31,867 matches
-
introduce ideea de funcție de bunăstare economică. În (1947), Samuelson extinde și clarifică această idee. În (1951) Arrow introduce o modificare față de funcția de bunăstare economică utilizată de Bergson și Samuelson și arată că aceasta nu poate fi concomitent rațională și capabilă să îndeplinească câteva condiții rezonabile. În forma Bergson (1938), (1948)-Samuelson (1947), o funcție de bunăstare economică sau socială este o funcție de forma: unde W este bunăstarea socială, iar xU reprezintă utilitatea unui membru x al societății. În termenii lui Bergson
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în cadrul informațional arrowian este independența față de alternativele irelevante, însă condiția Nash-Cernoff nu îndeplinește independența față de alternativele irelevante, deși este asemănătoare. footnote>: „Luăm o cursă de mașini. Există trei potențiali concurenți, x, y și z; x este o mașină care este capabilă de a dezvolta o viteză foarte mare, dar y este mai manevrabilă. Din acest motiv, x este mai potrivită pentru o cursă cu mai puțini concurenți, iar y este mai potrivită pentru o cursă aglomerată. De aici, x poate bate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
fondului intim străin. Libertatea, care face și ea parte din elementele fondului intim-străin, fiind deci și ea o determinație fatală a ființei noastre, este, spre deosebire de toate celelalte limite care ne constituie de la bun început, o limită emancipată, „insurecțională“, o limită capabilă la rândul ei să creeze limitații. Limba română are privilegiul de a exprima, prin aceeași familie de cuvinte, activitatea libertății și rezultatul acestei activități: „hotărârea“, ca esență a libertății (aleg, decid, hotărăsc), se soldează de fiecare dată cu „hotare“, cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cazul unui om inteligent e recunoscută ca prostie și, ca atare, anulată, trebuie să fie îndrăgită: îndrăgostirea de tot ce-mi aparține este temeiul de posibilitate al prostiei. Altminteri, urâtul instalat în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu putință. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui. Pentru că este o eroare consacrată afectiv
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lucru a cărui absență i-a devenit de mult familiară. Pentru a umple vidul unei inițieri care nu a mai avut loc, puterea pervertită nu face astfel decât să spună ceea ce de fapt ar trebui să facă. Întrucât nu sunt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi despre eliberare și libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor mima verbal etapele inițierii în libertate. Prin blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotărârii tale. Ea ne formează în vederea libertății, și nu a supunerii, și dacă ne supune o face în vederea libertății noastre. O societate este liberă atunci când ne conduce pe toți până la punctul în care, la rândul nostru, devenim liberi și suntem capabili să ne creăm un destin. O societate este liberă atunci când formează euri apte să se hotărască și nu doar să fie hotărâte. Orice societate așezată pe legi bune dă hotare fiecărui eu - îl „hotărăște“ -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-l facem în viață să ne pară un calvar. Alegerea poate să capete un asemenea prestigiu în ochii noștri, încât să evităm constant să ne expunem riscului ei. Povara deciziei poate să ajungă atât de mare, încât să nu fim capabili să hotărâm nici măcar în privința noastră. Răspunderea în fața fiecărui gest poate să ni se pară atât de covârșitoare, încât să nu mai ajungem niciodată să întreprindem nimic. Oboseala și lehamitea pot fi atât de mari, încât toate proiectele să ni se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în care sunt singur cu mine, față în față cu viața mea, și sunt chemat (de către mine însumi) să răspund ce am făcut din ea, în joc este împlinirea ei ca proiect unic, realizarea ei ca destin. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să-mi creez o identitate satisfăcătoare? Am fost oare capabil, prin felurile succesive în care m-am de finit, prin „hotarele“ și hotărârile mele, să obțin coerența unui destin? Sunt mulțumit de felul în care am
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
chemat (de către mine însumi) să răspund ce am făcut din ea, în joc este împlinirea ei ca proiect unic, realizarea ei ca destin. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să-mi creez o identitate satisfăcătoare? Am fost oare capabil, prin felurile succesive în care m-am de finit, prin „hotarele“ și hotărârile mele, să obțin coerența unui destin? Sunt mulțumit de felul în care am administrat lotul finitudinii mele, de felul în care mi-am onorat proiectele și mi-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și pe care nu îl pot determina ca cineva, mă cheamă să răspund ce am făcut cu libertatea pe care el mi-a dat-o, în joc este mântuirea mea ca absorbție în esența eternă a libertății. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să dau o folosință convenabilă donației divine care este libertatea? Am recunoscut riscul care se ascunde în folosirea libertății, putința de a o folosi în egală măsură în vederea binelui și a răului? Lăsat pe mâna mea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hiperestezia tactilului. Nu „vezi“ cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întâmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări „sculptură pentru orbi“. Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită pentru întâlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în sfera subiectului și să elibereze din ea forma ca principiu și ca proiecție a voinței de limitare. Privirea, care conține în sine germenele departelui, este o trădare potențială a formei; pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
văzut, și-a dobîndit cea mai mare parte a cunoștințelor prin lecturi de o anvergură extraordinară. Prin însuși volumul acestora, le putem atribui o influență hotărîtoare în această privință. Prin memoria lui fenomenală și prin imaginația sa evocatoare, Iorga era capabil să se plaseze în însăși inima oricărei situații despre care citea. Aceste lecturi și contactele pe care le-a avut la universitate și ulterior în Franța și Germania (ca și în timpul călătoriilor pe care le-a făcut în cadrul cercetărilor sale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se datorase unui element tehnic, Iorga a absolvit-o cu brio în august 1893. Cu banii și răgazul care îi rămăseseră, a cercetat și alte arhive și biblioteci europene pentru a aduna materiale privind istoria românilor. În ciuda eforturilor, era totuși capabil să-și însușească tot ce vedea. Observa întotdeauna mai întîi oamenii, apoi priveliștile, atît pe cele făcute de om cît și pe cele naturale, distilînd în cele din urmă toate aceste impresii în istoria locului respectiv. Dar, ca să folosim cuvintele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
față de România. Relațiile dintre Iorga și Gherea (ca și cu revista acestuia, "Literatura și știința") s-au încîlcit atunci cînd acesta din urmă i-a cerut să adopte o poziție ideologică pe care Iorga nici nu voia, nici nu era capabil să și-o asume. Gherea interpretase una din poeziile lui Iorga drept revoluționară, cu toate că acesta își exprimase în ea propria lui dezamăgire. Iorga a publicat și alte încercări literare în periodice ca "Timpul" și altele. Contribuția sa istorică se baza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Regat. După 1908, își petrecea verile la universitatea lui de vară. Cînd intelectualul bucovinean Gheorghe Tofan i-a propus în 1904 să organizeze un curs de vară pentru studenții de dincolo 212, în vederea realizării unității naționale, Iorga nu a fost capabil să preia ideea. Prin 1908 atmosfera politică se schimbase și s-a stabilit la Văleni. În numărul din 11 iunie 1908 al "Neamului românesc", Iorga anunța deschiderea "Universității Populare de la Vălenii de Munte" și participarea unor renumiți universitari ca profesori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în 1912. După ruptura de conservatori, Iorga voia să fondeze o Organizație Democratică Naționalistă pentru a transpune filosofia sămănătoristă în practica politică. Ales candidat independent, naționalismul său excludea toate celelalte ideologii și partide, cu politicianismul lor cu tot. Nu era capabil să aprecieze importanța aliaților în atingerea țelurilor sale; alianța implică compromis. Prin 1908, ideile lui în privința propriului său partid și a programului acestuia începeau să se contureze. În sfîrșit, în aprilie 1910, Iorga a fondat Partidul Naționalist Democrat. Programul, adoptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
65. În ciuda faptului că era bolnav, suferind de dureri intercostale mari, a făcut eforturi extraordinare. Principalul său colaborator era Vasile Bogrea, care (după moartea actorului Petre Liciu) rămăsese singurul prieten al lui Iorga. Mai era și Alex Cusin, un colaborator capabil și loial. Și preotul și poetul ardelean Ion Agârbiceanu, Dimitrie Anghel, Alexandru Vlahuță și tinerii Nichifor Crainic și Aurel Metroniu. Jurnalistica lui Iorga a fost întotdeauna politică. De Sfîntul Nicolae, 6 decembrie, ziua onomastică a Țarului Nicolae, Iorga scria: "Stăpînul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui august 1917, Bătălia de la Mărăști s-a încheiat. Armata română a rămas pe poziții. Iorga (și alți istorici români) a considerat rezultatul drept o victorie românească 97, ceea ce este oarecum exagerat. Totuși, dacă o țară mică și subdezvoltată este capabilă să țină piept atacului forțelor armate bine echipate și călite în luptă ale unei țări puternice și industrializate, în cazul acesta ea a făcut mai mult decît să-i țină piept. Înrăutățirea situației din Rusia arunca umbre întunecate asupra scenei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reprezenta un lucru, iar Hitler cu totul alt lucru. Unii îi puneau pe același plan, ceea ce, după opinia lui, era greșit. Mussolini era un luptător din Primul Război Mondial, un orator și un intelectual înzestrat și un gînditor care fusese capabil să creeze ceva din nimic. Hitler nu poseda nici una din aceste calități, nu avea nici o legătură cu cultura, nici un talent și nici o realizare. Astfel că "numai barbarii îl pot confunda pe Mussolini cu Hitler". În timpul primei întîlniri de la Veneția dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la fel de străină culturii române ca și altor culturi europene. Însă, fiind flexibilă, cultura română este totodată originală și nu poate fi concepută în afara societății românești. Ea are și o mare vitalitate și un caracter contemporan, fiind o cultură de acțiune, capabilă să se înnoiască grație vitalității ei. După o viață de cercetări, călătorii și scriere a istoriei (făcînd uneori istorie), Iorga a întreprins scrierea unei sinteze a istoriei universale. În lucrarea Concepția umană a istoriei (Iorga, Conferințe și prelegeri , vol. I
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cauză mai bună, de credința că sînt parte integrantă a Europei; ele încearcă să convingă Europa occidentală că fără ele Comunitatea Europeană va rămîne un grup destinat doar apărării intereselor locale. Dar un astfel de aranjament limitat nu va fi capabil nici să confere o nouă identitate noii Europe, nici să-i asigure securitatea. Dacă este să se realizeze unitatea pe un continent atît de încărcat de istorie ca Europa, atunci trebuie să se pășească pe o sîrmă subțire atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
doar pe jumătate europene și, oricum, la sfârșitul perioadei evocate aici, erau ele Însele mult diminuate. Mai tot restul Europei continentale fusese umilită de Înfrângere și ocupație. Nu reușise să se elibereze de fascism prin forțe proprii și nu era capabilă să țină comunismul la distanță fără ajutor din exterior. Europa postbelică a fost eliberată - sau securizată - de străini. Europenii și-au luat din nou soarta În mâini abia după zeci de ani și cu un efort considerabil. Deposedate de teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după război, mai ales În Germania. Statutul bărbaților nemți, Înjosiți și umiliți - transformați din eroii strălucitoarei armate hitleriste Într-un șir ponosit de prizonieri eliberați Într-un târziu, care au găsit, buimăciți, la Întoarcere o generație de femei dârze, perfect capabile să supraviețuiască și să se descurce fără ei -, nu este o ficțiune. Cancelarul german Gerhard Schroeder e doar unul dintre miile de copii germani care au crescut fără tată după război. Rainer Fassbinder captează cu măiestrie imaginea feminității germane postbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii imediat după război, popoarele europene erau guvernate, așadar, nu de comunități noi și fraterne de partizani, ci de coaliții formate din politicieni de stânga și centru-stânga, similare fronturilor populare din anii ’30. Nu-i de mirare. Singurele partide tradiționale capabile să funcționeze normal În acei ani erau cele vădit antifasciste - sau, În cazul Estului ocupat de sovietici, cele cărora noile autorități găseau de cuviință să le atribuie acest titlu de glorie, cel puțin pe moment. și anume comuniștii, socialiștii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inteligență. La urma urmei, așa cum observase directorul CIA, Allen Dulles, „Planul pleacă de la presupunerea că dorim să sprijinim revirimentul unei Europe care va putea intra În competiție cu noi pe piața mondială și care, exact din această cauză, va fi capabilă să cumpere produsele noastre În cantități substanțiale”. În câteva cazuri existau Însă și beneficii imediate: În SUA, sprijinul sindicatelor pentru Plan a fost obținut În schimbul promisiunii că toate transporturile de produse din Statele Unite se vor face cu nave americane, Încărcate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]