23,058 matches
-
altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic nimic. Și sunt dăți când zâmbesc cu bunăvoință, amabilă. Și pot fi tristă. Sau de o veselie excesivă, râzând pătrunzător cu acea voce de fată, cu tinerețe, încât umplu întreg salonul cu el. Filip, ce bucurie! Lui, care, curtenitor și cavaler, săritor chiar s-a purtat atât de frumos cu mine. Lui îi dau întreaga mea dragoste: Ah, da? Știi că te sprijin oricum, nu? Poți conta pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acolo, nu? Am mai fost. Îmi place locul. — Putem servi prânzul că au un local excelent cu mâncăruri specifice. —Știu. Ce-mi place la ei sunt mâncărurile cu ciuperci. Ciulama, ciuperci în aluat, ciuperci la grătar, ciuperci la tavă, ciuperci umplute pe care le servesc cu sau fără smântână, cu sau fără mămăliguță. Hai! Mi-ai făcut poftă! Hai, să mergem! —Matei, eu zic s-o lăsăm pe altă dată, că vorba ceea, ce-i prea mult nu-i sănătos. —De ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
șah, fata asta a mea dragă. —Să nu spui că nu ești și tu fericit. Se vede pe tine. Deja ți s-a luminat fața. Hai, să închinăm pentru iubirea noastră. S-au așezat la masă în timp ce ceilalți dansau. Au umplut paharele. — Primul pahar l-am băut cu voi. Acest pahar îl închin Ceciliei și-l beau pentru ea și pentru iubirea noastră. Noroc! —Noroc! Să fiți fericiți și să ne urmați exemplul, logodindu-vă! —Mulțumesc! Dă, Doamne, bine! Tot ce-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia cu care mă obișnuisem atât de mult și speram să rămână lângă mine, că sunt singur cuc, lăcrimează unchiul Filip, bătându-l pe umăr pe Matei. Lasă, unchiule, că mâine, poimâine, vin ai mici ai noștri și o să-ți umple casa. Dacă voi mai apuca zilele acelea. Cum să nu le apuci , cuscre, că ești teafăr, voinic, arăți mai bine ca mine, îl încurajează Virgil Zamfirescu, tatăl lui Matei. Cecilia i-a servit cu niște aperitive și pentru că altceva n-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lămurește Camelia. —La intrarea în satul Plopișor, precizează Sebastian. Am cumpăra și noi, nu Cecilia? Este foarte gustoasă! apreciază Matei. Spuneți câte kilograme doriți, vă pregătiți o putinică, așa cum avem noi, v o ducem acolo ca el să v-o umple și vă anunțăm când este gata ca s-o luați. Noi am dus-o săptămâna trecută. — Dar dacă n-avem putinică. Un alt vas, nu contează, dar în vasul acela s-o țineți până o consumați că v-o pune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
proaspăt aprinsă-n el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea el - să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viață, cu toate că valorile morale sunt mai presus decât valorile estetice, cărui bărbat, oare, nu i se umple inima de trufie, atunci când se plimbă pe străzile orașului la braț cu o femeie frumoasă și încântătoare, după care toți ceilalți bărbați privesc deopotrivă cu dorință? Chiar dacă frumusețea este trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în cale. Iar asta, de altfel, am și făcut, și am făcut-o bine, căci toată munca stăruitoare și tot devotamentul meu, pe care le dovedisem frumos, începuseră curând să se așeze în albia minunatelor lor rezultate, care m-au umplut de o mare nădejde și m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe care să dorească cu ardoare a-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lăudat. De nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în 80 Rareș Tiron spatele cărora mocnea o igrasie ce, de departe, se simțea puternic și te deranja repede la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă, decât să ia parte la distracții ieftine și de prost gust, apoi să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să se culce! Se umplu de beția bucuriei pentru mărunțișuri materiale și găsesc fericire doar în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am dat eu seama de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
speciale, care fabrică gheață uscată, îi glazurează, printr-o simplă apăsare pe buton, sacoșele, protejându-i acele produse care trebuie să stea la rece. La benzinărie, șoferul nu știe cum să pornească pompa și ignoră până și poziția aperturii rezervorului, umplut tot timpul de unul dintre băieții de serviciu. La bancă, orice client este preluat de un funcționar chiar de la intrare, căruia îi explică problema. Acesta, serviabil, oferă sfaturi tehnice, privitoare mai ales la completarea formularelor sau a chitanțelor, operațiune pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
neprevăzute (practica, uluitoare în ochii unui individ obișnuit cu pauze lungi și dese, se perpetuează și în prezent în unele ministere și clădiri guvernamentale). Mulți oameni mureau de epuizare fizică și nervoasă, dar, ceea ce era mai important, cuferele trezoreriei se umpleau simțitor. Un asemenea efort național nu a întârziat să aducă abundență în aproape fiecare cămin, iar rezultatele negative n-au așteptat nici ele să-și facă apariția. Natalitatea extrem de scăzută (cine mai are chef de hârjoneală în pat după ce muncește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ridicat de preoții din secta budistă Tendai în secolul al nouălea și celebru mai ales pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă, suntem literalmente sufocați de aerul fierbinte (este luna august) și de miile de trupuri care umplu aproape fiecare centimetru pătrat acoperit cu nisip sau cu piatră. În depărtare, șters, se zărește un mic promontoriu care, miraculos, nu este ocupat în întregime nici măcar la această oră înaintată. Iubita mea, înzestrată natural cu un instinct de conservare mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că ne menținem în sfera gingașă a armelor de calibru redus, n. m.), apoi se opreau în loc și, bătând din aripi, umpleau aerul de melodioasele lor cântări". Credeți că minunata descriere se încheie aici? Nicidecum. N-a uitat oare naratorul să ne înfățișeze și destinul ambiguu al unor pusilanime înaripate? Desigur, este rândul prepelițelor să intre în scenă, "aceste inocente și fricoase
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în notația reținută a lui Ango, care își pune eroul, posedat de demon, să moară sub o ploaie de flori albe de cireș: "Fără oameni, o pădure de cireși în floare nu este frumoasă, ci doar înspăimântătoare". "Un vânt rece umple spațiul de sub flori", spațiu care, la sfârșitul nuvelei, se dovedește a fi chiar infinitul morții. Firește, am putea spune că eroul a căutat-o cu lumânarea: de ce a trebuit să se aventureze sub cireși, când nici un suflet de om nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acea conștiință a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării în fața lucrurilor așa cum sunt" (Cinematograful japonez: stil și caracter național). Atunci când vântul spulberă crengile cireșilor în floare, aerul se umple de fulgi de argint, iar timpul își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să te bucuri de hanami-ul secolului al XXI-lea, fără să știi nimic despre ceea ce te așteaptă, hoardele de niponi ieșite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o frumusețe ireală în a doua jumătate a lui septembrie (15 septembrie, după calendarul vechi). Tot din aceleași secole Heian de mult timp apuse datează obiceiul contemplării lunii pline (tsukimi), însoțit în mod tradițional de celebrele tsukimi-dango, gogoși de orez umplute cu pastă roșie de fasole azuki, și care sunt, bineînțeles cum altfel? în forma și culoarea astrului noptatec. În realitate, ca și în cazul hanami-ului, nenumărați japonezi care nu urmăresc decât să se ghiftuiască și să bea, aruncă lunii, doar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru că nu se poate înălța dincolo de Rezvan. Cum ar putea? Învinsă în fața ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând armonia severă a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește cu bubuituri pe bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind, rădăcini de lotus, gobo, kamaboko
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sfârși în prezent). Totuși, nici o societate umană nu poate supraviețui ca atare în absența unor identificări (ideologice, politice, ontologice etc.) care modulează în profunzime profilul mentalitar al membrilor săi. Așadar, la ce resurse fac apel japonezii în încercarea de a umple vidul, neputincioși fiind să eludeze complet amenințarea sa surdă? În virtutea a ceea ce am putea numi o forma mentis a gregarului, fiecare individ funcționează ca o piesă într-un angrenaj social puternic ierarhizat, al cărui unic scop este asigurarea bunăstării organismului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca nu cumva să devieze calea spre imaș și din întâmplare să nimerească peste vreo cornută care nu știe decât să dea cu capul indiferent cine-i iese în cale. În sfârșit a ajuns la șipot, a pus ulciorul la umplut, a luat o gură bună de apă, și-a umplut pumnul ținut căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul cu apă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]