5,180 matches
-
pădure,/ S-adunăm la fragi și mure”, cum cântau lăutarii din epocă <endnote id="(130, p. 338)"/>. Tot cam atunci, În 1858, romancierul Nicolae Filimon pleca cu un „omnibus” similar din București la Giurgiu, pentru a se Îmbarca pe un vapor dunărean spre Budapesta <endnote id="(823, p. 5)"/>. Iată și alte exemple de transport civilizat cu birja. În iunie 1883, evreul Iosef Diamand din Suceava, „antreprenor de birje și poștă” Încă din 1869, era decorat pentru modul cum a servit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pohti sâmbăta pentru beții, ca și jidovii” <endnote id="(822, p. 204)"/>. În anumite situații presante, unii evrei nu-și permiteau să rateze o călătorie de sabat. Singurul fel admis de Talmud de a călători sâmbăta era pe apă, cu vaporul (pentru că erau călătorii lungi, care nu puteau fi Întrerupte de sabat). În copilărie mi se povestea că bunicul meu - Kelman Oigenstein, evreu farmacist din Basarabia -, atunci când nu putea să evite o călătorie de sabat, lua loc În birjă sau În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bun român și credincios evreu” <endnote id="(684, p. 103)"/>. Mihail Sebastian se simțea a fi un bun cetățean al României, al „patriei mele române”, cum scria el. Își asuma fără rezerve o identitate multiplă : „Liber statul să mă decreteze vapor, urs polar sau aparat fotografic, eu nu voi Înceta prin aceasta să fiu evreu, român și dunărean” <endnote id=" (219, pp. 222-225)"/>. În schimb, pentru Nae Ionescu, evreul din România (inclusiv Mihail Sebastian) nu numai că nu putea fi „bun
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vaporozitatea dinainte. Erica se trezește din comă după trei săptămîni, ca să afle că prietenul ei nu se va mai trezi niciodată. Atunci cînd îndrăznește să iasă din nou pe stradă, strada începe să se balanseze sub picioarele ei ca un vapor care se scufundă ; atunci cînd un alt trecător apare pe neașteptate în cadrul ăsta oscilant, mergînd chiar în spatele Ericăi, el nu pare un simplu trecător. Erica își reia emisiunea, dar acum vorbește despre cum s-a schimbat orașul. New York-ul, ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu găluște. Dilema Veche, noiembrie 2007 Transportați Lumea Nouă/Nuovomondo (Italia, 2007), de Emanuele Crialese Nici un spectator care vede Nașul Partea a II a nu mai poate uita secvențele care descriu sosirea copilului Vito Corleone în America : intrarea maiestuoasă a vaporului în rada New York ului (și în cadru), pînă cînd masa lui neagră aproape că acoperă Statuia Libertății ; înmărmurirea solemnă a imigranților și apoi deferlarea lor pe pămînt american ; din nou Statuia, de data asta reflectată în fereastra zăbrelită a odăii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
remarcabilă cu cît nu derivă din mărime, din slava și fala tipice superproducției. Filmul lui Emanuele Crialese e o epopee minimalistă, dacă vă puteți imagina așa ceva ; nici măcar nu ne arată Statuia Libertății. Atunci cînd emigranții pornesc la drum, nu vedem vaporul în plan general, avîntîndu-se triumfător în larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată de apă care crește ca o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată de apă care crește ca o pată între cheiul italian și flancul vaporului ce se desprinde de el. Tot așa, atunci cînd vaporul se huțupește să reziste unei furtuni, nu-l vedem din afară ; rămînem înăuntru, unde pasagerii se ciocnesc de toți pereții și unii de alții de parcă ar fi bătuți cu telul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată de apă care crește ca o pată între cheiul italian și flancul vaporului ce se desprinde de el. Tot așa, atunci cînd vaporul se huțupește să reziste unei furtuni, nu-l vedem din afară ; rămînem înăuntru, unde pasagerii se ciocnesc de toți pereții și unii de alții de parcă ar fi bătuți cu telul de un bucătar uriaș. Ralantiul eternizează chinurile lor ; parcă ne-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pereții și unii de alții de parcă ar fi bătuți cu telul de un bucătar uriaș. Ralantiul eternizează chinurile lor ; parcă ne-am uita la schingiuiții din infern. După furtună rămîn cu toții pe unde au căzut și ascultă gemetele dinozauriene ale vaporului rănit. Printre ei se află și familia Mancuso, compusă din Salvatore (Vincenzo Amato), bătrîna lui mamă, Fortunata (Aurora Quattrocchi), și cei doi fii ai lui, Pietro (Filippo Pucillo) și Angelo (Francesco Casisa), dintre care primul e mut. Pornind spre Lumea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și această speranță nu mi-o va lua nimeni. Întotdeauna trebuie să avem încredere deplină în Dumnezeu atunci când suportăm greutăți și ni se pare că vin nenorociri asupra noastră. Speranța trebuie să fie pentru creștin ceea ce este ancora pentru un vapor aflat în largul mării pe timp de furtună, deoarece încercările sunt uneltele lui Dumnezeu pentru desăvârșirea caracterului. Am rămas cu regretul că la Buzău, degeaba ne-a fost oferit terenul de către comunitatea Bethel, că nu vom mai începe curând școala
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
N am urmat același traseu de la venire, ci am ocolit spre dreapta către est și am trecut peste marele pod arcuit de la gura Senei. De aici, de pe arcul podului, îmbrățișăm o priveliște de mulți kilometri împrejurul nostru! Pe dedesubt circulau vapoare și vaporașe, iar noi nu știam la ce să ne uităm în jurul nostru. Ne impresiona minunea arhitectonică a acestui grandios pod, dar și mirificele priveliști și forfota în dublu sens de la gura Senei. După un timp reintrăm pe traseul pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
l-am botezat eu), era profesoară acolo și mă putea ține sub observație. Nu mi-a plăcut orașul. În teatru am jucat câteva roluri. Am călătorit cu trenul și cu mașina, pe jos sau cu căruța, cu avionul sau cu vaporul și sper că voi mai călători. În urma unei călătorii, în gară la Cluj l-am cunoscut și pe Liviu, soțul meu. O călătorie îți deschide orizontul, te pune în contact cu personalități diferite, din medii diferite, îți conturează caracterul în funcție de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
anul trecut când, după ce i s-a furat pașaportul și 500 de dolari lui Liviu (17 august, sâmbătă - Piața Sitagma, la Posta), am plecat în insula Patmos. Acolo am trăit o săptămână de încântare, liniște și uimire. Am ajuns cu vaporul după zece ore pe Marea Egee la Patmos, unde am stat într-un camping plin cu tineri liniștiți, care scriau jurnale, vederi, sau jucau cărți pe terasa unui mic restaurant, unde puteam lua masa fără teama de a ne ruina. Dimineața
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
încă nu m-am obișnuit cu ideea aceasta. Ani de zile nici nu am vrut să aud de șoferie. Dar... Cine știe, poate că-mi va prinde bine. Duminică 1 ianuarie 1995 - Luxor - Egipt La mulți ani! Suntem la bordul vaporului „Mis Prestige”, încă în portul din Luxor unde ne-am îmbarcat ieri cu scopul de-a petrece Revelionul 1994-1995 și de-a porni într-o croazieră pe marele fluviu, de trei zile. Vom debarca la Aswan, urmând să revenim la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am ajuns miercuri dimineața, la ora 4,00 în Hurghada. Am coborât de pe Mis Prestige marți pe la ora 13,00, în Aswan, punctul final al croazierei pe Nil. Nu vom uita niciodată zilele minunate ale acestei călătorii pe apă. De pe vapor ne-am îmbarcat pe o barcă cu motor condusă de un tânăr cu pielea ca abanosul, îmbrăcat într-o cămașă lungă și albă ca zăpada, de o frumusețe stranie și sănătoasă. Am fost transportați astfel pe insula Elefantina pentru a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tavernă. Pitoresc. Sâmbătă 22 iulie 1995 Vizităm muzeul armelor. Dormin aproape toată ziua iar seara ne culcăm devreme. Liviu are nevralgie și insolație. Duminică 23 iulie 1995 Vizităm muzeul bizantin și complexul de pe Acropole. La ora 17.00 suntem pe vaporul Aptera cu mașină cu tot îmbarcați pentru Creta. Liviu continuă să aibă probleme cu sănătatea. Are și tensiune (15 cu 9). Vom călători pe punte. Am emoții. Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine. Zilele acestea Atena a fost înconjurată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu geamuri plane dăduse faliment, am prins afacerea "din zbor", oferindu-ne să livrăm geamuri din România. S-a încheiat contractul, s-a deschis acreditivul și așteptam cu sufletul la gură sosirea mărfii. Atașatul comercial m-a anunțat de sosirea vaporului în portul Iquique și de faptul că importatorul ne invită la primirea festivă. Aveam o presimțire, am invocat necesitatea prezenței mele la Santiago și nu m-am dus. Bine am făcut! Geamurile sunt fragile și pentru o călătorie la așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la CC. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat masuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusa în proporție de 50%. Ce puteam să fac? Situația era destul de tragică, importatorul își riscase banii și reputația pe marfa și firma recomandate de ambasadă. Noroc de faptul că transportul fusese asigurat! Mi-am adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
40-80 metri cubi de masă lemnoasă! "Araucarias" aveam să întâlnesc și în sudul Braziliei, în statul Parana, dar și în Mexic, unde se spune că pe la 1890 ambasadorul chilian i-a făcut cadou președintelui Porfirio Diaz câțiva arbori aduși cu vaporul, acum fiind extinși în mai multe zone. "Araucaria" își trage numele de la indienii araucani-mapuches care consumă semințele copacului ("fructul" o minge de cca 20-25 cm în diametru are cca 100-200 semințe mari, conice, de 4-5 centimetri, cu un miez foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locale. La despărțire, mi-au exprimat sincere mulțumiri și mi-au făcut un frumos cadou integrala simfoniilor lui Beethoven. Subțiri băieții! Am început să ne pregătim bagajele, nu prea multe și le-am expediat, din motive de economie bugetară cu vaporul de la Valparaiso (aveau să ajungă la București după aproape două luni, în condiții relativ bune, spărgându-se doar o sticlă de excelent whisky ce a parfumat toate celelalte lucruri). Am achiziționat biletele de avion de la reprezentanța companiei braziliene Varig, companie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de turiști din toată lumea. Relațiile româno-braziliene își au începutul oficial în toamna anului 1880, când colonelul Sergiu Voinescu a sosit la Rio de Janeiro ca "trimis extraordinar în misiune specială" pe lângă împăratul Pedro al II lea. Îmbarcat la Bordeaux pe vaporul "Orénoque", a sosit la Rio la 25 septembrie. Avea să fie primit de împărat pe 2 octombrie, înmânându-i acestuia scrisoarea domnitorului Carol I și Ordinul "Steaua României". Audiența, conform mărturiilor colonelui Voinescu, s-a desfășurat "într-o atmosferă prietenească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru absența noastră economică din America Latină (zonă în care România nu se află printre primii 25 de parteneri comerciali), implicit din Brazilia de menționat debușeul preponderent european pentru mărfurile noastre, distanțele mari, costul transportului (am citit recent undeva că la vapoarele mari transportatoare de containere, costul transportului reprezintă doar 1% din valoarea de piață a mărfii, deci...), greutăți de comunicare, necunoașterea piețelor... În concluzie, o "piață" lipsită de interes, în ciuda marilor posibilități de absorbție și a marilor afaceri făcute în Brazilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
asamblarea primului autoturism s-a dovedit că ai noștri făcuseră lăcașul mai mic decât dimensiunile motorului...) Cererile noastre de câteva zeci de mii de tone de uree nu au fost onorate "din lipsă de marfă", ca și cererile de câteva vapoare cu ciment. La fel propunerile Consulatului General de a furniza companiei "Vale do Rio Doce", principalul producător de minereu de fier, vagoane de marfă vechi în schimbul minereului de fier importat. Întrucât până în 1989 România era cotată drept al doilea producător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
imperiale, astăzi fiind locuită de strănepotul împăratului, Dom Pedro de Orleans e Braganca. O altă construcție interesantă este "Palatul de cristal", construit din dispoziția prințesei Isabel, inaugurat în 1879 și realizat în întregime din panouri de cristal aduse special cu vaporul din Franța,fiind folosit în prezent pentru organizarea de expoziții. La Petropolis, programul a mai cuprins vizitarea impozantei catedrale Sao Pedro de Alcantara, începută de Pedro II la 1884, dar terminată 55 de ani mai târziu, construcție în stil gotic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Palais, așa că... De la Malaga am luat un autobuz până la Cadiz, planul nostru fiind de a profita de jumătatea de zi ce ne rămăsese pentru a trece prin strâmtoarea Gibraltar în "Africa"! În port la Cadiz, ne-am îmbarcat pe un vapor care făcea curse Cadiz-Ceuta. Vremea era superbă și parcurgerea celor 13 kilometri ai strâmtorii pe la anticele Coloane ale lui Hercule a fost o încântare. Ceuta fiind, alături de Mellila, o enclavă spaniolă, nu aveam nevoie de viză, așa că am pășit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]