7,219 matches
-
o schimbare în situația narativă? Analizînd fraza, am evidențiat semne ale funcției emotive. Am făcut acest lucru deoarece, cu această funcție emotivă, naratorul se referă la sine. Dacă, într-o afirmație, sentimentele vorbitorului sînt exprimate, atunci afirmația se referă la vorbitor. De asemeni, s-ar putea spune că o astfel de exprimare este comparabilă cu (Eu narez:) Mîine voi împlini douăzeci și unu de ani și nu cu (Eu narez:) Mîine Elisabeta va împlini douăzeci și unu de ani. Chiar dacă naratorul nu se referă în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aceeași identitate ca naratorul este parte din fabulă. Semnele procesului emotiv sînt, prin urmare, și semne de auto-referință. Există mai multe tipuri de astfel de semne. Aș vorbi chiar de două situații diferite de limbaj: limbaj referitor la contactul dintre vorbitor și ascultător, și limbaj referitor la ceilalți. Această împărțire în două situații de limbaj, una personală și una impersonală, ne-ar putea ajuta să înțelegem acest fenomen, ca și altele asemenea lui. În f.II am văzut dovezi că naratorul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acela/aceia în acel loc în acea zi a doua zi 5. cuvinte și aspecte emoționale Of! (absent) 6. cuvinte și aspecte conotative: o adresare, un ordin, o întrebare te rog (absent) 7. verbe și adverbe modale care indică nesiguranța vorbitorului poate (absent) Cînd semnalele situației de limbaj personale se referă la situația de limbaj a naratorului, avem de-a face cu un narator perceptibil (N1(p)). Cînd semnalele se referă la situația de limbaj a actorilor și se indică o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
îl insuflă biroul. Aceste semne, mai mult sau mai puțin subliniate, nu sînt intenționate dar, fără îndoială, sînt decisive. Ca atare, ele fac parte din retorica naratorului primar, chiar dacă în text nu apare nici un cuvînt rostit de naratorul primar. Acest vorbitor nu vrea să producă evenimente-semn, efectul lor fiind negativ. Dar el nu poate evita apariția lor. Teoria actelor de vorbire este relevantă și aici. Ceea ce se dorește a fi o întrebare, o cerere de informații, în ochii femeii intimidate devine
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de sus dacă a avut mai mult succes -, cititorul, intimidat de un cuvînt dificil, va fi la început solidar cu prima femeie, fiind el atenționat din titlu pe seama doctorului. Astfel descoperim o continuitate între narator, care este de asemenea primul vorbitor al povestirii, femeia-vorbitor din povestirea-în-ramă și cititorul de la celălalt capăt. Acest exemplu îmi permite totodată să ridic problema naratorului, primitor al textului narat. În acest caz este foarte important să ne dăm seama că interpretarea semnelor depinde de subiecții care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în sensul că fiecare are punctul său de plecare, propriile presupuneri și propriul mod de a vorbi, și totodată au lucruri pe care nu și le spun considerîndu-le deja evidente. În acest text, discrepanța este clar marcată de cei doi vorbitori diferiți, fiecare avînd propriul său discurs. Dar dacă o singură voce narativă vorbește un amestec de discursuri diferite, termenul cel mai potrivit este "interdiscursivitate". Nuvelele postmoderne ale lui Kathy Acker sînt un bun exemplu de interdiscursivitate în sens ironic. Aceste
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ideea unei pluralități discursive ușurează de asemenea înțelegerea analizei naratologice a unei opere complexe cum este filmul, sau chiar a operelor pur vizuale. Despre această problematică vom mai discuta în Capitolul 2. În Anamnesis, eterogeneitatea discursurilor rostite de cei doi vorbitori înrămați produce ruptura dintre ei. Pînă acum, teoria prezentată aici este compatibilă cu ideile lui Bahtin; de fapt, o privire bahtiniană este suficientă pentru a înțelege acest lucru. Dar, din două motive, nu voi insista aici. În primul rînd, deși
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
această voce organizatoare este cea care face ca "ruptura" să promoveze o poziție în defavoarea celeilalte femeia față de rezident chiar dacă cititorii vor răspunde în funcție de poziția lor culturală. Prin amplasarea scenei astfel încît cititorul să fie lăsat pe dinafară, intimidat, celor doi vorbitori, egali din punct de vedere tehnic, le sînt atribuite șanse diferite de a cîștiga simpatia cititorilor. Dacă o privire bahtiniană este foarte utilă de ținut minte, prefer să o completez cu o privire mai mult tehnică și naratologică. Multe dintre
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Război, cu următoarele cuvinte: "o persoană calmă vă scrie aceste lucruri un om cu o liniște ce apare atunci cînd speranța a pierit". Aș trage concluzia că ne va fi prezentată o povestire fantastică cu un final nefericit. În A vorbitorul intră în contact cu un medic militar un contact mai curînd emoțional, după cîte ne putem da seama. Nici nu e de mirare, din moment ce între ei se află "rămășițele" unui corp omenesc, corpul lui Massuro, care s-a transformat treptat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de piatră, într-un mod misterios. B tratează posibilele temeri ale lui Massuro, care a murit deja în A. Astfel, în fabulă, B precede A. C acoperă o perioadă ceva mai lungă, să zicem că de la reîntîlnirea dintre Massuro și vorbitor, la începutul evenimentelor sinistre, cauzate sau necauzate de temerile menționate în B. În D ne reîntoarcem la prezentul povestirii: vorbitorul la persoana întîi își scrie raportul pentru departament. E reamintește momentul în care a avut loc reîntîlnirea din Noua Guinee
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în fabulă, B precede A. C acoperă o perioadă ceva mai lungă, să zicem că de la reîntîlnirea dintre Massuro și vorbitor, la începutul evenimentelor sinistre, cauzate sau necauzate de temerile menționate în B. În D ne reîntoarcem la prezentul povestirii: vorbitorul la persoana întîi își scrie raportul pentru departament. E reamintește momentul în care a avut loc reîntîlnirea din Noua Guinee și astfel îi precede imediat lui C sau, mai degrabă, E introduce începutul lui C. F prezintă evenimente și mai
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
persoana întîi își scrie raportul pentru departament. E reamintește momentul în care a avut loc reîntîlnirea din Noua Guinee și astfel îi precede imediat lui C sau, mai degrabă, E introduce începutul lui C. F prezintă evenimente și mai anterioare: vorbitorul își amintește de momentul în care, înainte de sosirea lui Massuro, îi vede numele menționat într-o scrisoare. Indicînd diversele părți cu majuscule, și poziția lor cronologică cu cifre, formula ar fi: A5-B4-C3-D6-E2-F1-G2. Fragmentul, ce începe cu înfățișarea unui personaj speriat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
seama cum a ajuns la spital "Îmi spun ce s-a întîmplat ... ne-am izbit într-un copac" se combină cu un exemplu de discurs indirect liber introdus de anacronicizantul "ce s-a întîmplat" și precedat de indicația atributivă a vorbitorilor: "îmi spun". O a treia problemă apare cînd încercăm să determinăm poziția unităților narative. Care este timpul pe care ar trebui să-l considerăm ca fiind timpul primar al povestirii: adică timpul în raport cu care celelalte unități pot fi numite "anticipări
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care ar trebui să-l considerăm ca fiind timpul primar al povestirii: adică timpul în raport cu care celelalte unități pot fi numite "anticipări"? Este evident că răspunsul la această întrebare este esențial relativ. În e), am numit "primar" timpul în care vorbitorul scrie scrisoarea. În funcție de acest timp primar, toate evenimentele ce constituie de fapt conținutul fabulei, precum fosilizarea treptată a Sergentului Massuro, sînt retroversii. Dacă restul povestirii ar fi acum prezentată cronologic, ar fi fără sens să menționăm în fiecare propoziție că
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
densitate pe care nu o poate nicicum releva analiza nivelelor narative și a vocilor naratoriale. O ultimă problemă, totuși, este în unele cazuri insolvabilă. Încă o dată, exemplul e) ajută în demonstrație. Am menționat acolo că C acoperă perioada dintre reîntîlnirea vorbitorului la persoana întîi cu Massuro și moartea celui din urmă. Ceea ce ne face să credem că aceasta este perioada care ne interesează este faptul că în această perioadă au avut loc evenimentele pe care vorbitorul trebuie să le povestească. Totuși
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
C acoperă perioada dintre reîntîlnirea vorbitorului la persoana întîi cu Massuro și moartea celui din urmă. Ceea ce ne face să credem că aceasta este perioada care ne interesează este faptul că în această perioadă au avut loc evenimentele pe care vorbitorul trebuie să le povestească. Totuși, pe moment ce avansăm cu lectura textului lui Mulisch, devine clar că cei doi actori se "cam" știau din trecut. Astfel, nu se mai poate preciza dacă C se referă doar la perioada din Noua
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și dimensiunile sînt percepute vizual, întotdeauna dintr-o perspectivă distinctă. Și sunetele își aduc contribuția, deși într-o mai mică măsură, la prezentarea spațiului. Dacă un personaj aude un sunet slab, lucrurile se întîmplă încă la o anumită distanță de vorbitori. Dacă ceea ce se spune poate fi înțeles cuvînt cu cuvînt, atunci lucrurile se întîmplă mult mai aproape, de exemplu în aceeași încăpere, sau în spatele unui paravan subțire. Clopotele unei biserici care răsună în zare lărgesc spațiul; niște sunete șoptite percepute
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este revelatoare pentru împărțirea operată anterior dar și pentru interpretarea termenului de "fecioară" ca desemnînd o perioadă din viață fete împlinite din punct de vedere sexual, dar încă nemăritate mai curînd decît o stare, cea de virginitate, de integritate fizică. Vorbitorul și focalizatorul ("Dar iată-le") este aici tatăl uneia dintre femei și gazda celeilalte. Scopul este aici de a-l proteja pe oaspete de ideea unui viol în grup oferindu-i o alternativă mai atractivă. Dacă specificarea virginități era de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca fiind al treilea termen implicat în demonstra-ție. Probabil că mi-am pus întrebarea asta de-atîtea ori, încît acum îmi vine foarte greu să găsesc răspunsurile. Dar poate că argumentul îndreptat și împotriva individualismului, consubstanțial cu manevrarea conceptului de "voce" vorbitoare, și împotriva centrismului lingvistic, consubstanțial cu dominația acestei "voci vorbitoare", are o oarecare greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste întrebări, ci în ce constă perspectiva
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
monumente în stil arhaistic. Ea aparținea unui amploaiat care avea privighere asupra palatului. Deși greoaie, totuși ieroglifele cu mare caracteristică. Mai sunt: o altă cameră mormântală, table din vremea lui. Stilul cu mare naturalism pe statue. Fardurile * naturale * se arătau vorbitoare, ochi vii. 2 rege. Sufis 36 ani de guvern. Huifu pe monumente. Este Cheops a lui Herodot. A zidit cea mai naltă piramidă, în apropiere de Gisch. În mărimea lor cumplită și-n tehnică. Piramida lui Cheops 450 pic[ioare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vorbi, definit de expresia lui Emily Dickinson (1955: nr. 1129) "a vorbi pe diagonală", a fost analizat de Michell (1990:188-189), care subliniază că practica respectivă are și avantaje și dezavantaje pentru femei: versiunile diagonale prezintă punctul de vedere al vorbitorului (feminin) într-un mod pe care ascultătorul masculin este dispus să-l accepte și să-l înțeleagă, în timp ce versiunile directe eșuează. Pe de altă parte, femeile își pot pierde obișnuința de a "vorbi pe șleau", chiar în contexte în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Deseori, cel mai sigur mod de a dezinforma este a spune adevărul". Chiar exemple mai complexe de metaînșelătorie pot fi găsite în numeroase romane polițiste și de spionaj. În aceste situații, forma veridică a mesajului nu indică sigur nici dacă vorbitorul are intenția de a păcăli, nici dacă ascultătorul va interpreta afirmația ca fiind o minciună. Pe de altă parte, în situațiile în care oamenii se așteaptă să fie mințiți, intenția de a păcăli poate fi absentă chiar atunci cînd se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
capacitatea de a identifica adevăratele gînduri ale mincinosului (precizia în sesizarea adevărului). Asemenea adulților, copiii încearcă să găsească o compatibilitate între ceea ce se spune și modul în care se spune acest lucru, atunci cînd vor să-și dea seama dacă vorbitorul este sincer sau minte, folosindu-se de ceea ce este numit "principiul consecvenței limbajului verbal non-verbal" (Rotenberg et al. 1989). Utilizarea acestui principiu are o frecvență tot mai mare odată cu înaintarea în vîrstă. Se pare că în laborator copiii depistează mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oameni gândurile sale. Acest sistem se găsește gata constituit în momentul când indivizii încep să vorbească și ei nu au decât să și-l însușească. Aceasta nu înseamnă că sistemul nu se schimbă. El e în necontenită prefacere și fiecare vorbitor, prin însuși faptul că folosește limba, contribuie la necontenita ei transformare. Schimbările au loc pe nesimțite, prin etape imperceptibile. Ele se petrec fără ca vorbitorii să fie conștienți de ele, deci fără nicio intenție din partea lor. Fiecare generație își închipuie că
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
însușească. Aceasta nu înseamnă că sistemul nu se schimbă. El e în necontenită prefacere și fiecare vorbitor, prin însuși faptul că folosește limba, contribuie la necontenita ei transformare. Schimbările au loc pe nesimțite, prin etape imperceptibile. Ele se petrec fără ca vorbitorii să fie conștienți de ele, deci fără nicio intenție din partea lor. Fiecare generație își închipuie că vorbește limba așa cum au moștenit o de la părinți. Limba română reprezintă continuitatea limbii latine vorbite neîntrerupt pe teritoriul patriei noastre de la cucerirea Daciei de
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]