3,681 matches
-
prințesa Imogen și astfel,fiul ei să moștenească tronul.Prințesa îl iubea pe Postumus,cel mai desăvârșit gentilom din vremurile acelea. In secret cei doi se cununară.Serviciul de spionaj regal o informa pe regină de acest eveniment.Regina îl vesti pe rege,care supărat îl alungă pe Postumus din Britania,la Roma.Perfida regina mijloci o întâlnire secretă între cei doi soți.Imogen îi dărui lui Postumus un inel cu diamante,iar el îi dărui o brațara.Amândoi hotărâră să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ci fiul tău, ieșit din tine, va zidi Numelui Meu o casă." 10. Domnul a împlinit cuvîntul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 11. Am așezat în ea chivotul, în care este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel." 12. Solomon s-a așezat înaintea altarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Domnul o va da în mîinile împăratului." 12. Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit așa: "Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca și cuvîntul fiecăruia din ei! Vestește de bine!" 13. Mica a răspuns: "Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu." 14. Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: "Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
să cheme pe Mica, i-a vorbit așa: "Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca și cuvîntul fiecăruia din ei! Vestește de bine!" 13. Mica a răspuns: "Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu." 14. Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: "Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?" El a răspuns: "Suiți-vă! Căci veți avea izbîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și au dat de știre lui Iosafat, zicînd: "O mare mulțime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, și sunt la Hațațon-Tamar, adică En-Ghedi." 3. În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat fața să caute pe Domnul, și a vestit un post pentru tot Iuda. 4. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul, și au venit din toate cetățile lui Iuda să caute pe Domnul. 5. Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
suferinde. O astfel de înștiințare a fost publicată și în limba română, sub titlul: O lecuire foarte folositoare a boalei acum curgătoare holera numită ce au aflat un preot din Țara Ungurească și prin Novelle (Ujșagurile) de la Peșta s-au vestit carea prea bunul mai jos subscrisul preot, întru această formă scriindu-o pentru binele de obște, prin aceasta să și face tuturor cunoscută. Foaie volantă de 16 × 27 cm, dată în Tisa Bábolna, 3 zile a lui August 1831, semnată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
au lucrat la înaintarea Evangheliei. 13. În adevăr, în toată curtea împărătească, și pretutindeni aiurea toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. 14. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvîntul lui Dumnezeu. 15. Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții din bunăvoință. 16. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții din bunăvoință. 16. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; 17. cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele. 18. Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
cincea iarnă a magnetizorului (1964). A mai publicat printre altele, Cartea despre Blanche și Marie (2004). Göran Tunström (1937-2000) a descris în opera sa Värmlandul, ținutul său natal. Printre romanele sale se numără Oratoriul de Crăciun (1983), Hoțul (1986), Oameni vestiți din Sunne (1998). Sven Delblanc (1931, Manitoba, Canada - 1992, Uppsala), scriitor și teoretician al literaturii. Printre cele mai cunoscute opere ale sale amintim Haina de preot (1965), Iarna verde (1978), Cartea lui Samuel (1981), Ifigenia (1990), Axa vieții (1991). Sigge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin bădie, chiar dacă... - a lăsat prefăcuta vorba la jumătate.... ― Ai s-o faci, fiindcă și tu mă vrei, da’ n-o spui - a răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oameni? ― Deocamdată îi liniște. ― Ai aflat cumva când se întorc negustorii cu mirodeniile de la Galați? ― Nu duce grijă, că ți-oi da știre la vreme. Aștept să sosească omul meu de la Vad și pe dată oi trimite feciorul să te vestească... ― După asta, om vedea noi ce datorii mai am față de dumneata... ― Nu-i vorbă de datorie, ci de omenie. Că de... Mai am și eu obligații față de jandari, față de primar și față de oamenii mei. ― Nu te plânge, jupâne, că te-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
slujitorii lui și pe toți preoții lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi, va muri." Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toți slujitorii lui Baal. 20. El a zis: "Vestiți o sărbătoare în cinstea lui Baal!" Și au vestit-o. 21. A trimis soli în tot Israelul. Și au venit toți slujitorii lui Baal, n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi, va muri." Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toți slujitorii lui Baal. 20. El a zis: "Vestiți o sărbătoare în cinstea lui Baal!" Și au vestit-o. 21. A trimis soli în tot Israelul. Și au venit toți slujitorii lui Baal, n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, așa încît templul lui Baal s-a umplut de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
și făcuse pe Israel să săvîrșească un mare păcat. 22. Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele, 23. pînă ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toți slujitorii Săi prooroci. Și Israel a fost dus în robie, departe de țara lui, în Asiria, unde a rămas pînă în ziua de azi. 24. Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Avat, din Hamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ars idolul Astarteei. 16. Iosia, întorcîndu-se și văzînd mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte, și le-a ars pe altar și l-a pîngărit, după cuvîntul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. 17. El a zis: "Ce este mormîntul acesta pe care-l văd?" Oamenii din cetate i-au răspuns: "Este mormîntul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
un măgar și o traistă cu merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își chemau puii la masa de amiază, o căprioară se vesti, deodată, călătorilor, apoi, ca o nălucă, zvâcni spre poala pădurii. Susurul pârâului urmărea calea drumeților. Merseră ei cât merseră și spre seară poposiră într-o poiană, la capătul căreia se înfățișa un izvor cu apă limpede și rece ca gheața
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de scârbă.” Înaintea domnitorului, postelnicii, copiii de casă, cu mari podoabe și cu fotaze la cai, vegheau ca Domnul să nu fie atins de vreun nemernic, iar aprozii domnești, cu urșinice și cu cabaniță de jder și cu hulpi îmbrăcați, vesteau sosirea unui adevărat izbăvitor al neamului moldovenesc. Garda de o sută de seimeni era condusă de spătarul Vasile Cociul, bărbat falnic, care se trăgea din neamul albanezilor. În urma lor, călărea Dumitașcu Ștefan logofăt, purtând în mână un buzdugan de aur
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului. Lângă domn, Radu diacul, un tânăr înalt, cu nasul coroiat și ochi pătrunzători, însemna, cu slove meșteșugite, deprinse la mănăstirile de la Muntele Athos, jalbele ticluite ale boierilor și ale norodului. Domnul pofti pe primul împricinat, postelnicul Trifan
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pricopsită pe la curtea sa, pe când băitanul avea vreo zece ani, gurile rele asemuindu-l cu Iordache, chiar dacă și Irina, soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
clucerul. Dar el nici nu știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai fi Vodă! O să-l învăț eu cum să se poarte! o încredință boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla clucerului Iordache, slugerul Ilie, care începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de carne. Ba pe deasupra, tocmai de dimineață îl vestise logofătul Dumitrașcu că noul sluger o momise pe fata vistiernicului Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să vină la Sfat? Măria Ta, îndrăzni logofătul, cinstitul Hrize a plecat în fruntea unui steag să-l prindă pe slugerul Ilie! Pedeapsa cu moartea numai eu o hotărăsc! sună bubuitor glasul Domnului. Trimite-l pe căpitanul Grigorie să-i vestească poruncile mele! Iar cu dumneata, zise răstit voievodul, arătându-l pe clucerul Iordache, am să am o vorbă, ca și cu cinstitele voastre fețe boierești: nu v-am spus că acesta om de boierie nu este? Plecați la slujbele voastre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
școală un colind nou, spuse, cu însuflețire, Ivan. Învață-ne și pe noi, se rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța, vom merge mâine cu Steaua! Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați doi cai, proaspăt țesălați. De
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se bucurară de revedere ceilalți tovarăși. Bucuroasă-i maica, că nu v am văzut de la lăsata secului! lăcrimă fericită bătrâna. Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumos mai cântă copiii. Se vede că i-ați dat la școală, se minună bunica. D-apăi, aista-i rostul lor, rosti apăsat Fetea. Că noi n-am avut școală, nici nu știu a mă iscăli! Alte vremuri, vecine, suspină megieșul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]