3,414 matches
-
fi legat cu vreo unul dintre ei o prietenie strânsă. Izbânda o sărbători singur, colindând încântat Iașul, zidirea de suflet, care nu mai avea taine pentru el. Străzile bătrâne îi păreau mai largi, oamenii mai binevoitori, tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor din strada Lăpușneanu, un geamantan mare. II. În curte, cineva trebăluia în fața bucătăriei de vară, aproape de beci. Mama! Sub influența primului imbold, vru s-o strige
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe dumneavoastră nu vă pot lovi?!“, replică prompt un soldat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
personaj. Doamna T. stârnește interesul cititorului prin apariția voluptoasă, aeriană, întruchipând feminitatea ideală, așa cum o descoperim în notele scriitorului: Cei mai mulți o văd inteligentă, superioară, fină, sensibilă. Pentru Fred este femeia unică, ideală: Într-o altă situație, aflându-se în grupul zgomotos de amici, Fred o urmărește cu privirea admirând-o: " În contrast cu doamna T. este descrisă Emilia Răchitaru de către Fred: În cazul acestei femei triviale, cu excepția lui Ladima, perspectivele cad de acord, până la un anumit punct. Nu-i decât malefică prin platitudine
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de stat de la 23 August. Ceruse, la conferința de la Cluj, drept egal pentru tricolor: să stea lîngă steagul roș uni. L-au asasinat în '54, ca dușman, ca antisovietic. Prietenul Sadoveanu n-a mișcat un deget. În aprilie '48, necunoscuți zgomotoși au ocupat parterul casei Lisellei. Iordan era în turneu. Mobilă, tablouri (Palazii, un Iser, Löwendalul, un Ciucurencu), oglinzile venețiene, tot-tot a fost scos în drum. Brăduț și cu mine păzeam mormanul, ca să nu ne prade vecinii. Tante Liselle fugise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un greu efort fizic și psihic - o grea încercare pentru mine. în ziua următoare, 9 iulie, notam lapidar: Astăzi e ultima zi de fotbal și astfel revenim la situația obișnuită. A fost fotbal planetar cu grozave surprize. Opoziția se manifestă zgomotos promițând că va face ceea ce n-au făcut guvernanții. Adrian Năstase speră „la ciolan”, că tot e sărac?? săracul de el! Vrea neapărat alegeri parlamentare anticipate. La 12 iulie am citit cu deosebit interes, m-am delectat citind din ceea ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avocați sunt mari tâlhari, pe toate treptele politice sunt stăpâni de vile făcute din mită și cu mită... Hoția și tâlhăria au ajuns instituții de importanță națională... iar celor vizați ca hoți și tâlhari nici nu le pasă de gloata zgomotoasă și cei închiși se plâng că nu pot suporta pușcăria”. în cele relatate până aici, parcurgând doar o mică parte din poemele și pamfletele inserate în acest volum, cu regretul că spațiul nu-mi permite mai mult, las cititorilor posibilitatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu știm cum le vom plăti. S-a făcut atâta zgomot pe acest caz de corupție în vămi, dar se pare că deocamdată încă nu s-a dat de firele caracatiței și șpaga continuă încă. Ne rezumăm la sterpe dezbateri zgomotoase dintre opoziție și putere și cam atât... Vedeavom oare vârfurile corupției la pușcărie? Mă tem că nu, că se va găsi o plevușcă drept țap ispășitor, în timp ce marii corupți - vârful piramidei sociale și politice - rămân nederanjați, nedovediți. Înclin să dau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără cel care îi atinge clapetele? Nu de acolo, din acele atingeri, vin notele preluate de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
da! - Înseamnă că ai putea face față și pe șantierul meu. Un sac de ciment, cam tot cincizeci de kilograme are... Un timp, nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Se priviră, ca mai apoi să izbucnească într-un râs zgomotos, buna lor dispoziție aducând-o în sufragerie și pe Ina. - Uite ce veseli sunt băieții mei! Tatăl îl îmbrățișă cu toată căldura pe băiat. Mama privi galeș scena aceasta de dragoste. Era fericită că Alex îl iubea într atât pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cuvântă", cu informații realmente sorbite cu emoție și cel mai mare interes de către lector. Parcurgându-i lucrarea, ai impresia că ridici o piatră de pe mormântul unui trecut populat din belșug cu personalități glorioase la vremea lor. Dar și o lume zgomotoasă, cu politicieni aidoma celor de azi, cu poeți și prozatori asemănători celor de azi, obsedați de ideea morții ce va să vină sau fermecați de astrul nopții și inepuizabila iubire, cu preoți mângâietori de suflete, învățători luminători de minți necoapte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
zece minute ca să mă Întrebe de ce n‑am găsit Încă ceva și a trebuit să‑i pun pe toți să aștepe la telefon până vorbesc cu ea, și când reveneam la convorbirea cu ei, constatam că Închiseseră telefonul. A Înghițit zgomotos. — A fost un adevărat coșmar. — Și ce s‑a Întâmplat până la urmă? Aproape că mi‑e frică să Întreb. — Ce s‑a Întâmplat până la urmă? Dar ce nu s‑a Întâmplat până la urmă? Am sunat absolut toate companiile de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
altcineva, un alt prieten la vârsta de acum. Acesta Îmi arăta un obiect important, ceva ce reprezenta o mare descoperire. Eu eram foarte atent, să nu scap nimic din explicațiile lui. Atunci Paul s-a apropiat barbar, Într-o ceată zgomotoasă de băieți de vârsta sa. Nu știu cum, dar, În mod bizar, ei rămăseseră la vârsta copilăriei; s-a repezit și a distrus obiectul acela prețios pentru mine cu o singură lovitură de picior. Atunci, Înfuriat, eu l-am bătut, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ori am avut chiar impresia că-l recunosc pe el, dar mi-am revenit la timp. Trecuse jumătate de oră de când trebuia să vină. Nu mă puteam deprinde cu gândul că voi fi din nou singură seara aceea... Un grup zgomotos de colegi m-a Înconjurat și m-a luat aproape pe sus, undeva, la o cârciumă. Mergeam pe stradă și-i priveam pe toți drept În față, eram rea În momentele acelea, dar... nu simțea nimeni asta. Eram două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma. ― Dacă umbli să cauți femei, apoi cuminte ai făcut de I-ai luat pe dumnealui, că le cunoaște prea bine! zise învățătorul mai în glumă, mai în serios, arătând pe tânărul Aristide, care se apropiase de el. Arendașul râse zgomotos și mulțumit: ― Ei, tinerețea, sânge fierbinte! Mai bine să alerge după muierile de aici, decât să ia la oraș cine știe ce boli, cu toate că acuma nici la țară nu mai ești sigur... Râseră cu toții. Platamonu se declară foarte încîntat de cunoștința cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o mică privire dojenitoare. Apoi lectura se sfârși, ovațiile petrecură pe rege până la ieșire și toată lumea se urni să plece. ― Foarte nostim spectacolul! murmură Nadina pe culoar. Nu-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu Ilie Rogojinaru, arendașul cu care călătorise astă-toamnă și-l exasperase cu teoriile lui agrare practice. Nu mai scăpă de el până la Costești. ― Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu țăranii? îl apostrofase arendașul, mereu jovial și zgomotos. Pe urmă a venit în compartimentul lor, să le mai treacă urâtul. Le-a povestit că se repezise la București, fiindcă prinsese din vânt o vorbă cum că moșia Babaroaga a doamnei Iuga ar fi de vânzare. De mult tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Titu Herdelea: ― Poate c-ar fi trebuit să-l anunțăm și pe Baloleanu... În sfîrșit! Mergea în urma carului al doilea în care era coșciugul tatălui său. La câțiva pași mai înapoi se auzeau pașii celorlalți și plânsetele femeilor, mai zgomotoase. Înaintea celuilalt car văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată la primărie. Titu îi dădu câteva lămuriri sumare. Niște vaiete confirmau că ancheta continua cu aceeași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se face dor de propria umbră, tot așa ți se face dor de tăcere. Curgerea sângelui prin vine rămăsese singurul loc unde mai exista tăcere, și nici acolo întotdeauna. Când degetele ne înghețau prea tare, le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru semnătură. — Aș vrea să fie după el. Realitatea este că negustorii străini sunt sprijniți de forțele militare ale țărilor lor. În tăcere, ne îndreptăm privirile spre fereastră. Tung Chih începe din nou să plângă. Vocea lui nu e nici zgomotoasă, nici puternică, ci seamănă mai degrabă cu cea a unui pisoiaș. O slujnică vine să îl schimbe, după care îl legăn până adoarme. Mă gândesc la sănătatea lui Hsien Feng și la probabilitatea ca fiul meu să crească fără tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ridicat pe o platformă temporară, s-a construit un tron provozoriu. Tot mai mulți miniștri veneau să obțină audiențe de urgență. Toți arătau ca și cum ar fi fost deja înfrânți. Eticheta era neglijată, iar lumea se certa și dezbătea cu voci zgomotoase. Niște bătrâni au murit în toiul certurilor în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de ultimă oră. Febra îi revenise. Pe față și pe corp i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să scăpăm de nerecunoscătoarea creatură. Când Su Shun a protestat, noi am argumentat că aveam dreptul să îl pedepsim pe propriul nostru eunuc de casă fără restricție. Ne-am dus în spatele sălii, la sicriul lui Hsien Feng, și am plâns zgomotos. Presat de membrii în vârstă ai clanului să ne lase în pace, Su Shun s-a înduplecat. Dar a insistat ca oamenii săi să îl escorteze pe An-te-hai la Peking. Noi am fost de acord și An-te-hai a plecat. Ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]