6,587 matches
-
angelic cu surâs serafic, dar și o amazoană a sacrului pământ dac, care-și cunoaște și depășește menirea sa creștin-ortodoxă. Pătrunzându-i adânc în cuget, nu pare a fi nimic naiv, idilic, ci mai degrabă o bărbăție de tunet cu viori de ecou ce face auzită iubirea de pământ și de cer în adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Acasa > Versuri > Iubire > FRUMOASA PĂCĂTOASĂ Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Frumoasa Păcătoasă Emilian Oniciuc -16.07.2016 Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VIOARA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o orchestră de ratați a mea vioară cântă. Unii ascultă deranjați că mult prea mult încântă. Chiar și din cei ce-s fermecați sunt
VIOARA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371388_a_372717]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VIOARA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o orchestră de ratați a mea vioară cântă. Unii ascultă deranjați că mult prea mult încântă. Chiar și din cei ce-s fermecați sunt mulți ce o vor frântă, fiindcă nu tace-ntre blazați, ci-n armonii se-avântă. Am pus în ea sufletul meu și-n
VIOARA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371388_a_372717]
-
-ntre blazați, ci-n armonii se-avântă. Am pus în ea sufletul meu și-n loc de corzi artere, am ca arcuș un curcubeu ce știe să ofere doine care vor fi mereu și crivăț și-adiere. A.C. Referință Bibliografică: Vioara / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VIOARA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371388_a_372717]
-
de frunze ninse. În livezi rotunde sau lunguiețe poame coapte, păsări ce pleacă în zbor spre sud, noapte de noapte. Bruma care cade în zori pe plante vii le înfioară, în mustării cu mici și cu pastramă, se aude o vioara. Școlarii cei gălăgioși spre școală se îndreaptă, și timpul se așterne lin, trecând spre altă treaptă. În ecouri de pescăruși ce rostesc chemarea ploi nesfârșite ce desăvârșesc lucararea, spălând în calea lor, prea desele reziduuri, doar iedera mai este verde
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
2016 Când eram prunc, Doamne, cât de mult îmi plăcea să stau de vorbă cu meșterii Satului meu, să tac privindu-i meșterind cu lumina aceea dumnezeiască pe față! Baciul Valerii, cioplindu-și cu mâinile lui din lemnul vrăjit, trupul viorii, Baciul Ioan rostuindu-și fluierul, ori donița de lemn, Linuța lui Șandor țesând la război tricolorul... Meșterul Horea din Albac, Cioplitorul acela vestit de biserici și de adevăr: „lucrat Ursu H.” Meșterii anonimi ai veșniciei noastre! Toată viața mi-am
MEȘTERUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371377_a_372706]
-
2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am întâlnit în clipe de amurg, Când așteptarea a-nceput să doară... În foșnet surd de clipe ce se scurg, Pe-obrazul palid, lacrimile curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
să încropesc. Credeam că-s poetesă, că scriu ceva mai bine Decât o broască vie, orăcăind pe lac. Dar, astăzi mi-am dat seama, și mi-e așa rușine Că nici măcar nu semăn cu broasca de pe lac. Cin' te credeai, Vioară, copil crescut la țară Fără păpuși, pantofi, rochițe și mâncare? Că vei fi acceptată, din lumea de ocară În lumea lor de sus, cu surle și fanfare? Iluzii de naivă, copilă-abandonată De-mbrățișarea tatii și alte bucurii, Trecut-au ani
ADIO SCRIS, ADIO POEZIE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371401_a_372730]
-
în clocot, Luptând pân la capăt cu dorul, cu greul... Suntem pe pământ izvor de iubire, Ne naștem din munții ce mame își spun, Și curgem prin viață căutând mântuire, Ne stingem cândva între cer și pământ... Suntem pe pământ vioară ce cântă, Când vesel, când trist, când de joc, când de dor, Se stinge acordul și struna ni-i mută, Când clopote bat pentru noi în pridvor... Suntem pe pământ foc viu care arde, De dor, de iubire, pentru frați
SUNTEM PE PĂMÂNT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371397_a_372726]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]
-
Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]
-
-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2100, Anul VI, 30 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului La început am fost sămânță Udată de-al iubirii dor, Apoi m-am transformat în mugur Și am crescut încetișor. Din dragoste și mângâiere, Am
CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371443_a_372772]
-
sămânță bună, Am învățat furtuni să-ndur, Din frunze să imi fac cunună. În jurul meu cresc pomi micuți, Cu rădăcina mea-i înconjur, Ei mă ascultă-ncet, tăcuți, De ramurile lor, mă bucur. Când n-oi mai fi, să fiu vioară! Din lemnul sufletului meu, Cânta-va pururi Dumnezeu, Cânt sfânt, la slujba cea de seara! 29 martie 2016 Referință Bibliografică: CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25
CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371443_a_372772]
-
De ramurile lor, mă bucur. Când n-oi mai fi, să fiu vioară! Din lemnul sufletului meu, Cânta-va pururi Dumnezeu, Cânt sfânt, la slujba cea de seara! 29 martie 2016 Referință Bibliografică: CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371443_a_372772]
-
cele mai minunate clipe prin cea ... XXVII. FRUMOASA PĂCĂTOASĂ, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. Frumoasa Păcătoasă Emilian Oniciuc-16.07.2016 Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din ... Citește mai mult Frumoasa PăcătoasăEmilian Oniciuc-16.07.2016Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul!Păru-i până la umeri, trupul de vioară,Buzele ei roșii te poartă în visul:Jarului aprins de Lună în fiecare seară...Atingeri de petale pe buzele flămândeInspirând din respirații pe furiș furate,Trupurile lihnite de dor îs tremurândeîn tantrica iubire prin șoapte tremurate...Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
o cenușă pe degete, goluri de timp, goluri de memorie, cine scrie despre lacrimi nu știe ce este transparența. Erau dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 7 / Boris Mehr : Confluențe
NOAH 7 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371473_a_372802]
-
vocația incantației: „nu știi să-mparți în pas de joc/ misterul carelor de foc/ și țeși un val la fiecare/ când marea-ți cântă la picioare/ printre acorduri de furtună/ / pe zori/ o inimă-n cunună/ se face nimfă și vioară/ și peste rostul lumii zboară/ să-nalțe simfonia firii/ când se îmbată trandafirii/ în spini de vrajă și parfum// atunci se mai deschide-un drum/ pe care mergi mereu stăpână/ fie de-i vreme rea sau bună” (cu flacăra în
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
Articolele Autorului Eram Cenușăreasa ta, firavă cu-obraji de nea și zâmbetul plăpând care voia mereu să pară bravă. Mă cățăram pe stâncile de gând cu brațele cuvintelor când seara soli de-noptări timide trimetea. Pe umărul de vers puneam vioara iar cântecul din mine se-ntețea mai cald și mai intens ca niciodată când te știam aproape... Ce scântei scotea arcușu-nsuflețind pe dată diezii șansei... Focuri, ochii mei ardeau incandescent, cu vâlvătaie de drag și dor nespus când te vedeau
AMIROSIND A FLORI DE CÂMP de AURA POPA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371629_a_372958]
-
încât, la un moment dat, partea lui de livadă începuse să fie vizitată de tot soiul de gâze doritoare să locuiască în căsuțe moderne și practice. Asta, mai ales de când Hărnicel îi construise greierașului Viorel o căsuță în formă de vioară, atât de elegantă și de muzicală, încât putea chiar organiza concerte care se auzeau în toată livada. Urmase buburuza Roza, care se și îndrăgostise de Hărnicel în momentul în care acesta îi înmânase cheia căsuței sale rotunde, cu multe ferestre
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
de bălegar acoperit cu folie, să încerce măcar să vadă dacă nu uitase cumva să cânte. Se strecură pe lângă florile de trifoi fără să fie văzut sau auzit de cineva, după care, așezat pe o piatră rece, începu să cânte la vioară o baladă tristă cum era sufletul lui. În sunetele ascuțite ale viorii sale, i se păru că aude ceva. Se opri și ascultă cu atenție. - Viorel, tu ești? Tresări, nevenindu-i să creadă că era vocea dragului său prieten dispărut
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
cumva să cânte. Se strecură pe lângă florile de trifoi fără să fie văzut sau auzit de cineva, după care, așezat pe o piatră rece, începu să cânte la vioară o baladă tristă cum era sufletul lui. În sunetele ascuțite ale viorii sale, i se păru că aude ceva. Se opri și ascultă cu atenție. - Viorel, tu ești? Tresări, nevenindu-i să creadă că era vocea dragului său prieten dispărut. - Hărnicel, unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]