3,844 matches
-
îndemnul lui Costache urcară scara spre casă fiind conduși să intre în odaia „de din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici se păstrează așternuturile, pernele și covoarele, clituite până la pod precum și lada de zestre a fetelor de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni din odaia de din sus și o îmbrățișă cu drag pe mamă-sa și pe Ghiță. Apoi mama Elena o îndemnă să-i lase pe bărbați să țină
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
caute ceva , care să meargă cu un pahar de vin. A luat nuci, pîine și sare și reveni la musafiri. în lipsa celor doi, moș Negruș privi cu atenție la fotografiile de familie puse pe pereți și prubului din ochi ce zestre o aștepta pe Emilia. Venind Costache și Ghiță de pe la treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă nuci, muind miezii în sare și din vreme în vreme, îi udau cu înghițituri de vin, încă tulburel și mai acruț
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
însoare înainte de armată, doar așa a făcut și tatăl său, Costache, și știe că și frate-su Mihai, din marina militară, gândește tot așa. Gândirea sănătoasă și matură a tatălui este adoptată și de copiii lor: fata trebuie să aducă zestre cu care să îmbrace casa iar bărbatul trebuie să aibă casă sau materialele cu care să ridice casa. Coborâră pe lângă via lui Hulub și ajunseră pe șesul care mai păstra urmele căpițelor de fân ce fusese dus și clădit în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu chetre și tot nu moare!” și iată că n-am murit atunci și am ajuns la vârsta la care sunt. Tata s-a întors din război, eu n-am murit și am început să adaug an cu an la zestrea vieții mele. Nu știu și nu mi-l amintesc pe tata la vremea când s-a întors din război. Prima mea amintire o am de la patru ani, cu ocazia botezului surorii mele, născută după război. Parcă văd și acum pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de admitere am devenit paznicul viei nobile până la plecarea la școală, în jurul lui 1 octombrie. La această dată, tata ia măsuri prudente de pază a viei, încât cei din jur să nu simtă plecarea lui la Bârlad. Pe întuneric încarcă zestrea mea și cantitățile de alimente pe care școala le cerea fiecărui admis, aduce căruța la vie și pe la ora 2 dimineața plec de acasă la vie. Cocoloșit printre bagaje și hrana boilor, încet, încet ne strecurăm pe drumuri lăturalnice pentru ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și mie ceva asemănător. I-am explicat mamei că nu cititul era cauza morții celor doi școlari, ci boala netratată corespunzător. Mă bucuram nespus de mult când erau zile ploioase, pentru că aceste zile se adăugau duminicilor, pentru a-mi spori zestrea spirituală. Uneori, în serile cu lună plină, când mă aflam la umbra protectoare a viei noastre, treceam și la cititul la lumina lunii. La cei aproape 16 ani ai mei creșteam înalt, puternic și visam viața în roz, fără evenimente
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
absolvit Școala Normală în condiții excelente și am avut și profesor pe măsură! Nu uit că am luat cu succes un examen de literatură cu romanul „Întunecare”, de Cezar Petrescu, roman citit cu 25 de ani în urmă. Am folosit zestrea bogată de cunoștințe, am folosit-o cu pricepere în desăvârșirea mea profesională. La terminarea studiilor, aveam vârsta dublă a unui student la zi. Apoi trebuia să mă grăbesc, pentru că fiica noastră urma să devină la rândul ei studentă. Revin de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu trei stele (de altfel!). Am pornit deci, fiind 29 decembrie 1994, spre Muzeul Național care, se spune, se află în centrul metropolei. Acest muzeu, deși încărcat cu valori inestimabile, atâtea câte au mai rămas în Egipt, printre care întreaga „zestre mortuară” a lui... Tut-An-Kamon, este la fel de neîngrijit ca orice arab-egiptean cu care te întâlnești. Îmi tremură scrisul deoarece vasul, mergând, tremură. Nu știu de ce. Parcă am fi pe o șosea neasfaltată. Revin la Muzeul din Cairo. Dacă n-aș fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și fata noastră care s-a măritat la rândul ei cu un coate goale că n-a vrut să mă asculte când am vrut s-o dau după un revizor care o iubea și care ar fi luat-o fără zestre. A zis că-i prea bătrân și ea nu vrea să-i țină olița de noapte. S-a măritat cu coate goale Boris M. , ginerele meu care nu este în stare nici să muncească nici să-și caute de lucru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mic pentru a realiza tragedia, dar pentru ai mei, să părăsești totul în câteva zile după o trudă de 20 de ani, nu cred că a fost ușor. Au luat cu dânșii cinci covoare măiestrite la războiul de țesut, de "zestre" cândva pentru surori, și fiecare copil și-a dus în brațe cloșca "personală" pe ouă, la care nu au renunțat pentru nimic, puii ieșind la viață de cealaltă parte a Prutului, în Botoșanii bunicilor și un maidanez, Puzic, nelipsit tovarăș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doi ani), așa că la următoarele expuneri ale covoarelor, de la Sao Paulo, Porto Alegre, Curitiba și Rio Negro, am călătorit cu parte din exponate în portbagaj și parte pe bancheta din spate, pe care stăteau cocoțați, ca mireasa în carul cu zestre, Consulul General și soția. Și această "caravană culturală" s-a derulat pe câteva mii de kilometri, ziua pe o căldură "tropicală", noaptea pe șosele pustii! Mă gândeam însă la deviza MAE, "Semper fidelis patriae" în traducere liberă: "Mereu credincios patriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Au urmat cuvântările la inaugurarea expozițiilor, după prefect dându-mi-se cuvântul. Vă rog să mă credeți că standul României era cel mai frumos, pe lângă exponatele de la ambasadă, cele două vrednice doamne aducând de prin numeroasele lor familii lăzi de zestre, valize de călătorie ale emigranților, fotografii vechi... Vino de Honor a avut cam 50 de participanți, a durat 3 ore, desfășurate în amintiri, îmbrățișări, și fotografii, pe fundalul muzicii românești emise de casetofonul ambasadei. Am fost singurul diplomat din Montevideo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Antonin Ciolan și Vasile Popovici-Ieșeanu. NADOLSCHI, VICTOR (1911-1996ă ASTRONOM, MATEMATICIAN Prof.univ.dr. Victor Nadolschi a fost un astronom care a pus multă și nobilă pasiune pentru dotarea și asigurarea posibilităților de cercetare științifică la Observatorul astronomic din Iași care, pornind de la zestrea minoră lăsată în urma lui Costachi Conachi (luneta adusă de la Vienaă, Neculai Culianu, Constantin C. Popovici (ecuatorialul cu obiectiv de 16 cm, o lunetă meridiană portativă, un altazimut Gauthieră, a reușit, totuși, să organizeze un observator unde să se poată face
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Mănăstirea Sf. Ana, la Hozeva. El a fost înger și Poet. A scris multe poezii de suflet. Plângi cu inima și sufletul, nu numai cu ochii, când citești frumoasele și duioasele lui rânduri. O comoară sfântă ne-a lăsat că zestre, de o mare valoare. A scris cu inima, cu dragoste și suferință ce-o purta în el pentru semeni. Dar mai presus pentru Dumnezeu, a Căruia este slavă în veci. Nu degeaba se spune că prin suferință ajungi un sfânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
câteva cărți cu Locurile Sfinte și cu Sfinții Români care au viețuit prin peșteri și mănăstiri din Țară Sfântă. Aceste cărți primite de acolo sunt unice, nu se găsesc și la noi. Sunt minunate au mare valoare, reprezintă o adevărată zestre Imposibil! Când am intrat pe ușă românesc de la Ierusalim! în biblioteca noastră personală. Merită să faci un sacrificiu și să ajungi acolo. Nu e greu. Mai grea e hotărârea noastră. Părintele s-ar bucura să vină câți mai mulți români
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mi-ai dat Tu o gură Că să Te slăvesc, Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și cu amare lacrimi Te rog să mă ierți! Dă-mi răbdare-n suflet, Dă-mi mult ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-l „lucreze”, în rest, prin alte „ponturi”, a izbutit cât se poate de bine după primul război mondial : „(Pașadia) a avut norocul să moară înainte de (...) a-l vedea pe Pirgu însuși de mai mult de zece ori milionar, însurat cu zestre și despărțit cu filodormă, pe Pirgu prefect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, prezidând o subcomisie la Liga Națiunilor...”. Rândurile acestea sunt în penultima pagină a Crailor de Curtea-Veche, al căror manuscris e predat editurii „Cartea Românească” la 13 noiembrie 1928. Întâlnirea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acul și mașina de cusut, andrelele și „inglița”, dar și sapa, coasa sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca zestre când s-a căsătorit, și pe care a dat-o ca zestre sorii noastre Netuța. Ne spăla rufele în albie, cu săpun făcut tot de ea din grăsimile pe care nu le consumam, de la porcii sau oile tăiate. Avea un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca zestre când s-a căsătorit, și pe care a dat-o ca zestre sorii noastre Netuța. Ne spăla rufele în albie, cu săpun făcut tot de ea din grăsimile pe care nu le consumam, de la porcii sau oile tăiate. Avea un fier de călcat pe care-l încingea cu cărbuni făcuți din ciucălăi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
regreta ca , „să fi rămas cu el la plug, să fi rămas la coasă”, cum zicea Octavian Goga. În vara anului 1943, după ce am absolvit seminarul, tata a vrut să mă căsătorească cu o fată din Râmnicelu, care avea ca zestre 30 de pogoane de pământ arabil. Gândea tata că mă voi îmbogăți, că mă voi preoți și voi scăpa de război. Mi se părea o lașitate ceea ce-mi propunea tata. Am refuzat categoric, n-am aceptat nici un fel de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sat, la vremea când vârsta cerea ca să se căsătorească Netuța, să se gospodărească, părinții secătuiți de cote și de impozite, de amenzi și de procese; „chiaburi”, treceau la colectivă umiliți și înfricoșați, și nu mai puteau să-i dea ca zestre decât o origine socială nesănătoasă. În condițiile nou create, de comuniștii aduși din URSS, sora Netuța s-a căsătorit, împinsă de părinți, cu un croitor din Măntăila, care a devenit ofițer de securitate, a fost trimis la deținuții politici care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
soții, Augustina, a cărei respectabilitate nu era dintre cele mai bune. Totuși, ca un adevărat gânditor, Marcus Aurelius refuză să se debaraseze de ea când i se propune asta, replicând: „Dacă îmi voi alunga soția, trebuie să dăm înapoi și zestrea ei”. „Zestrea” era chiar imperiul Cezarului, pentru că Augustina era fiica lui Antonius Pius, așa cum scrie poetul Iosif Brodski în admirabilul eseu Laudă pentru Marcus Aurelius. Pentru că împăratul o iubea pe soția lui poliandrică - refuzând să creadă că fiica celui pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a cărei respectabilitate nu era dintre cele mai bune. Totuși, ca un adevărat gânditor, Marcus Aurelius refuză să se debaraseze de ea când i se propune asta, replicând: „Dacă îmi voi alunga soția, trebuie să dăm înapoi și zestrea ei”. „Zestrea” era chiar imperiul Cezarului, pentru că Augustina era fiica lui Antonius Pius, așa cum scrie poetul Iosif Brodski în admirabilul eseu Laudă pentru Marcus Aurelius. Pentru că împăratul o iubea pe soția lui poliandrică - refuzând să creadă că fiica celui pe care-l
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
decât dorința de a vedea în timpul vieții realizarea sa scenică în spectacol, în confruntare cu judecata beneficiarului: spectatorul! Nu de puține ori a fost cazul când compozitorul, după un timp, a transformat valoric opera după prezentarea în fața publicului. Dar pentru ca zestrea noastră de creații de operă să sporească, trebuie să existe mai întâi o motivație. Nimeni nu-și poate permite astăzi să depună o imensă muncă doar trăgând sania pe uscat, fără un folos! După cum s-a văzut, multe teme căutau
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la Câșlița, la Sofian și că, indiferent de noua pecete a Basarabiei de Sud, tânjeau după oamenii de acolo, albaneji, bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și tinerețea lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și pierduseră, din toate acestea doar dorul de oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]