3,775 matches
-
ale cărui isprăvi au umplut epoca. Urmașii săi, Ioan, Ștefan și Dumitru, sunt începătorii ramurilor de la Miclăușenișcheia, Ruginoasa, respectiv cea a domnitorului Mihail Sturdza, cu descendență pînă în zilele noastre. De la logofătul Sandul, prin fiul Dumitru, Hlipiceni ajunge în stăpînirea vestitului Scarlat Sturdza, cel refugiat în Rusia, în împrejurări insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta vinde Todirenii, cu siliștele (între care Hlipiceni) lui Constantin Cațichi și Constantin Ureche, pentru suma de 60.000 lei (1792, august 25). Ureche
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Iași numai făceau față și erau neîncăpătoare iar epidemia făcea ravagii printre soldați, ofițeri, cadre medicale și civili, plus cei răniți de pe front care se găsea în județele din sud. Inamicul își aduce noi trupe de întărire în frunte cu vestitul general Mackensen, specialist în distrugere de fronturi, iar aliatul nostru Rusia, din cauza fenomenelor sociale, părăsește în debandadă frontul, lăsându-ne singuri și mai mult, la Socola, ca și în alte localități unde aveau trupe, au îndemnat pe militarii români să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
toate comunele din țară, țăranii cereau celor ce se ocupau de alegeri (agitatori) să li se arate „Ochiul”, ” Bastonul” ca și alte semne, ca să le voteze. La numărare, cele mai multe buletine au fost votate cu semnul” Soarele”. Motănaș, scripcarul cel mai vestit din comună, și-a scos un cântec:... Mărie și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și bastonu, măi măi/ Ș-o ieșit soarele! , Trala, la!...trala, laa!/. Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ale cărui isprăvi au umplut epoca. Urmașii săi, Ioan, Ștefan și Dumitru, sunt începătorii ramurilor de la Miclăușenișcheia, Ruginoasa, respectiv cea a domnitorului Mihail Sturdza, cu descendență pînă în zilele noastre. De la logofătul Sandul, prin fiul Dumitru, Hlipiceni ajunge în stăpînirea vestitului Scarlat Sturdza, cel refugiat în Rusia, în împrejurări insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta vinde Todirenii, cu siliștele (între care Hlipiceni) lui Constantin Cațichi și Constantin Ureche, pentru suma de 60.000 lei (1792, august 25). Ureche
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Iași numai făceau față și erau neîncăpătoare iar epidemia făcea ravagii printre soldați, ofițeri, cadre medicale și civili, plus cei răniți de pe front care se găsea în județele din sud. Inamicul își aduce noi trupe de întărire în frunte cu vestitul general Mackensen, specialist în distrugere de fronturi, iar aliatul nostru Rusia, din cauza fenomenelor sociale, părăsește în debandadă frontul, lăsându-ne singuri și mai mult, la Socola, ca și în alte localități unde aveau trupe, au îndemnat pe militarii români să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
toate comunele din țară, țăranii cereau celor ce se ocupau de alegeri (agitatori) să li se arate „Ochiul”, ” Bastonul” ca și alte semne, ca să le voteze. La numărare, cele mai multe buletine au fost votate cu semnul” Soarele”. Motănaș, scripcarul cel mai vestit din comună, și-a scos un cântec:... Mărie și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și bastonu, măi măi/ Ș-o ieșit soarele! , Trala, la!...trala, laa!/. Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
întindeau navelor de comerț. La ordinul lui Maynard, oamenii au năvălit de sub punte și au deschis o luptă cu săbiile și pistoalele împotriva tâlharilor de pe Adventure. Maynard a tras cu pistolul în Teach, și-a rupt sabia de cea a vestitului pirat, dar tot nu a reușit să-l doboare. Blackbeard, rănit, gemând groaznic și încă agitându-și sabia, a căzut numai când trupul său a fost străpuns de zeci de tăieturi de lamă și de câteva gloanțe, din partea soldaților. Capul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
întindeau navelor de comerț. La ordinul lui Maynard, oamenii au năvălit de sub punte și au deschis o luptă cu săbiile și pistoalele împotriva tâlharilor de pe Adventure. Maynard a tras cu pistolul în Teach, și-a rupt sabia de cea a vestitului pirat, dar tot nu a reușit să-l doboare. Blackbeard, rănit, gemând groaznic și încă agitându-și sabia, a căzut numai când trupul său a fost străpuns de zeci de tăieturi de lamă și de câteva gloanțe, din partea soldaților. Capul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pe chei, căci păstrase banii din activitățile de tinerețe și îi investise. Era căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral și avea un papagal care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest social sunt valorațiile unui chip în care marginalitatea se îmbină perfect cu un posibil centru de iradiere colectivă. Spre deosebire de brutalul Israel
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Începând din clasa opta, m-am dus regulat, împreună cu Remus - la cursurile lui Iorga de la Universitate. Ne așezam în [28] banca a cincea sau a șasea (Remus lua regulat note) și ascultam cu adevărată desfătare intelectuală cursurile lui Iorga din vestita sală a IV-a a vechiului local al Universității. Printre studenți aveam de altfel câțiva cunoscuți - prieteni și colegi ai fratelui meu (P. P. Panaitescu , pe care îl cunoscusem de la Iași, în timpul refugiului, C. C. Giurescu, N. Mănescu, Victor Papacostea și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
care unii erau foarte înverșunați împotriva Mitropolitului și mi-am dat toate silințele să i potolesc. Când am rămas singur cu prefectul, am aflat că cei mai porniți erau „septembriști”, dornici să se apropie într-un fel sau altul de vestitul „fond bisericesc bucovinean”... Înapoiat în București pe la amiaza zilei următoare (20 Ianuarie), am trecut după masă pe la Muzeu să mă interesez de mersul lucrărilor pentru tipărirea anuarului arheologic Dacia. Spre ora 5, unul dintre membrii cuibului meu mi-a telefonat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
strașnici pungași, criminali, dezertori și alte „vedete”, de care ne socotea demni guvernul și Marele Stat Major. Printre noii noștri camarazi a fost în chip trecător, până ce l-a aflat și l-a ridicat poliția, și unul dintre cei mai vestiți spărgători internaționali de case de bani, un anume Toth, dacă nu greșesc, având la activ peste 15 condamnări; tot în același grup era și un bătrân țigan ursar, condamnat la 15 zile închisoare pentru o coțcărie măruntă, care ne înveselea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
neamului ei duduia Sofica a avut cea mai frumoasă voce. Cânta orice, de la operă la romanțele ce se potriveau cu o tinerețe și o lume din care mai supraviețuia amintirea tabietului cu cafeluță și cu flori în vaza de pe masă. Vestita corală „Doina” din Dolhasca se sprijinea pe vocea dumneaei. Fiind singură, în 1944, duduia Sofica n-a plecat în refugiu. Amestecată între căruțe, vaci și cai, a trebuit să suporte ororile evacuării, cu ea luându-l doar pe Bob. Trecea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ei de lehuză, rugând-o să-i dea copilul ca să-l înfieze deoarece, fără urmași de parte bărbătească, numele bătrânului se stingea. De la Dolhasca unde am cercetat, la Probota, mănăstirea lui Petru Rareș, am luat trenul spre Fălticeni. Pitrocisem ulița vestită a Rădășenilor cu amintiri literare, Dumbrava Minunată și Oprișenii Vechi, unde părintele Elisei ni se plângea că feciorul lui, Grigore, care termina liceul, nu putea să încapă la facultate din pricina „originii nesănătoase”. În cele din urmă ne-am oprit la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se plimbă umbra unei celebrități. Nici nu știu dacă există în țară o densitate mai mare pe metru pătrat de amintiri pioase. Acolo se află Dumbrava Minunată și Nada Florilor. Târgul nu era ocolit de turneele teatrale și de conferențiarii vestiți. Spunând despre el că e o Florență a Moldovei, George Călinescu vorbise la Fălticeni despre psihologia provincialului. În toată această atmosferă Nicolae Labiș se pregătea pentru ce avea să ajungă mai târziu. La Fălticeni a cunoscut-o pe Lucica Boroianu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe Nicolae părăsindu-și părinții, lăsându-și Stulpicanii săi iubiți în 1887 și pornind cu merinde în traistă la Școala Latinească din Suceava, „un liceu de stat denumit Gimnaziul Superior greco - oriental cezaro - crăiesc (Greco - orientalische K. K. Obergymnasium)” astăzi vestitul Liceu „Ștefan cel Mare”. Aici, la acest liceu, i-au fost „lărgite și cimentate zăcămintele sentimentului național primite de acasă, prin gura nemuritorilor dascăli cari au aprins cu grai de foc simțul ființării noastre naționale pe acest sfânt pământ al
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vieți, private și publice, pentru că nu există două conștiințe, dar Domnul pătrunde inimile și de asta: Tatăl caută adoratori care să-l adore în duh și adevăr“. Omagiul cel mai plăcut pe care îl putem da acestui compatriot și binefăcător vestit va fi determinarea sinceră cu care vom căuta să „ne reîntoarcem la Evanghelie“ pentru a ne reînnoi creștinește viața personală și socială». Reîntoarcerea la Evanghelie! Să ne-o dobândească sfântul Giovanni Calabria!». Opera astăzi don Giuseppe Pasini La moartea lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în zona "malarică": imediat ce ajungeai pe dealurile Sermoneta și Piperno spre Terracino, apa stătută a mlaștinilor Pontice luceau în stufărișul cîmpiei; iar cazurile de paludism se întindeau, prin mlaștinile de la Maccarese populate cu turme de bivoli negri, pînă dincolo de Pisa; vestitele "castelli romani" Frascati, Albano, Castelgandolfo nu erau, nici ele, scutite. Se poate măsura progresul înregistrat de atunci. Cînd m-am reîntors în 1913, ca ministru, am putut să constat că, învinsă, malaria dispăruse complet din regiune. Capitala încă mai era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aer se înalță și, îndată răschirîndu-se, ca când n-ar fi fost, se fac". Dar Lumea îi pune înainte avuția, izbânzile, gloria, și Înțeleptul însuși, devenit Faust, mărturisește sincer dorințele: "Eu poftesc avuțiă... O, lume! Eu poftesc mai mult: ca vestit și cu nume mare să mă fac... O, lume! Eu poftesc târguri și cetăți... O, lume! Eu, după acestea după toate, și cinste politicească cer și poftesc... O, lume! Eu decât aceasta și mai mare cinste îmi poftesc: și între
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
destul de străveziu, s-a insistat cu exces. Corbul (Brîncoveanu), epitropul păsărilor, a dat poruncă să se înlăture Vidra (Const. Duca) de la epitropia dobitoacelor și să se înscăuneze Struțocămila (Mihai Racoviță). Vidra se apără ținând un discurs după toate regulile retoricii ("Vestita axiomă între cei fizicești filosofi este că cel deasemenea iubește pre cel șie deasemenea..."), Bâtlanul denunță caracterul amfibiu al Vidrei, care la rîndu-i ironizează dubla înfățișare a Bîtla-nului, "pasăre de apă sau pește de aer". Un proces identic se iscă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
textele ocultistice (conjurații, descântece, amulete, horoscoape, zodiace), rojdanicele (horoscoape de nativitate, fixe), calendarele, gromovnicele, trepetnicele. Fiziologul nu e decât un bestiariu medieval. Avem și o "istorie a poamelor", soi de Martyre de St. Bachus ("Cînd împărățea preaslăvita Gutue și oblăduia vestitul Chitru..."). Un Gherman Vlahul ar fi tradus înainte de 1592 Fiore di virtù de Tommaso Gozzadini, culegere de sentințe și pilde morale, mai cunoscute sub numele de Albinușa și Floarea darurilor. Avem și o Isopie. Bineînțeles, Alixăndria falsului Callisthenes a avut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din slavonă de Udriște Năsturel, cumnat al lui Matei Basarab. S-au tălmăcit și Archirie și Anadan, Sindipa. O Odisia lui Omir se găsește într-o copie de la finele secolului XVIII, o Istorie a lui Irodot e din veacul XVII. Vestita Hristoitie, manual de bună creștere, a fost prelucrată în versuri de protosinghelul Naum Rîmniceanu. Prototipul ei este De civilitate morum puerilum a lui Erasm. Ceasornicul domnilor e o prelucrare a lui N. Costin după Antonio de Guevara. Toate acestea reprezintă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înaintea lui un Istvan Fogarași, român calvin, în versuri, precum se vede dintr-o copie a lui Ion Viszki din 1697. Cântecele de stea, căzute în folclor, au fost la început niște laude religioase ca ale lui Iacopone da Todi. Vestitul Stabat, atribuit acestuia, apare într-un astfel de cântec cules de Anton Pann. În 1768 iese la Cluj o culegere de Cântece câmpenești cu glasuri românești pentru "voia fetelor, nevestelor", de un "holtei": Dragostele tinerele Nu se fac din miere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tiraniile boierilor sunt "fleacuri", Iancu Brătianu este "un ciocoi din cei răsculați", și el cu toți ai lui sunt "vagabonzi", "ștrengari", "mitocani". La 1848 Lăcusteanu era de părere că rebeliștii trebuiau puși "sub judecată la minut", iar lui Eliade, la vestita arestare a guvernului, îi spusese furios: "- O să te tai, câine, să te învăț să mai dai asemenea proclamații!" Lăcusteanu e savuros prin prudhommismul lui și prin automatismul frazei sale care a și stârnit entuziasmul anticalofililor. Memorialistul e satisfăcut că maică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o rară fericire. Mai departe urmează lupta de exterminare a Lăpușneanului, a cărui zvârcolire lasă impresia unei solide creațiuni literare. ANTON PANN Anton Pann (1797-1854) era din tagma psalților, pricepuți în "ifose" și "aghioase", în "tereremuri" și "nenenale" sub semnul vestitului Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cărțile lui sunt opere de specialitate: Axion, Cântări liturgice, Noul docsastar, Basul teoretic și practic, Kalofonicul etc. S-a ocupat însă, fiind și tipograf, cu prelucrarea de opere de colportaj: Cântări de stea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]