4,773 matches
-
P. Mazon). Tema mitică a "frânghiei de aur" a dat loc la nenumărate interpretări, de la Platon, prin Pseudo-Dionisie Areopagitul, până în secolul al XVIII-lea13. Dar ceea ce ne interesează este faptul că, după un poem orfic, Theogonia rapsodică, Zeus o întreabă pe zeița primordială Nyx (Noaptea) cum să-și întemeieze "trufașa sa împărăție asupra nemuritorilor" și, mai ales, cum să organizeze Cosmosul astfel încât "totul să fie una și părțile distincte". Noaptea îl învață fundamentele cosmologiei, și-i vorbește despre frânghia de aur legată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Noaptea îl învață fundamentele cosmologiei, și-i vorbește despre frânghia de aur legată de eter14. E vorba, desigur, de un text târziu, dar tradiția la care se raportează este veche, în Iliada (14,258 sq.), Noaptea este văzută ca o zeiță destul de puternică: chiar Zeus se ferește să o stârnească. Este semnificativ acest fapt că cea mai cunoscută proclamație de atotputernicie a lui Zeus se leagă de întrevederea cerută de Stăpânul suprem unei divinități primordiale. Directivele cosmologice ale Nopții repetă întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
precarității oricărei vieți umane. E vorba deci de a 29 Semnificația termenilor moira și aisa a variat de la Homer încoace. Aceste puteri aproape demonice, care îi mânase pe oameni spre nebunie, au fost mai apoi personificate și au devenit trei zeițe. Cele trei Moire apar pentru prima oară la Hesiod (Theog., 900 sq.): ele sunt fiicele lui Zeus și Themis. % La început "torsul" era efectuat fie de către "zei" (Odiseea, 20, 196 etc.) sau de "daimon" (Odiseea, 16, 64), fie de către moira
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
El este zeul cailor, Hippios, și în mai multe locuri, în special în Arcadia, era adorat sub formă de cal. Arcadia este locul în care Poseidon a întâlnit-o pe Demeter rătăcind în căutarea Persephonei. Pentru a scăpa de el, zeița s-a transformat în iapă, dar Poseidon, transformat în armăsar, a reușit să o posede. Din unirea lor s-au născut o fiică și un cal Arion (Antimachus. În Pausanias, 8, 25, 9). Marele număr al aventurilor sale amoroase îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
9). Marele număr al aventurilor sale amoroase îl apropie pe Poseidon de Zeus, punând în evidență structura sa originară de "bărbat al Terrei" și de "cel ce cutremură pământul". După Hesiod, el se însoară cu Medusa, ea însăși o veche zeiță a Terrei. O altă tradiție ne spune că Antaios a ieșit din unirea lui Poseidon cu Geea. Raporturile sale cu calul indică importanța acestui animal pentru năvălitorii indo-europeni. Poseidon este văzut drept creatorul, tatăl sau dătătorul cailor. Or, calul are
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și care îl sprijineau la mers. La cererea lui Zeus, el o făurește pe Pandora din lut și îi dă viață. Dar Hefaistos este mai ales un meșter al legăturilor. Cu ajutorul operelor sale - tronuri, lanțuri, rețele - el înlănțuie zei și zeițe ca și pe Titanul Prometeu. El îi prezintă Herei un tron de aur, ale cărui legături invizibile, îndată ce zeița se așază, o fac prizonieră. Deoarece nici un zeu nu putea să o smulgă pe Hera din acest tron, a fost desemnat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dă viață. Dar Hefaistos este mai ales un meșter al legăturilor. Cu ajutorul operelor sale - tronuri, lanțuri, rețele - el înlănțuie zei și zeițe ca și pe Titanul Prometeu. El îi prezintă Herei un tron de aur, ale cărui legături invizibile, îndată ce zeița se așază, o fac prizonieră. Deoarece nici un zeu nu putea să o smulgă pe Hera din acest tron, a fost desemnat Dionysos; el reușește să-1 îmbete pe Hefaistos și să-1 aducă pe Olymp, și în cele din urmă își eliberează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
9 Cf. Hymne homerique î Apollon, 300 sq.; Apollodor, Bibi., I, 4, l sq. 10 El 1-a salvat pe copilul pe care trebuia Coronis să-1 nască, pe Asclepios. Acesta a devenit un medic atât de iscusit, încât la rugămintea zeiței Artemis 1-a reînviat pe Hippolyt. Acest miracol încălca legile fixate de Zeus și Regele zeilor a azvârlit trăsnetul asupra lui Asclepios. Apollon s-a răzbunat masacrându-i pe ciclopii care făuriseră trăsnetul. Vinovat față de propriul său sânge (ciclopii erau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spiritul care se împotrivește instinctului, sau educația care purifică sufletul. Iar Hermes, identificat de către filosofi cu Logosul, va fi comparat cu Hristos de către patristică, în așteptarea nenumăratelor omologii și identificări efectuate de alchimiștii Renașterii (vezi partea a IlI-a). 93. Zeițele I: Hera, Artemis Poziția privilegiată a Herei datorează mult lui Homer, care a reliefat faptul că ea era soția lui Zeus. La început, Hera era zeița Argeșului; de aici cultul ei s-a răspândit în toată Grecia. Willamowitz explică numele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nenumăratelor omologii și identificări efectuate de alchimiștii Renașterii (vezi partea a IlI-a). 93. Zeițele I: Hera, Artemis Poziția privilegiată a Herei datorează mult lui Homer, care a reliefat faptul că ea era soția lui Zeus. La început, Hera era zeița Argeșului; de aici cultul ei s-a răspândit în toată Grecia. Willamowitz explică numele ei ca fiind o formă feminină a lui heros, și având sensul de despoina, "Stăpâna Noastră"25. E greu de decis dacă aheenii au adus cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de aici cultul ei s-a răspândit în toată Grecia. Willamowitz explică numele ei ca fiind o formă feminină a lui heros, și având sensul de despoina, "Stăpâna Noastră"25. E greu de decis dacă aheenii au adus cu ei zeița sau doar numele ei. Ei au fost probabil foarte impresionați de puterea și maiestatea Stăpânei din Argos, și au ridicat-o la rangul de soție a principalului lor zeu26. Acesta este poate motivul pentru care Hera a devenit simbolul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai târziu sclavilor 27. După Hesiod (Theogonia, 923-924), Hera i-a născut lui Zeus trei copii: Hebe, Ares și Eileithya, și 1-a zămislit singură pe Hefaistos (ihid., 926). Partenogeneza, facultate de autofecundare, subliniază că însăși cea mai olympiană dintre zeițe își păstrează încă un caracter specific mediteranean și asiatic. Este greu de precizat sensul originar al tradiției după care Hera își recăpăta în fiecare an fecioria, îmbăindu-se în izvorul Kanathos 28. Este vorba oare de un simbol solidar concepției
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
an fecioria, îmbăindu-se în izvorul Kanathos 28. Este vorba oare de un simbol solidar concepției patriarhale a căsătoriei (căci, se știe, fecioria era considerabil prețuită în societățile de tip patriarhal)? Oricum ar fi, grecii au transformat-o radical pe zeița din Argos. Dar se mai pot încă descifra câteva din trăsăturile ei originare. Ca majoritatea zeițelor egeene și asiatice, Hera era o divinitate a fecundității universale și nu numai a căsătoriei. Deși ipoteza unei Hera-Mama Pământ a fost respinsă de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
patriarhale a căsătoriei (căci, se știe, fecioria era considerabil prețuită în societățile de tip patriarhal)? Oricum ar fi, grecii au transformat-o radical pe zeița din Argos. Dar se mai pot încă descifra câteva din trăsăturile ei originare. Ca majoritatea zeițelor egeene și asiatice, Hera era o divinitate a fecundității universale și nu numai a căsătoriei. Deși ipoteza unei Hera-Mama Pământ a fost respinsă de unii savanți, este greu să explici altfel faptul că se vorbea despre un hieros gamos cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre un hieros gamos cu Zeus (mitic sau reactualizat în ritualuri), în numeroase locuri (Plateea, Eubeea, Atena, Samos etc.). Este imaginea tipică a unei împreunări între un zeu fecundator al furtunii și Mama-Pământ. Pe deasupra, Hera era adorată la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am văzut (§ 83), după Hesiod, mama lui Typhon era Geea (Pământul). Dar toate aceste atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am văzut (§ 83), după Hesiod, mama lui Typhon era Geea (Pământul). Dar toate aceste atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin excelență, a căsătoriei. Numele de Artemis, atestat sub forma Artimis pe o inscripție din Lydia, indică originea sa orientală. Caracterul arhaic al zeiței este evident: ea este înainte de toate, și prin excelență, Stăpâna Animalelor (poânia theron, cum e calificată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin excelență, a căsătoriei. Numele de Artemis, atestat sub forma Artimis pe o inscripție din Lydia, indică originea sa orientală. Caracterul arhaic al zeiței este evident: ea este înainte de toate, și prin excelență, Stăpâna Animalelor (poânia theron, cum e calificată în Iliada, XXI, 470 sq.); adică iubitoare de vânătoare și protectoare a animalelor sălbatice totodată. Homer o numește și Agrotera, "A Sălbăticiunilor", iar Eschil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asiatice. Homer (Iliada, V, 549) povestește cum Artemis 1-a învățat pe Scamandrius arta de a vâna orice vânat. Dar ea se înfurie când doi vulturi sfâșie și devorează o iepuroaică gravidă (Eschil, Agamemnon, 133 sq.) Artemis este prin excelență zeița fecioară, ceea ce putea să se înțeleagă, la început, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitate indiferență față de dragoste. Imnul homeric către Afrodita (I, 17) recunoaște frigiditatea zeiței, în tragedia lui Euripide, Hippolyt (1301), Artemis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Agamemnon, 133 sq.) Artemis este prin excelență zeița fecioară, ceea ce putea să se înțeleagă, la început, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitate indiferență față de dragoste. Imnul homeric către Afrodita (I, 17) recunoaște frigiditatea zeiței, în tragedia lui Euripide, Hippolyt (1301), Artemis însăși își declară deschis ura față de Afrodita. Și totuși ea prezintă numeroase elemente de zeiță-mamă. În Arcadia, în cel mai vechi loc de cult al său, ea era asociată cu Demeter și Persephone
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ea era asociată cu Demeter și Persephone. Herodot (II, 156) asigură că Eschil o considera fiică a lui Demeter, adică o identifica lui Persephone. Unii autori greci afirmau că în Creta era numită Britomartis 29, ceea ce indică raporturile sale cu zeița minoeană. Probabil că printre numele sale în alte limbi trebuie să menționăm Cybele în Frigia și Mă în Cappadocia. Nu se știe când și în ce regiune a început ea să fie cunoscută ca Artemis. La Efes, funcția 27 Iliada
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
referințele în H. J. Rose, Handbook, p. 131, n. 59. Olympienii și eroii maternă era reprezentată plastic și într-un chip atât de grotesc încât cercetătorii ezită să recunoască acolo o divinitate grecească. Artemis era venerată de către femei ca Locheia, zeița nașterilor. Ea era, de asemenea, kuroârophos, "dădacă" și instructoare a tinerilor, în unele din ritualurile sale atestate în epoca istorică se poate descifra moștenirea ceremoniilor inițiatice feminine a societăților egcene din mileniul al II-lea. Dansurile în cinstea lui Artemis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dădacă" și instructoare a tinerilor, în unele din ritualurile sale atestate în epoca istorică se poate descifra moștenirea ceremoniilor inițiatice feminine a societăților egcene din mileniul al II-lea. Dansurile în cinstea lui Artemis de la Alpheea, ca de altfel dansurile zeiței din tot Peloponesul, aveau un caracter orgiastic. Un proverb rostea: Unde n-a dansat Artemis?" Altfel spus: unde nu se dansează pentru Artemis? 30 Sub aspectele ei multiple, și adesea contradictorii, se ghicește pluralitatea formelor divine arhaice, revalorizate și integrate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ei multiple, și adesea contradictorii, se ghicește pluralitatea formelor divine arhaice, revalorizate și integrate într-o vastă structură de către geniul religios grec. Arhaica Doamnă a Munților și Stăpână a Sălbăticiunilor din preistoria mediteraneană a asimilat foarte devreme atributele și prestigiile Zeițelor Mame, dar fără a pierde prin aceasta trăsăturile ei cele mai arhaice și mai specifice: patroană atât a vânătorilor cât și a fiarelor sălbatice, și a tinerelor fete. După Homer, profilul ei începe să se precizeze: Artemis guvernează sacralitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ea a păstrat întotdeauna un caracter paradoxal, ilustrat mai ales prin coexistența temelor contradictorii (de exemplu, virginitate-maternițațe). Imaginația creatoare a poeților, mitografilor și teologilor greci a ghicit că o atare coexistență a contrariilor poate sugera unul din misterele divinității. 94. Zeițele II: Atena, Afrodita Atena este cu siguranță cea mai importantă zeiță greacă după Hera. Numele său nu a putut fi explicat prin greacă. Cât privește originea sa, ipoteza lui Nilsson, admisă de majoritatea savanților, pare destul de convingătoare: Atena ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]