3,866 matches
-
la mine nu vine poștașul: Pentru că tu nu mi-ai scris niciodată. De multe ori mă chinuie-ntrebarea: Oare de ce nu m-am născut copac? Și eu aș vrea să mă înalț la cer, Dar pentru asta încă nu sunt vrednic. Cu scriitorii eu mă am de bine: Îi știu pe toți, ei nu mă știu deloc. Și ce dacă semnez niște cărți anonime? Nu eu sunt acela ce pierde. Când se ivesc zorii de ziuă, E cum ne-am mai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere și, de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în gunoi, ca pe orice aderență, ci de a-l arde, căci numai focul e demn de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot fără blazon boieresc, dar ne-ntrecut în virtuțile sale familiare și cetățenești prin libertatea sa de cugetare, pe care a transmis-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vizitat fostul palat mitropolitan, iar mai târziu, voind să scrie despre acest mitropolit, a mai întreprins o călătorie acolo, regretând că nu a intrat și în cimitirul central, pentru a face o fotografie locului unde-și doarme somnul de veci vrednicul mitropolit. Special pentru acest lucru, în 2008, Vasile Diacon a mers din nou la Cernăuți, însă ceea ce avea să vadă acolo l-a uluit de-a dreptul. Mormintele erau profanate, iar o discuție pe baza acestui subiect cu preoții români
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, Î.P.S. Onufrie Berezovscki, și episcopul vicar, P.S. Meletie Egorenko, episcop de Hotin, nu dau nici ei nicio lămurire în această privință. „Este o blasfemie adusă poporului român și ortodoxiei, în general, faptul că monahi vrednici de recunoștință și evlavie nu-și au un loc de odihnă veșnică”, spune același Vasile Diacon, care a sugerat Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii României, să se adreseze Patriarhului Kievului și să pună în discuție profanarea și jefuirea mormintelor mitropoliților
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
morții și să lase cârma prea timpuriu”. În „Calendarul Glasul Bucovinei” pe anul 1936, în articolul dedicat instalării Înaltpreasfințitului mitropolit Visarion al Bucovinei, colectivul de redacție scria: „Î.P.S. Sa Mitropolitul, a luat locul văduvit al scaunului Arhiepiscopiei Cernăuților..., fiind vrednic urmaș al marelui luptător pentru propășirea bisericii și binele neamului...al blajinului arhipăstor Nectarie, trecut de curând întru cele de veci”. Romulus Cândea, unul dintre biografii lui Nectarie spunea: „ceea ce l-a caracterizat pe Mitropolitul Nectarie a fost blândețea, bunătatea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de pe scena politică. Dar oricâte pete negre ar ataca memoria celui ce a fost mitropolitul Nectarie, totuși el a rămas în istorie pentru activitatea lui de păstorire a Bisericii, unde nu a dat greș, și în mintea celor mai mulți, el este vrednic de pomenire. Meritele lui depășesc greșelile omenești pe care le-a săvârșit, și de aceea nu pot fi trecute cu vederea realizările pe care le-a avut în Parlamentul României Mari, în legislatura întâi și a treia, ca senator de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatului Moldova. În lucrarea Descripțio Moldaviae scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină, în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: „Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli". Cetatea este asediată la 11/22 decembrie 1790 de către armatele mareșalului rus Aleksandr Suvorov
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
căldură instituțiile de binefacere, asociațiile de cercetași și de arcași”. Dragostea pentru Biserica lui Hristos și pentru poporul care i-a fost încredințat, l-au făcut să muncească mult, „fără zgomot, cu sfânta putere a modestiei și cu tenacitatea inerentă vrednicilor fii de la țară ai neamului nostru”. După marele act al întregirii, a trăit alături de poporul său atât momentele de speranță cât și cele de dezamăgire și declin, condamnând manifestările de neînțelegere și discordie între conaționali. De aceea și spunea: „Neprieteni
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dintre aceștia». Astfel scria în 1925, la puțin timp după înscăunarea lui Nectarie Cotlarciuc în scaunul mitropolitan din Cernăuți, savantul teolog Romulus Cândea, „întrezărind astfel o perspectivă de un deceniu și ceva de prosperare a bisericii bucovinene, sub un chiriarh vrednic și înțelept, de o benefică chemare dumnezeiască”. Într-adevăr, ținând cont de situația politică, culturală, economică în care se afla Bucovina în vremurile lui Cotlarciuc se poate afirma, precum spunea același R. Cândea, că numirea lui la conducerea arhipăstorească reprezintă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
alt eveniment semnificant la care mitropolitul Nectarie Cotlarciuc a participat, a fost slujba de investire a lui Miron Cristea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, căci la 1 noiembrie 1925, Catedrala patriarhală din București a răsunat în cântarea celor prezenți: Vrednic este! La Catedrala Patriarhală de acum, arhiereii au săvârșit slujba Te-Deumului, iar mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei împreună cu mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei l-au înveșmântat pe patriarhul Miron cu epitrahil, omofor, mitră, cruce și engolpion. Au fost invitați să
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o încredințați prin acest toiag. Să trăiți Sire! Trăiască Maiestatea Sa Regina. Trăiască Moștenitorul Tronului și întreaga Dinastie română!”. La rândul său, Regele l-a felicitat, încredințându-i cu adevărată bucurie toiagul păstoresc, numindu-l fiu ales al Bucovinei și vrednic profesor la Facultatea de Teologie și sigur fiind că toți credincioșii precum și frații întru arhipăstorire îl vor primi cu bucurie frățească. Aceste discursuri și tot ritualul care au avut loc atunci, arată foarte bine care era relația statului cu Biserica
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și cinstită năzuință idealul de mai bine în Biserica lui Hristos dar și în poporul care l-a născut. Așa cum spunea primul patriarh al României, Dr. Miron Cristea, ceea ce n-a izbutit nici energia explozivă a episcopului Eugenie Hacman, nici vrednica ținută națională a mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici și nici tactul fin și ceremonios al mitropolitului Vladimir de Repta, a izbutit, cu ajutorul lui Dumnezeu să înfăptuiască chibzuința și bunul simț al mitropolitului Nectarie, dublate de sinceritatea și devotamentul sfetnicilor și colaboratorilor săi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
pe de o parte, și Maria Magdalena, pe de altă parte, este curmat de intervenția fermă, de adevărat gentleman, al lui Levi, care-i amintește lui Petru de irascibilitatea temperamentului său, tăindu-i-o scurt: „Dacă Mântuitorul a făcut-o vrednică șpe Maria Magdalenaț, cine ești tu ca să o tăgăduiești? Nu e nici o îndoială, Mântuitorul o cunoaște foarte bine. De aceea o iubea pe dânsa mai mult decât pe noi”. În fine, Maria Magdalena se vede învestită cu o funcție misionară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câștige la credința lor o lume cu totul păgână”. De ce istoria nu s-ar repeta și acum? Biserica actuală, în luptă cu neopăgânismul ambiental, găsește în Biserica veche, ce se lupta cu păgânismul de atunci, un sprijin și un model vrednic de urmat. 2. A-i face cunoscuți pe Sfinții Părinți orientali, de limbă greacă, în Occident înseamnă a juca o carte importantă în procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinții au furnizat Bisericilor ortodoxe mai ales întreaga „armătură” teologică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lingvistică a lui Chomsky. Atunci când ea pleca era copleșit de un amalgam de sentimente - rușine, afecțiune, dor și recunoștință. Voia să fugă după ea cu lacrimi În ochi și să-i spună: Mulțumesc, iubita mea, să-i spună: Nu sunt vrednic de aceste favoruri, dar se stăpânea, ba chiar se grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar Nina Îl Îngrijea, sau din contră, Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
două valize grele. Cravata i s-a ridicat din cauza vântului și l-a pocnit peste față. În sfârșit, Alice a încheiat discuția cu Drew și s-a întors cu o ridicare mândră de cap. Irene trebuia să admită că, deși vrednică de dispreț, Alice era măcar curajoasă. Juca teatru ca să iasă din încurcătură. Un lucru de admirat, din punctul de vedere al lui Irene - deși, atunci când avea să fie moartă, curajul n-avea să-i mai folosească la nimic. Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
găsit-o să-i semene, dar a găsit-o lată și proastă cum se cuvenea pentru așa ispravă. - Cum? ... Nu e fata lui Lică? Mini era aiurită. Nory rîse: - O fi! N-o fi! Totuna e! Lică e băiat destul de vrednic ca să fi făcut una, cât și s-o fi găsit gata pe piață . .. Dacă Lina noastră zice că e a lui, a lui e! O știi pe Lina. . . cu familia, are slăbiciune! Zgomotul instrumentelor tăcuse și acum era stânjenită de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
supărătoare. Pentru cine cunoștea tragicomedia, cu sfârșit așa de tragic, moartea Siei avea unele elemente de emoție. Evenimentul mai era și neprevăzut deoarece credeau că boala s-a sfârșit cu bine. Apoi înmormîntarea în ajun de concert era o stângăcie vrednică de Sia. Elena, turburată de acea veste, pălise cu mâini moi și reci care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lada cu gratii de metal se apropia încet de el. Cei doi bipezi oare o conduceau stăteau cu ochii la pândă. Unul dintre ei ținea în mâna o armă - Ixtl simți că-i încărcată cu proiectile atomice. Era o armă vrednică de oarecare admirație, deși își avea limitele ei: putea fi folosită împotriva lui doar în afara navei, căci în interiorul acesteia ar fi declanșat o reacție prea violentă. Gândul acesta îi întări și mai mult hotărârea de a pătrunde în navă! Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la ce ne-ar putea folosi analiza asta, zise căpitanul Leeth. Îi rog pe toți șefii de secții să se consulte prin telecomunicatoare cu personalul aflat în subordinea lor și să-mi raporteze peste cinci minute dacă există vreo propunere vrednică de a fi luată în seamă. Grosvenor, care nu avea pe nimeni în subordinea lui, îi ceru voie căpitanului să-i pună câteva întrebări lui Korita, în timp ce ceilalți șefi de secții se consultau cu subalternii lor. Căpitanul Leeth îi permise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fapta criminală pretinzând că urmărise doar să pedepsească un dezertor. Prea furios că să poată vorbi, Grosvenor trecu pe lângă Kent, fără să-l privească. Luni de zile îl răbdase pe chimist dar purtarea acestuia îl convinsese acum că nu era vrednic de postul de director. În săptămânile grele ce-i așteptau, subiectivismul și nervozitatea lui Kent ar fi putut deveni fatale pentru expediție. Când coborî pe platforma cea mai de jos, Grosvenor începu să tragă, pentru a-i ajuta pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu chef și-l auzeau cîntînd „Fută-vă morții, țigani, / Iar ziceți că n-aveți bani!“, nu se puteau abține să nu-l complimenteze: — Popă trebuia să te faci, Valer dragă, cu glasul ăsta fain, că iaca, nu avem popă vrednic la noi, la... — Psst, făcea preotul ratat, arătînd grav cu mîna că om fi petrecînd noi În familie, dar ne găseam În casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
deie-i Dumnezău zile și noroc!“. După care musafira Își relua jeluirile pentru cîte un necaz, cîte un ghinion. Nu biruiau a se lămuri dacă lumina electrică În biserica din Pișcari, unde pogorîse mai demult Sfînta Fecioară, era o faptă vrednică și de seamă ori o ispită pentru cel ce o hotărîse, adică tot noul primar. După nenumărate vorbe, moșu’ Ștefan a zis: — Ascultați-mă: mai mîndra luminare a bisericii și a icoanelor nu poate fi decît o lucrare plăcută Domnului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]