31,723 matches
-
și deviația standard 1. Primele unsprezece polinoame Hermite din teoria probabilităților sunt: iar primele unsprezece polinoame Hermite din fizică sunt: "H" este un polinom de grad "n". Versiunea din teoria probabilităților are coeficientul dominant 1, iar versiunea din fizică are coeficientul dominant 2. "H"("x") este un polinom de gradul "n" pentru "n" = 0, 1, 2, 3, ... Aceste polinoame sunt ortogonale în raport cu "funcția pondere" (măsură) sau adică avem: când "m" ≠ "n". Mai mult, sau Polinoamele din teoria probabilităților sunt astfel ortogonale
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
satisfac egalitatea unde " D" reprezintă derivarea în raport cu "x", iar exponențială este interpretată prin dezvoltarea în serie de puteri. Nu există chestiuni delicate de convergență a acestei serii când operează pe polinoame, fiindcă toți termenii în afara unui număr finit dispar. Deoarece coeficienții seriei de puteri ai exponențialei sunt cunoscuți, iar derivatele de ordin superior al monomului "x" pot fi explicitate, acesta reprezentare cu operator diferențial da naștere unei formule concrete a coeficienților lui "H", coeficienți ce pot fi utilizați pentru calculul rapid
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
polinoame, fiindcă toți termenii în afara unui număr finit dispar. Deoarece coeficienții seriei de puteri ai exponențialei sunt cunoscuți, iar derivatele de ordin superior al monomului "x" pot fi explicitate, acesta reprezentare cu operator diferențial da naștere unei formule concrete a coeficienților lui "H", coeficienți ce pot fi utilizați pentru calculul rapid al acestor polinoame. Întrucât expresia formală pentru transformată Weierstrass "W" este "e", se vede că transformată Weierstrass a lui (√2)"H"("x"/√2) este "x". În esență, transformată Weierstrass transforma
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
termenii în afara unui număr finit dispar. Deoarece coeficienții seriei de puteri ai exponențialei sunt cunoscuți, iar derivatele de ordin superior al monomului "x" pot fi explicitate, acesta reprezentare cu operator diferențial da naștere unei formule concrete a coeficienților lui "H", coeficienți ce pot fi utilizați pentru calculul rapid al acestor polinoame. Întrucât expresia formală pentru transformată Weierstrass "W" este "e", se vede că transformată Weierstrass a lui (√2)"H"("x"/√2) este "x". În esență, transformată Weierstrass transforma o serie de
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
W" este "e", se vede că transformată Weierstrass a lui (√2)"H"("x"/√2) este "x". În esență, transformată Weierstrass transforma o serie de polinoame Hermite într-o serie Maclaurin corespunzătoare. Existența unei serii de puteri formale "g"("D"), cu coeficienți constanți și nenuli, cum ar fi "H"("x") = "g"("D")"x", este și ea echivalentă cu afirmația că aceste polinoame formează un șir Appell. Deoarece sunt șir Appell, ele constituie "a fortiori" și un șir Sheffer. Polinoamele Hermite au și
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
și Deoarece șirurile polinomiale formează un grup în raport cu operația de compunere umbrală, se poate notă că șirul invers al celui notat similar dar fără semnul minus, si astfel se poate vorbi de polinoame Hermite de varianta negativă. Pentru α > 0, coeficienții lui "H"("x") sunt doar modulele valorilor coeficienților corespunzători ai lui "H"("x"). Acestea apar că momente de distribuție normală de probabilitate: Al "n"-lea moment al distribuției normale cu valoarea așteptată μ și varianta σ este unde "X" este
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
operația de compunere umbrală, se poate notă că șirul invers al celui notat similar dar fără semnul minus, si astfel se poate vorbi de polinoame Hermite de varianta negativă. Pentru α > 0, coeficienții lui "H"("x") sunt doar modulele valorilor coeficienților corespunzători ai lui "H"("x"). Acestea apar că momente de distribuție normală de probabilitate: Al "n"-lea moment al distribuției normale cu valoarea așteptată μ și varianta σ este unde "X" este o variabilă aleatoare cu distribuția normală specificata. A
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
de 0,0026 K, astfel că este folosit la măsurarea temperaturilor între 0,01 K și 3,2 K. Formula de interpolare pentru temperatură-presiune pe curba de saturație la He și He este: unde presiunea este în Pa, iar pentru coeficienții "A, B, C" a se vedea articolul ITS-90. Pentru He, deși coeficienții aceastei relații sunt stabiliți pentru temperaturi de la 1,25 K în sus, relația este considerată valabilă începând de la temperatura de 0,5 K, chiar mai joasă decât cea
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
0,01 K și 3,2 K. Formula de interpolare pentru temperatură-presiune pe curba de saturație la He și He este: unde presiunea este în Pa, iar pentru coeficienții "A, B, C" a se vedea articolul ITS-90. Pentru He, deși coeficienții aceastei relații sunt stabiliți pentru temperaturi de la 1,25 K în sus, relația este considerată valabilă începând de la temperatura de 0,5 K, chiar mai joasă decât cea de 0,65 K specificată de ITS-90. Pentru He și temperaturi sub
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
K, iar al He este la 5,19 K, astfel că, practic, se pot măsura temperaturi până la 5 K. Formula de interpolare a temperaturii formula 1 pe curba de saturație a He și He este: unde presiunea este în Pa, iar coeficienții "A, B, C" sunt cei din tabelul alăturat. Schimbarea coeficienților la temperatura de 2,1768 K reflectă tecerea He de la starea normală ( He) la starea superfluidă (He) (punctul λ). Între 3,0 K și 24,5561 K (punctul triplu al
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
că, practic, se pot măsura temperaturi până la 5 K. Formula de interpolare a temperaturii formula 1 pe curba de saturație a He și He este: unde presiunea este în Pa, iar coeficienții "A, B, C" sunt cei din tabelul alăturat. Schimbarea coeficienților la temperatura de 2,1768 K reflectă tecerea He de la starea normală ( He) la starea superfluidă (He) (punctul λ). Între 3,0 K și 24,5561 K (punctul triplu al neonului) SIT-90 este definită de termometrul cu presiune de heliu
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
Se propune ca în viitor, punctul de etalonare cu vapori de heliu să fie între 4,2 K și 5 K. Dacă drept gaz termometric se folosește He, formula de interpolare a temperaturii formula 1 în funcție de temperatură este o parabolă: unde coeficienții "a", "b" și "c" se obțin din valorile presiunii măsurate în punctele de etalonare. Dacă drept gaz termometric se folosește un amestec de He și He, formula de interpolare este mai complexă. Între 13,8033 K (punctul triplu al hidrogenului
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
generație dezvoltată de echipă universității, dar acesta a fost învins cu ușurință, în 1989, într-o înfruntare de două partide cu Garry Kasparov și în cele două prin corespondență cu Michael Valvo, în ciuda aprecierii laudative a lui Kasparov care estima coeficientul FIDE al calculatorului la 2480-2500. În toamna anului 1989, echipa a fost cooptata de IBM în scopul creării unui supercomputer capabil să învingă campionul mondial Garry Kasparov, inițial Hsu și Campbell apoi Anantharaman care, ulterior, a părăsit IBM în favoarea Wall
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
și 2000 (22-35 de ani) fiind clasat pe locul 1 în ierarhia FIDE aproape continuu timp de 22 de ani, din 1984 până în 2006 când se retrage din activitatea competiționala. Este jucătorul de șah care a atins cel mai mare coeficient ELO din istorie, 2851 de puncte în 1999. Kasparov este considerat de mulți drept cel mai bun jucător de șah din istorie, la baza acestei opinii generalizate aflându-se rezultatele și coeficientul ELO unic de 2851 de puncte. Campionul mondial
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
de șah care a atins cel mai mare coeficient ELO din istorie, 2851 de puncte în 1999. Kasparov este considerat de mulți drept cel mai bun jucător de șah din istorie, la baza acestei opinii generalizate aflându-se rezultatele și coeficientul ELO unic de 2851 de puncte. Campionul mondial a acceptat adesea provocările calculatoarelor de șah. În 1985, Kasparov a jucat simultan împotriva a 32 de calculatoare de top trimise de cele mai puternice companii din domeniu, obținând un scor perfect
Deep Blue () [Corola-website/Science/320222_a_321551]
-
stare de vapori și cenușă solidă. formula 5 se obține prin calcul: unde formula 8 și formula 9 sunt procentele hidrogenului și oxigenului din masa pentru analiză, formula 10 și formula 11 sunt procentele de umiditate din masa inițială, respectiv din masa pentru analiză, iar coeficienții 212, 0,8 și 24,5 țin cont de căldurile masice ale apei și vaporilor de apă, respectiv de căldura masică latentă de vaporizare a apei, exprimate în unități din SI. Mărimea care interesează de obicei în energetică este formula 5
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
că puterea calorifică a unei hidrocarburi este dată de căldura de ardere a carbonului, respectiv a hidrogenului (din care se scade partea de o optime din masa oxigenului, corespunzătoare formării apei, parte considerată chimic deja legată) din componența sa: unde coeficienții 80,8 și 344,62 sunt puterile calorifice ale carbonului și hidrogenului. Această presupunere s-a dovedit greșită încă din 1845, valorile experimentale diferind cu până la 10 % de cele teoretice. Cu toate astea, această formulă, completată cu influența sulfului, a
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
influența sulfului, a mai fost folosită încă mult timp: Dintre formulele empirice propuse cea mai cunoscută este cea a lui Mendeleev: În general, stabilirea unor formule empirice nu este dificilă. Dacă se dispune de o serie de valori determinate experimental, coeficienții formulei de interpolare se pot stabili prin metoda celor mai mici pătrate după eliminarea valorilor cu abateri extreme prin metodele statisticii matematice. Evident, formula obținută este valabilă exclusiv pentru domeniul din care provin valorile măsurate.
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
în momentele de ascensiune și un mare unghi critic de atac. Cu 60 kn (110 km/h) la ascensiune, aparatul era extrem de manevrabil și beneficia de capacități de viraj și întoarceri foarte rapide, superioare oricărui avion de vânătoare al Aliaților. Coeficientul de rotații era sporit de un sistem ingenios dispus pe eleroane care aveau un contra-efect făcând controlul asupra acestora mult mai ușor. Dezavantajul era că la viteze mari eficiența de rotație era scăzută tinzând spre zero la 483 km/h.
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Zburători) ai Grupului de Voluntari Americani (AVG). Piloții AVG fuseseră antrenați să exploateze la maximum avantajele avioanelor lor P-40: foarte robuste, înarmate puternic cu armament greu, relativ rapide în picaje și în luptele de la altitudine mică și cu un coeficient ridicat de rotații. O altă manevră tactică importantă a fost cea dezvoltată de locotenent-comandorul John S. "Jimmy" Thach, asa-numitul "Val Thach" în care avioanele de vânătoare zburau în perechi la distanțe de 60 de metri unul de celălalt. Când
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
acum spații mai largi pentru muniție permițând capacitatea a 100 de bucăți pentru fiecare din cele două tunuri de 20 mm. Schimbările asupra aripilor au avut efecte mai mari asupra performanțelor decât se previzionase. Dimensiunile reduse au condus spre un coeficient de rotație sporit iar portanța mai mică a permis vitezei în picaj să atingă 670 km/h (420 mph. Pe de altă parte, manevrabilitatea a scăzut iar raza de acțiune de asemenea, grație reducerii dimensiunilor rezervorului. Piloții s-au plâns
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Noul sistem de eșaăament a necesitat modificarea flapsurilor prin adăugarea de plăci mici, "crestate", care au fost nituite de fuselaj. Alte două țevi de evacuare mai mici ieșeau prin două lambouri sub fiecare aripă, foarte aproape de capătul acestora. Sa recăpătat coeficientul de rotație ridicat al modelului A6M3. Sub-variantele au inclus: A6M5 avea o viteză maximă de 540 km/h și atingea altitudinea de 8.000 m în nouă minute și 57 de secunde. Alte variante erau avionul de vânătoare de noapte
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
canalizat spre transmiterea informației prin canalele de comunicație. Gabor a văzut în acești atomi o posibilitate de a transmite aceeași informație folosind mai puține date, adică, în loc să transmitem semnalul așa cum este el, avem posibilitatea să transmitem, folosind acești atomi, numai coeficienții care reprezintă semnalul. Funcție lui Gabor este definită prin: în care "a" și "b" sunt constante, iar " g" este o funcție fixată din "L"(R), precum ||"g"|| = 1. Funcția lui Gabor creează o bază pentru "L"(R), care este definită
Atomul lui Gabor () [Corola-website/Science/320348_a_321677]
-
asigura integritatea datelor la transferurile pe magistrală, nu și pentru a îmbunătăți integritatea datelor stocate pe discurile hard. Codurile ciclice sunt coduri bloc, având aceeași lungime a cuvintelor de cod, în care cele n simboluri ale cuvântului de cod sunt coeficienții unui polinom. Din combinațiile acestor coeficienți se pot forma polinoame diferite, iar numărul acestor polinoame este 2n. Pentru a realiza detecția și corecția erorilor, se aleg astfel pentru codare doar polinoamele divizibile printr-un polinom, numit polinom generator al codului
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
magistrală, nu și pentru a îmbunătăți integritatea datelor stocate pe discurile hard. Codurile ciclice sunt coduri bloc, având aceeași lungime a cuvintelor de cod, în care cele n simboluri ale cuvântului de cod sunt coeficienții unui polinom. Din combinațiile acestor coeficienți se pot forma polinoame diferite, iar numărul acestor polinoame este 2n. Pentru a realiza detecția și corecția erorilor, se aleg astfel pentru codare doar polinoamele divizibile printr-un polinom, numit polinom generator al codului. Principiul codurilor ciclice de detecție a
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]