oare am știut vreodată? Și dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un pistol, să plece în Irak, să meargă la dresură de lei când e la ciclu, să-și petreacă noaptea în havuzul de gheață, să se arunce în fața tramvaiului ca cealaltă Contesa, câinele nefericitului care i-a adus nefericirea, să umble cu mâinile ude la priza micului televizor alb-negru, să dea anunț la ziar pentru găzduirea unei tinere perechi care s-o omoare ca să le rămână Palatul, să se înțepe cu spinii trandafirilor și să nu se dea cu spirt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dacă i te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai strălucitoare morți posibile. Am umblat și umblu încă prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum să scap, ca un fel de cocoașă din naștere, ca o boală cronică pe care te-ai obișnuit s-o duci pe picioare, care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai strălucitoare morți posibile. Am umblat și umblu încă prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum să scap, ca un fel de cocoașă din naștere, ca o boală cronică pe care te-ai obișnuit s-o duci pe picioare, care face chiar parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
râzând Johnny. (Cartea lui Beligan era, într-un fel, pentru noi, cei tineri, un fel de Învățăturile lui Neagoe... și o citiserăm cu toții.) ― Nu e rău, Johnny dragă, dar vezi că nu e singura. Horea ne dăduse o pauză și umblam cu toții prin teatru, fiecare după treburile lui. Eu aveam să-i zic ceva, nu-mi aduc aminte acum exact ce și nici nu e important, așa că deschid ușa cabinei lui Beligan și intru. Nu era lumină, perdelele erau trase, Beligan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
joace Cyrano de Bergerac. Tocmai îl montase N.Al. Toscani care, cam intrat într-un con de umbră ca regizor, îl distribuise pe Damian Crâșmaru, chestie care pe Tolea l-a enervat grozav - era un fel de gelozie între ei. Umbla cu pieptul scos în afară, era un fel de Greuceanu, îi plăcea să-și poarte pectoralii la vedere, chestie care ne făcea să ne prăpădim de râs, dar altminteri era și el un om de treabă, se ducea acasă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ce te mai făceai; avea dreptate. Afară era ceață de s-o tai cu cuțitul, nu știu, parcă am fugit o bună bucată de vreme, am găsit la urmă un taxi și pe la și jumătate eram la teatru. Pompi, calm, umbla pe culoar, mă ia de după umeri, mă bagă în cabină, mă urmărește cum mă îmbrac, bate la ușă cineva, era Beligan, Pompi, ești nebun, e și jumate, cât?, se minunează Pompi, ia uite cum trece timpul, începem în secunda asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]