3,594 matches
-
aparență: repetiția de cuburi în piramidă, repetiția de sfere în Kegel, adecă într-o mărime pururea descrescândă, ale cărei linii longitudinale convergează într-un singur punct. Obelisc, piramidă, sfinx (un mormînt) (înlăuntru) ["OPTICA... "] 2255 Optica = Geometria proporțională cu distanța obiectelor văzute. CUADRATURA CERCULUI 2255 [1] Când un șarpe se-ncolăcește, observăm următorul lucru. Pielea dinlăuntrul cercului e încrețită, cea dinafara cercului e încordată. Dar pielea e în amândouă părțile egal de lungă. Cea dinafară s-a lungit, cea dinlăuntru s-a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stabi[l]ind proporții între ea și în[t]reg*, tot astfel nici simțurile *** în timp și-n spațiu nu pot vedea decât raporturi între ele și ceea ce se petrece. Amândouă la un loc ar fi suma. Ochiul și cele văzute. [... ] Mișcarea lumii mari reflectată în cea mică este fracturarea unei mișcări imense* în raporturile*** a 324 {EminescuOpXV 325} unui ochi, a unei urechi - Mașini intercalate - paranteze. - Să ne-nchipuim că oceanul întreg se mișcă spre a ridica un culbec. Ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lumi ciudate și totuși încă umane, îi oferă lui Gulliver prilejul unei discreditări a istoriei și civilizației contemporane deformată grotesc de extremul negativism al autorului. De altfel, o trăsătură recurentă a epocii Luminilor este tocmai acest caracter grotesc al istoriei, văzută ca o sumă de incongruențe, de nefiresc, de distorsionat și monstruos. Houyhnhnm sau țara Cailor Nobili și a naturii perfecte, este modalitatea lui Swift de a polemiza cu unii dintre gânditorii epocii, după care omul este o ființă rațională. Omul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
să le ia de acolo și să spele marmura murdară. Herodes își lipi fruntea de peretele cryptoporticus-ului unde se afla harta de-acum inutilă a imperiului. Oamenii săi se gândiră că, având inima slabă, i se făcuse rău din pricina grozăviilor văzute. Se apropiară, însă el scutură din cap și nu răspunse. Vorbea cu cel pe care servitorii săi îl așezaseră pe o brancardă și îl acoperiseră cu o bucată de pânză. „Ce tineri eram pe-atunci...“, șopti. Buzele lui atingeau harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un „apostolat” prounionist; pe de altă parte, a constituit o repliere agresivă în fața modernității „bolnave”, „degenerate” și „înstrăinate”, ce amenința să disloce - prin industrializare și citadinizare cosmopolită - comunitățile organice tradiționale, provocînd rupturi culturale și lingvistice între elita conducătoare și țărănimea văzută ca matrice a românității pure; esteticul va fi, în consecință, repudiat în favoarea unui moralism idilizant, rudimentar-populist, pitoresc-etnografic și sentimental. Prezența masivă a evreilor ca agenți ai modernizării și revendicările lor emancipatoare vor redimensiona cultural, religios și politic antisemitismul preponderent economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar cu aceeași sinceritate”. Pentru G.M. Cantacuzino, de la New York pînă la Moscova, „preocupările de simplificare, de suprimare a atribuțiilor inutile, de căutare a luminii și de exaltare a igienii au fost ratificate de spiritul critic al clasicismului permanent”. Un clasicism văzut nu ca un stil, ci „ca o stare de spirit care se regăsește în orice epocă” (în manifestul lui Mihail Cosma, „De la Futurism la integralism“, publicat în nr. 6-7 al revistei Integral, era exprimat un crez asemănător: „cu pași giganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ia în seamă și pe noi și acordă României un prăpădit BB, un rating mai slab, comparat cu modul în care suntem văzuți în prezent de Moody's, S&P sau Fitch. Rusia, Brazilia, India sau Venezuela sunt mai bine văzute decât în Occident. Agenția chineză, mizează în special, pe capacitatea statelor de a crea avuție și pe dimensiunea rezervelor naționale. Iată rezultatele demersurilor agenției chineze și importanța pe care i-o acorda SEC, prin prisma următoarelor valori: în al treilea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece Cu timpul fugar Și atât de amar. Primăvara Vine de departe-n sus, După iarna ce s-a dus, Așternută pe coline, Văzută și de străine. Cerul e albastru tot, Ca o petală de miozot, Soarele-i strălucitor, Sus, pe înaltu-amețitor. Flori multe și viorii Adormite pe câmpii, Atât de binevenite, De toată lumea iubite. Toader Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
miliarde de locuitori. Acest lucru l-a ambiționat pe acest genial cercetător în cercetarea de lumi noi. În anul 5425, marele cercetător Eugenius Darius a descoperit cea de-a noua planetă, numind-o Eldara. Eldara era cea mai mare planetă văzută vreodată, iar cercetătorul Eugenius Darius a estimat că pe planeta Eldara pot locui minim 139345 miliarde de locuitori. Marele cercetător Eugenius Darius a decedat la vârsta de 252 de ani, după ce a supraviețuit unei lovituri de mașină. Acestuia i-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se stinse, în stâncă apăru intrarea unei peșteri. Așa, pur și simplu, ca prin magie. Strălucirea intră, iar Sidney o urmă la câțiva pași distanță. Se opri la intrarea peșterii și privi înăuntru. Erau străluciri, multe, de toate culorile. Parcă, văzute mai deaproape, nu erau doar niște globuri. Păreau niște păpuși... cu aripi. Dar se mișcau, vorbeau. Se putea oare... erau zâne. Da, așa e, zâne adevărate. Descoperirea șocantă o făcu pe Sidney să se împiedice și să cadă, lucru care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îl întâlnea, îi întorcea mereu profilul ferm, cu ochii pierduți în zare. Doar umerii bogați, depărtați și strălucitori îi zâmbeau din mulțime, doar ei păreau s-o recunoască printre pasagerii îngrămădiți la apus, pe punte. Ochii lui de azur, statuari, văzuți mereu din profil, ca cei ai iguanelor, întorși parcă de la lume, priveau absent peste întinderile de ape. Santiago este precum Lonely George, un exemplar rar, uitat în timp și proiectat în modernitate. El nu se poate lipi de nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cultură poartă nevoia în sporire. Ea ordonează lumea în așa fel încât, în diversele sale aspecte, aceasta se înfățișează ca o imagine a acestei nevoi, adică ceea ce, pus în raport cu subiectivitatea și neexistând de altminteri decât în acest raport (de pildă văzutul în raportul său cu viziunea), pune subiectivitatea în raport cu sine, în sporire. Astfel orice construcție, prin faptul că nu mai face referire decât la nevoia fundamentală a habitatului, fiecare locuință, fiecare mormânt, fiecare stelă, fiecare clădire publică, fiecare sat și orașele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Poetul mai goli o cupă. Vinul alb și rece, un pic Îndoit cu apă acidulată, Îi oferea la fiecare sorbitură o clipă de odihnă, urmată de reaprinderea unor noi văpăi. — Cum ai interpreta atunci, messer Alighieri, versul acesta? „Vine din văzută formă care se Înțelege“... zise Augustino. Vrei oare să spui că Guido Cavalcanti reduce pur și simplu originea Îndrăgostirii la vedere? Și că, prin urmare, nu e cu putință să te Îndrăgostești dacă ești la distanță? Dar, atunci, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu străzile lor de noroi. Acum, slobod să se miște, izbuti să vadă omul care Îl Însoțea. Sigur că Îl cunoștea. Celălalt i-o luase binișor Înainte. Clătinându-se, Dante Îl ajunse din urmă, apucându-l de braț. — Acum, sensul văzutei forme Îmi este limpede. Cu siguranță, așa e. Quod erat demonstrandum. Continuă să strângă brațul omului, pe al cărui chip trecu o umbră de dezgust, În timp ce Încerca, fie și cu politețe, să se elibereze. Dar priorul Îl strânse și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de cât ar fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În vin. Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un miros discret de urină. Te-ai Întors, carevasăzică... Da, tată. De tot? Pentru un timp cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
distruge sau limitează deja anumite posibilități de a vedea, de a Înțelege, de a experimenta. Acesta este fructul amar al pomului cunoașterii din Uppsala. El pune, de asemenea, imperios niște probleme grave cu privire la realitatea granițelor pe care le impunem lucrurilor văzute. Într-o pădure, „frontiera“ vizuală reală a fiecărui copac este de obicei imposibil de deosebit, cel puțin În timpul verii. Ne simțim, sau credem că ne simțim, mai apropiați de „esența“ copacului (sau a speciei lui) când se Întâmplă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
arbori, și sunt convins că farmecul mitului este atât de profund și universal tocmai pentru că el se „derulează“ În mod constant În interiorul conștiinței fiecărui individ. Această noțiune de om verde - sau femeie verde, așa cum a imaginat-o W. H. Hudson -, văzută ca emblemă a strânsei legături dintre actualitatea conștiinței prezente (nu În ultimul rând prin obișnuința ei de a se retrage Într-un codru mental) și ceea ce știința a cenzurat În atitudinea omului față de natură - adică latura „sălbatică“, sentimentul interior opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
chiar o mare tâmpenie; iar pentru un vestic cel puțin, este aproape același lucru cu a trăi fără explicații sau speculații cu privire la cauzalitate. Am aflat atunci că, de fapt, există un conflict mult mai mic decât Îmi Închipuisem Între natura văzută ca un ansamblu de nume și fapte și natura concepută ca sentiment interior; că cele două moduri de percepere sau cunoaștere puteau foarte bine să fie unite și să se petreacă aproape simultan, Îmbogățindu-se reciproc. A stabili o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
spaimă. Altfel nu știu cum am putea explica popularitatea de care se bucură acele manifestări recente și dezgustătoare ale unei mentalități pur medievale ca filmul Jaws (Fălci) și toată prăsila lui nefericită. Amenințarea pentru noi În mileniul viitor rezidă nu În natura văzută ca un rechin ticălos, ci În Înstrăinarea noastră emoțională și intelectuală tot mai mare față de ea - și nu cred că remediul stă doar În succesul sau eșecul mișcării de conservare. El stă la fel de mult În a recunoaște că revoluția științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pe o pernă pe care era cusut din mărgele de aur chipul soarelui, cu razele lui. Alături stătea o măsuță din același lemn negru, cu unelte de scris și foi de papirus curate. Marele Preot al Atlantidei, știutorul tuturor celor văzute și al celor nevăzute, citea. La câțiva pași de el, Auta, îngenunchind, își lipi fruntea de marmura rece a pardoselii și rămase astfel, tăcut și nemișcat, un oarecare răstimp. Marele Preot citea cu multă luare aminte, totuși i se păru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a-l aduce pe Auta. De altminteri, era și un prilej pentru ei de a cunoaște mai bine omenirea planetei pe care veniseră s-o cerceteze. În răstimpul celor cincisprezece zile aveau însă și altceva de făcut. Dintre toți munții văzuți, cel mai prielnic era tot Piscul Sfânt și acolo voiau să-și strămute marea luntre. Auta stătea într-o zi la marginea lanului de grâu din miazăzi. Ajutase pe niște ciobani, muncind câteva zile, și primise de la ei carne de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la centaur. - Centaurul e o invenție religioasă. - Religioasă a devenit mai târziu. Adu-ți aminte că nu toate popoarele vechi au cunoscut calul. Calul a fost adus din răsărit. Imaginea călărețului e sublimă și plăcută ochiului chiar și astăzi. Dar văzută prima dată a fost înfricoșătoare: calul și călărețul păreau o singură ființă. Dacă te îndoiești, răsfoiește memoriile călătoriilor lui Columb. Caraibienii s-au speriat de oamenii genovezului mai ales pentru că i-au văzut călări pe cai. Ăsta a fost centaurul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Întoarse categoric și agresiv Împotriva sa. Anglia mic-burgheză era dornică să se răzbune pentru deceniile de când Îndura spiritele tăioase și anatemele estetice ale lui Wilde și puțini fură cei dispuși să Îi mai ia apărarea acum, sau să se lase văzuți ca susținători ai operei lui. Wyndham suspendă Soțul ideal la mijlocul lui aprilie, În timp ce Alexander scotea numele lui Wilde de pe afișele și reclamele la Importanța de a fi onest, Într-o Încercare disperată de a menține piesa. Procesul lui Wilde Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de zeci de ori Într-o tânguială stinsă, spunându-mi șoptit și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
muncă Înseamnă să devii o persoană dispărută. Una dintre persoanele dispărute la domiciliu. Oficiile poștale din Marea Britanie ar trebui să fie pline de afișe cu femei dispărute care s-au pierdut În copiii lor și nu au mai fost niciodată văzute. Așa că atunci când cei doi copii ai mei sar pe trupul din care au ieșit țipând „ca mine“, o voce dinăuntrul meu repetă „ca mine, ca mine, ca mine“. 07.42: Iadul se dezlănțuie când Încerc să ies din casă. Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]