4,618 matches
-
Acum s-o luăm de la intrarea lui Fernando. Reluăm imediat și ...acțiune! De data asta actorii au încheiat scena spre mulțumirea regizorului și Tobias a cerut supărat o pauză. Gilles o strânse pe Adriana de mână atât de tare încât unghiile îi intrară în palmă. Ea știa că mai are un pic și-l apucă furiile — el țipa întotdeauna — dar înainte s-o scoată afară s-o muștruluiască, îi interceptă Tobias. Avea căștile lăsate după gât; s-a încruntat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el întinzând mâinile. Patru ore și jumătate, mai precis. — Poate altă dată, spuse Adriana. Cu un gest lent, își dădu un cârlionț după ureche, asigurându-se că el i-a văzut bine mâinile delicate, feminine, cu degetele lungi și elegante, unghiile date cu lac roz pal și pielea impecabilă, apoi îi întinse o mână. — Adriana, spuse ea cu o inflexiune braziliană ceva mai pronunțată. — Dean, spuse el, strângându-i mâna. Firește că știa deja, dar Adriana nu dădu niciun semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă unul din ei cu o unghie perfect îngrijită și spuse: Sunt minunați, nu-i așa? Adriana respiră pentru prima dată după un minut întreg de uimire. — Sunt deosebiți. Cu safire, cum sunt cei pe care i-a purtat Salma Hayek la premiile Oscar, șopti ea. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai nevoie de ceva. Mă duc sus să trag un pui de somn. Și, fără să mai adauge ceva, dispăru în casă. Abia după o secundă sau două Leigh își dădu seama că strânge atât de tare din pumni încât unghiile îi intrau în palme. A încercat să o enerveze sau așa face el de obicei? Oare glumea cînd a zis că e hipersensibil la critici sau că, după părerea lui, această carte — indiferent de subiectul ei — avea să fie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai scurt la spate și în părți, dar ușor zbârlit în față, unde era puțin mai lung: super, dar nu ostentativ. Însă mai mult decât orice, părea să strălucească. Era proaspăt bărbierit și bronzat de soare, nu la solar; avea unghiile tăiate scurt și drept, cu un luciu discret fără să pară câtuși de puțin efeminat; chiar și mocasinii din piele cu ciucurei străluceau în lumină. Mackenzie se întoarse din nou spre Adriana și suspină: — Ai dreptate. Parcă e un zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dispară cu totul în gura lui. Niciunul dintre ei nu și-a ridicat capul de pe pernă; se răsuceau și se sărutau, atât de tandru și de ușor până când ceva s-a produs și dorința a devenit copleșitoare; dinții se încleștară, unghiile se înfipseră, mâinile apucară și traseră. După aceea Leigh și-a odihnit capul pe pieptul lui și, cu ochii pe jumătate deschiși, s-a uitat la Jesse și a văzut că era treaz și o privea. Dar nu cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deschiseră ușile liftului a fost de ajuns pentru ca Leigh să revină brusc la realitate; îndată ce văzu colecția de sculpturi metalice a lui Russell și imprimeurile alb-negru alese de decorator, simți ca de obicei că începe să strângă din pumni până ce unghiile îi intră în carne. — Bine ai venit! fredonă Leigh cu prefăcută bucurie. Ceva din locul ăsta îți încălzește sufletul, nu-i așa? Emmy lăsă geamantanul la ușă, își scoase canadiana și o aruncă pe un scaun din sufragerie, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
important să discutăm despre tine. Ce se întâmplă, Leigh? Ei bine, mai ușor de-atât n-avea cum să fie. Practic el îi făcuse cadou cea mai potrivită introducere pe care și-o putea imagina. Inspiră adânc, strânse pumnii până când unghiile i se înfipseră din nou în palme și începu să vorbească. — Russell, știu că e greu — numai gândul că trebuie să ți-o spun mă ucide — dar vreau să fiu foarte sinceră cu tine. Se uită în podea simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Street. Leigh nu-și amintea să mai fi fosta atât de fericită, atât de mulțumită, și, în timp ce beau vin, îmbrăcate pentru cină, și-a dat seama că palpitațiile ei cauzate de anxietate, mâinile umede și pumnii încleștați până îi intrau unghiile în carne erau de domeniul trecutului. Nu mai avea nevoie nici de gumă Nicorette. Dormea mai bine noaptea. Era aproape de neimaginat, dar dacă ar trebui să aleagă un singur cuvânt care să descrie starea ei emoțională de acum, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus era Îngrijitorul complexului companiei Shell și locuia cu mama sa bătrînă Într-o căsuță mică, lîngă poartă. Un ofițer japonez stătea acum În Încăperea din față, curățîndu-și unghiile În timp ce fuma o țigară. Lui Jim Îi plăcuse Întotdeauna domnul Guerevici, deși rusul acela În vîrstă nu era prea impresionat de el. Un fel de artist amator, cînd era bine dispus Îi desena lui Jim, În albumul de autografe, complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi de avioane japoneze! Doar la vreo patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Presupuse că Basie auzise la aparatul de radio din lagăr despre iminentul marș spre terenurile de execuție și Îl mituise pe paznicul de noapte să-l ascundă Într-unul din depozitele din Nantao. Stînd lîngă Basie În timp ce acesta Își lustruia unghiile, Jim Înțelesese că Întreaga experiență a războiului aproape nu-l atinsese pe american. Toți morții și foametea erau parte a unei drame confuze de pe șosea, văzută prin fereastra pasagerului mașinii Buick, un spectacol crud ca spînzurările publice din Shanghai, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o mănînce. Jim scuipă ultima firimitură În iarba de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o chestiune pe care și-o impusese ea Însăși. I-au trebuit trei luni bune să treacă peste fostul ei prieten, Matt. În timpul asta, a continuat să se vadă cu prietenele ei, dar n-a fost nici cât negru sub unghie interesată să cunoască bărbați noi. Partea proastă era că Ruby și Matt erau Împreună doar de opt luni când editura pentru care lucra Matt i-a oferit un post În Australia. Dacă s-ar fi știut de mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
curate. Tunsoarea ei scurtă tip castron avea atâta fixativ Încât arăta ca o cască blondă de vată de zahăr. Avea manicura făcută În așa fel Încât lacul de un roz de culoarea pielii Îi scotea În evidență ovalele perfecte ale unghiilor. Sacoul ei bleumarin era de genul ălora care puteau fi trecute noaptea printr-un malaxor și a doua zi dimineață arătau perfect. După ce i-a mulțumit din belșug lui Ruby că a venit, a insistat să-i facă cafea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby Îi sugeră să ignore apelul, dar fi spuse că nu Îndrăznea să facă una ca asta, poate că Bridget suna pentru că era bolnavă sau avea vreun fel de urgență. Apăsă pe butonul verde. —Salut, mama, ce mai faci?... O unghie crescută În carne? Vai, biata de tine! Probabil că te doare de nu mai poți... Ce? Stai puțin. Doar nu dai vina pe Saul pentru că ție ți-a crescut o unghie În carne... O să găsească slujbă. Doar că lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe butonul verde. —Salut, mama, ce mai faci?... O unghie crescută În carne? Vai, biata de tine! Probabil că te doare de nu mai poți... Ce? Stai puțin. Doar nu dai vina pe Saul pentru că ție ți-a crescut o unghie În carne... O să găsească slujbă. Doar că lucrurile astea durează. Știu că-ți faci griji mereu. Și eu la fel... Da, știu că Lindsay O’Connor, colega mea de școală, are un grajd cu cai, un garaj cu patru mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
stătea la biroul ei, perfect curat Îmbrăcată Într-un sacou gri-cărbune și cu o bluză albă imaculată. Se uită la Ruby și zâmbi. Bună, Ruby, poftește Înăuntru, te rog. Cu ce pot să te ajut? Ca de-obicei Ruby observă unghiile ei roz pal perfect lăcuite. Ruby se așeză și Îi servi pe tavă povestea cu geamul. Nici o problemă, spuse Jill. Am să mă asigur că va fi reparat. Acum, mai ai nevoie să te ajut cu ceva, pentru că Îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Sam respiră vizibil ușurat. —OK, Ronnie, bărbia În piept și Împinge pentru ultima oară! Ronnie respiră foarte adânc și-și ținu aerul În piept. În timp ce Împingea pentru ultima dată fața i se făcu roșie ca para focului și Își Înfipse unghiile În mâna lui Phil. —Împinge În continuare, o Îndemnă Sam... Mai Împinge... și Încă odată... OK, a ieșit. S-a terminat Ronnie. Bravo. Poți să te relaxezi acum. Câteva clipe mai târziu, bebelușul scoase primul lui țipăt mic și mâțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
departe. Stătea în contralumină, bretonul rar nu reușea să-i ascundă fruntea prea proeminentă în comparație cu restul feței strânsă într-o strâmbătură fixată în adâncitura dintre nas și buzele mărite cu ruj. I-am privit mâna cu care ținea ceșcuța. În jurul unghiilor scurte, pe care cu siguranță și le mânca, carnea era înroșită și umflată. Mi-a venit în minte mirosul de salivă uscată pe vârful degetelor și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mergem să cinăm undeva? — Cum vrei... Nu, cum vrei tu. — Să rămânem acasă. Ne-am așezat. Soarele începea să fie mai blând. Elsa și-a lungit picioarele, și-a întins degetele până la apă și a început să-și privească unghiile care apăreau și dispăreau din nisipul ud. Eram obișnuiți să stăm așa unul lângă celălat, în liniște, nu ne displăcea. Dar după câteva zile de despărțire trebuia să ne forțăm intimitățile răsfățate de singurătate. Am luat mâna mamei tale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pentru că nu sunt un asasin. Asasinii ucid. Chirurgii violează. Pensete vasculare. Aspirator. M-a denunțat, și-a luat sacul patchwork și s-a dus la comisariatul de cartier. Mi se părea că o văd cum își face curaj rozându-și unghiile, într-una din camerele acelea care miros a ștampile. Cu picioarele palide strânse pe scaun, îl descria pe bărbatul cu aspect distins care abuzase de ea, în timp ce în spatele ei cineva bătea la mașină. Cine știe ce povestise... Ce îi rămăsese din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lacrimă îi coborî pe tâmplă, am cules-o cu buzele. Nu mă mai temeam de ea, îi stăteam alături ca un bărbat, ca un fiu. — Acum ești a mea, numai a mea. Mai târziu, ghemuită la capătul patului, îmi tăia unghiile de la picioare cu o forfecuță. — Câți ani ai? — Câți îmi dai? Am adormit lipiți unul de altul. O mângâiam pe cap și numai somnul mi-a oprit mâna. Când m-am trezit însă, Italia nu mai era lângă mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vrut să iau o canistră de benzină și să aprind tot, mătura, patul, câinele. Un con de fum negru și gata. Speram să se revolte, îi priveam mâinile pe care nu și le mai rodea și speram să-și lăsase unghiile să crească ca să-mi zgârie fața. Gândul de a părăsi o ființă atât de neajutorată și de blândă mă speria. De partea cealalaltă se afla Elsa, burta ei care creștea încet. Telefonul suna la ore neobișnuite. Elsa ridica receptorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]