4,632 matches
-
a trecut pe lângă dormitorul ei și a fost șocată de halul în care arăta camera. Oare unde i-o fi fost mintea? Ea pur și simplu nu era genul de om care ceda. Altora li se întâmpla, iar ea le ura succes. Dar nu și Lisei - fie că-i plăcea, fie că nu, era o supraviețuitoare. Nu că nu s-ar fi simțit epuizată și tristă. Se simțea. Dar căderile nervoase erau ca lentilele de contact colorate - funcționau pentru alții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
grav. Dar sunt prea mici pentru a afla toată povestea. Și, oricum, nu ar trebui să îi insting împotriva mamei lor, chiar dacă o urăsc. — Nu o urăști. —O, crede-mă, Ashling, chiar o urăsc. Ashling găsea retorica lui patetică. O ura pe Clodagh doar pentru că o iubea atât de mult. —Poate se rezolvă totul, spuse Ashling, cu speranțe la fel de mari pentru ea, cât și pentru Dylan. Da. Vom trăi și vom vedea. Ai vorbit cu vreunul dintre ei? — Am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
coexiști cu ea - ceea ce părea atât de imposibil, încât simțea nevoia să se ascundă în pat. Fifi dăduse o petrecere după pronunțarea divorțului ei, ea de ce nu simțea să facă același lucru? Diferența, recunoscu ea, era că ea nu îl ura pe Oliver. Păcat că nu îl ura, râse ea în sinea ei. A împăturit documentul și s-a forțat să simtă speranță. Va fi bine. Într-o zi, și sigur la Londra. Va cunoaște un alt bărbat acolo. Chiar dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
imposibil, încât simțea nevoia să se ascundă în pat. Fifi dăduse o petrecere după pronunțarea divorțului ei, ea de ce nu simțea să facă același lucru? Diferența, recunoscu ea, era că ea nu îl ura pe Oliver. Păcat că nu îl ura, râse ea în sinea ei. A împăturit documentul și s-a forțat să simtă speranță. Va fi bine. Într-o zi, și sigur la Londra. Va cunoaște un alt bărbat acolo. Chiar dacă erau momente în care se deprima foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
totul de orgoliu și am zâmbit larg. Kay Lake mă privi drept în ochi și, pentru prima dată - lucru ciudat, dar totuși adevărat -, am simțit că eu și cu domnul Foc ne împrieteneam. I-am întins mâna și i-am urat: — Noroc să nu câștigi. Lee îmi strânse mâna și replică: — Și ție la fel. Kay se uită la noi ca la doi copii tâmpiți. Mi-am atins borul pălăriei în semn de salut, apoi m-am îndepărtat. Kay mă strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pe față o întreagă carte de bucate mexicană. Când își recăpătă răsuflarea, șuieră: — Versailles Apartment la intersecția dintre 6th și Saint Andrews, camera 803 și vă rog, nu dați sfoară-n țară că aș fi ciripitor. — Poftă bună, Bruno, îi ură Lee. Stai liniștit, i-am spus eu. Am ieșit în fugă din restaurant și am gonit spre intersecția dintre 6th și Saint Andrews. • • • Pe cutiile poștale din holul clădirii Versailles figura un Maynard Coleman la apartamentul 803. Am mers cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
juma’ de miar cu meciul, Ellis Loew s-a mai îmblânzit în privința mea atunci când, împreună cu Lee, i-am adus pe tavă un șir de infractori pe care ardea de nerăbdare să-i pună sub acuzație. Iar Fritz Vogel, care mă ura pentru că îi suflasem lui fiu-său postul de la Arestări, recunoștea în sinea lui, de voie, de nevoie, că sunt un polițist de nota zece. Și, lucru surprinzător, celebritatea mea locală a durat destul cât să-mi aducă și niște avantaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în grații și, cumva, reușea să copieze felul de a fi al oricărei persoane cu care venea în contact. Aici toată lumea fumează, iar Betty a început să fumeze și ea, ca să intre în gașcă, chiar dacă fumul îi făcea rău și ura țigările. Și ce-i încă și mai ciudat e faptul că încerca să umble și să vorbească întocmai ca tine, dar cînd făcea asta, reușea să rămână întotdeauna ea însăși. Era mereu Betty sau Beth sau orice alt diminutiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întâmplare. Sunt sigur de asta. Vern Smith zice că unu’ oarecare a agățat-o pe stradă, a dus-o undeva și a torturat-o, după care a abandonat-o pe terenul viran. Tâmpenii! Tipul care i-a făcut asta o ura pentru un motiv anume și voia să fie clar pentru toată nenorocita asta de lume! Iisuse, două futute de zile a tot tăiat la ea! Iubi, tu ai făcut o școală de asistente medicale. Crezi că tipul ăsta are pregătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-a costat și ultimul bănuț pe care l-a câștigat ca boxer. Doi dintre jefuitori au fost uciși în timpul jafului, unul a fugit în Canada, iar Lee era al patrulea. Lee i-a înscenat totul lui Bobby fiindcă îl ura pentru ce-mi făcea mie. Bobby nu știa că noi doi ne întâlnim și am făcut în așa fel încât să reiasă că ne-am cunoscut la proces, iar Bobby știa că i s-a înscenat totul, dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în loc de aplauze, m-am ales cu un larg sortiment de priviri circumspecte, uitături urâte și căutături chiorâșe. După citirea rezumatului infracțiunilor, doar șapte oameni din cei aproximativ cincizeci și cinci s-au oprit să-mi strângă mâna și să-mi ureze noroc. Sergentul îmi făcu un tur tăcut al secției, după care mă lăsă în plata Domnului, cu o hartă a străzilor din marginea estică pe care trebuia să patrulez. În loc de „La revedere“, îmi spuse: — Să nu-i lași pe cioroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încastrat în biroul lui și scoase un teanc de hârtii. Le studie, apoi se roti cu scaunul și vorbi cu fața la perete: — Am primit un pont despre Burt Lindscott, un producător de la Universal. L-am obținut de la un tip care-l ura pe Scotty Bennett, amicul lui Lindscott. Scotty era pește și agent de pariuri și le dădea cartea de vizită cu numărul de telefon de la casa din Malibu a lui Lindscott tuturor gagicuțelor arătoase care se înființau la biroul de distribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am privit portretele de familie, simțind cum personajele din tablouri se împletesc cu povestirea ei. I-a cunoscut pe Emmett și Georgie în 1921, când nu erau decât niște tineri imigranți scoțieni, veniți la Hollywood în căutarea norocului. Îl ura pe Emmett, fiindcă îl trata pe Georgie ca pe un lacheu, și se ura pe sine că nu-i ia apărarea. N-a zis nimic, fiindcă Emmett voia s-o ia de nevastă - pentru banii tatălui ei, cum știa prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
povestirea ei. I-a cunoscut pe Emmett și Georgie în 1921, când nu erau decât niște tineri imigranți scoțieni, veniți la Hollywood în căutarea norocului. Îl ura pe Emmett, fiindcă îl trata pe Georgie ca pe un lacheu, și se ura pe sine că nu-i ia apărarea. N-a zis nimic, fiindcă Emmett voia s-o ia de nevastă - pentru banii tatălui ei, cum știa prea bine -, iar ea era o femeie mai degrabă urâtă, fără prea mulți pretendenți. Emmett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Emmett și Madeleine o disprețuiau pe Martha și n-o scoteau din grăsancă și plângăcioasă. Ramona o proteja, o învăța să deseneze, o culca în fiecare seară și o sfătuia să nu-și urască sora și tatăl - chiar dacă ea îi ura. Ocrotirea Marthei și educarea ei în spiritul iubirii pentru artă devenise scopul ei în viață, reazemul ei moral într-o căsnicie insuportabilă. Când Maddy împlini unsprezece ani, Emmett remarcă asemănarea dintre ea și Georgie și îl desfigură pe adevăratul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-se la ea în timpul liber ca la o icoană a lui Georgie. Când Maddy ajunse la adolescență, deveni promiscuă. Cuibărită în patul lui Emmett, îi povestea toate detaliile aventurilor sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și încerca să-și înăbușe hohotele, gata să se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
violentă, Tiberius veni la Curie și le trasă imperios senatorilor adunați în ședință plenară liniile procesului: Va trebui să clarificați dacă Piso a obstrucționat autoritatea lui Germanicus în Syria sau dacă Germanicus a fost intolerant față de el; dacă Piso îl ura pe Germanicus sau dacă Germanicus a abuzat de propria-i putere; dacă există suspiciuni concrete cu privire la folosirea otrăvii sau dacă expunerea imprudentă a trupului lui Germanicus în piața din Antiohia a înflăcărat primejdios mulțimea. Optimates s-au bucurat în taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumusețe în stare să sucească mințile oricui, curajoasă; nu vărsase lacrimi și înțelesese totul repede. Ea văzuse în el singurul bărbat din oraș care voia s-o salveze, s-o ajute să fugă împreună cu copilul pe care întreaga Romă îl ura. — Era inevitabil să se reîntâlnească. Într-adevăr, la puțin timp după aceea el a revăzut-o, în Răsărit. Nimic n-a putut să-i despartă. Nimic, nici măcar căsătoria lui cu mama, sora lui Augustus. Toată lumea știa că Marcus Antonius simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de cuvânt al nemulțumiților optimates - îl vedea pe Împărat primindu-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline de neliniște avea parte și mândra stirpe a Pisonilor, moștenitorii lui Gneus Calpurnius Piso. „Experții în otrăvuri“, murmurau oamenii când îi vedeau trecând. Iar dacă poporul nu uita, erau slabe speranțe să uite Împăratul. Prin urmare, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atât cât să-l recunoască, apoi, încet, la fel de încet precum scria, citi condamnarea. Îi spuse ofițerului: — Spune-i celui care te trimite că pe cei mai mari dușmani i-a lăsat în viață. Ofițerul nu răspunse; cu siguranță că-l ura, pentru că îl întrebă cu răceală dacă trebuia să aștepte, ca să se asigure că și-a luat viața, sau să-i cheme pe cei însărcinați să-l pună în lanțuri. Macro se așeză, luă o cupă cu vin de pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răpi întâiul născut. Dar, după cum o văd pe ea, continuă, conștient că avea să-l dezamăgească iremediabil pe orgoliosul senator, cred că nu vom avea mult de așteptat... Vinicianus se îndepărtă, gândindu-se furios că familia Julia, pe care o ura, era destinată să supraviețuiască. După câteva zile, în zori - la ceasul când Împăratul, după o noapte de insomnie, îi convoca pe colaboratorii săi fideli -, un informator, unul dintre acei anonimi speculatores care alungau liniștea multor notabili de la Roma, străbătu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fie și în viitor - să separi informațiile adevărate de invenții. Cerialis avea să intre în istorie drept unul dintre cei mai ticăloși denunțători, pentru că l-a inclus printre acuzați și pe tatăl său, un celebru senator, pe care îl ura în taină din cauză că împiedicase anumite căsătorii și nu împărțise unele moșteniri. — Ăsta nu-i un complot, e o alianță, spuse Domitius Corbulo, singurul căruia Împăratul i se destăinuia. Împăratul răspunse: — Eu cred că mulți dintre ei au vorbit prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că va fi o joacă să-l manevrăm pe «băiat». Din cauza calculelor greșite, Macro și-a pierdut viața și, dacă lucrurile merg tot așa, ne-o vom pierde și noi.“ Ședea deoparte și, cu luciditatea pe care ți-o dă ura, evalua, așa cum ar fi făcut un istoric, acțiunile Împăratului, multitudinea intereselor sale. „Călătoria în Gallia pentru a-l distruge pe Gaetulicus... Germani Corporis Custodes, o fortăreață mișcătoare... Documentele blestemate ale lui Tiberius, făcute publice în felul acela; pe unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și se uită batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison de neliniște. Parcă cineva mă atrage magnetic spre oglindă. Brusc, le Întorc spatele celorlalți, care așteptau zâmbindu-mi fals să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: „Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]