38,836 matches
-
să fie totul perfect. Cu cămașa oranj și haina bleumarin pe mine arătam ca un tânăr ce năzuiește să se angajeze la o firmă de publicitate, și nu ca unul care s-a târât nu știu cât prin subteran și urma să dispară de pe lumea asta în douăzeci și una de ore. Privind mai atent, am observat că mâneca stângă a hainei era cu vreun centimetru și jumătate mai scurtă decât cea dreaptă. Nu cred totuși că mâneca era de vină, ci faptul că mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Rolling Stone a lui Bob Dylan, fredonând și eu melodia. Îmbătrânim cu toții. Îmi era la fel de clar lucrul acesta ca și ploaia. 34 La capătul lumii Craniile Am văzut păsările zburând peste dealul de vest acoperit de zăpadă înghețată. Apoi au dispărut din raza mea vizuală. Îmi încălzeam mâinile și picioarele la sobă și beam ceaiul pregătit de bătrân. — Ai de gând să citești vise în seara asta? mă întrebă el. O să se aștearnă zăpada și e periculos să urci dealul. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru tine e o perioadă foarte importantă. Dacă pățești acum ceva, îți revii foarte greu. — Am înțeles. O să fiu atent. După cum îmi imaginasem, groapa era acoperită de zăpadă. Bătrânii dispăruseră, uneltele lor de asemenea. Dacă va continua să ningă în felul acesta, până în dimineața următoare groapa nici nu se va mai distinge. Am stat și am privit îndelung zăpada viscolită. Apoi am coborât dealul. Ningea tare și bătea vântul cumplit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi turna cafeaua în ceașcă. Mi-a dat-o, dar s-a așezat singură la masă și și-a băut cafeaua. — E groaznic afară, am zis. Nu se vede nici la doi pași. O să mai țină câteva zile. Până nu dispar norii ăia cenușii, purtători de zăpadă, vremea nu se îmbunătățește. Mi-am băut jumătate din cafea și apoi m-am așezat, cu cafeaua în mână, pe scaunul din fața ei. Am pus cana pe masă și am privit-o tăcut câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a fost Early Autumn a lui Woody Herman. Ceasul de deasupra mesei din bucătărie arăta șapte și douăzeci și cinci de minute. Luni. Cerul s-a înseninat de parcă ar fi tăiat cineva norii cu un cuțit ascuțit, numai ca să-i facă să dispară. Nu era deloc o zi rea pentru cineva care-și lua rămas bun de la viață. Am fiert apă într-o oală, am scos niște roșii din frigider și le-am opărit pentru a le putea descoji ușor. Le-am amestecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încercând să-i absorb toată căldura și s-o păstrez pentru mine. 38 La capătul lumii Evadarea Sclipirea craniilor pălea tot mai mult o dată cu apariția zorilor. Lumina palidă pătrundea printr-o ferestruică aflată sus, aproape de tavan. Amintirile din bezna densă dispăreau una câte una. Mi-am trecut palmele peste cranii, absorbindu-le și ultimele fărâmițe de lumină. Oare cât am reușit să descifrez din ceea ce mi s-a arătat peste noapte? Au fost multe cranii, iar timpul extrem de scurt. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știi că nu acționez chiar la voia întâmplării. Am să-ți mai spun amănunte pe drum. Peste o oră sau o oră și jumătate se întoarce Paznicul și o să plece în căutarea noastră de îndată ce își va da seama că am dispărut. N-are nici un rost să mai zăbovim pe-aici. După ce-am ieșit din gheretă, n-am văzut nici un om pe stradă. Cât despre urmele din zăpadă, se distingeau două categorii: unele care veneau spre gheretă și erau ale mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de fier, nu soțul tău. Exact o astfel de moarte mi s-ar potrivi mie. Imaginea se închide direct, fragmentată. Nu mai ai timp să te gândești la nimic. Tolănit pe iarbă, am ridicat privirile spre cer. Norul de adineauri dispăruse. Cred că se ascunsese după niște crengi. — Cred că încap și eu în imaginea aceea limitată, nu? — Oricine poate intra, oricine poate pleca de acolo. E un loc excelent. Numai că trebuie să te ștergi bine pe picioare la intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
floricele de porumb împreună cu zburătoarele. Nu mai pusesem de mult gura pe așa ceva. Mama și fetița priveau fântâna arteziană. Nu știu de ce, dar mi-au amintit de fosta mea colegă de liceu... cea care se măritase cu revoluționarul și care dispăruse după ce a născut doi copii. Ea n-avea cum să-și mai ducă copiii în parc. Îmi imaginam că avusese motivele ei să facă ceea ce a făcut, dar m-am simțit copleșit de un sentiment de tristețe la gândul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
după ce a născut doi copii. Ea n-avea cum să-și mai ducă copiii în parc. Îmi imaginam că avusese motivele ei să facă ceea ce a făcut, dar m-am simțit copleșit de un sentiment de tristețe la gândul că dispăream și eu în foarte scurt timp. Sunt convins că ea nu ar fi acceptat ideea unei asemănări între noi doi. Nu ne-am văzut de mai bine de douăzeci de ani și în douăzeci de ani se schimbă multe. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Știu că de la un moment dat am început să trăiesc altfel decât ar fi trebuit, dar am avut motivele mele. Chiar dacă cei din jur nu au înțeles lucrul acesta, eu am știut că n-aveam de ales. Nu vreau să dispar acum și să o las așa, în coadă de pește. Trebuie să-mi fac datoria până la capăt pentru că altfel nu m-aș mai putea prețui pe mine însumi. N-am motive de fugă. Chiar dacă dispariția mea nu întristează pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mai sunt, tot nu pot pleca cu inima ușoară. Am pierdut cu siguranță multe în viață. Și voi mai pierde și de-acum încolo. Pierderile au fost inevitabile și au făcut parte integrantă din viața mea. Nu voiam să dispar din lumea asta. Am închis ochii și-am simțit că-mi fremăta sufletul. Era ceva care depășea tristețea și singurătatea. Pornea chiar din străfundurile existenței mele. Un val pornit din adâncuri, un geamăt care m-a zguduit puternic. Nu știu cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și le-am aruncat pe jos. Am închis iar ochii. Geamătul încetase. În capul meu persista o tăcere ce semăna cu praful. Nici nu se ridica, nici nu se cufunda. O mișcare fără dimensiuni. Am suflat, dar praful n-a dispărut. Cred că nici măcar un vânt puternic nu l-ar fi putut urni din loc. M-am gândit la bibliotecară, la lucrurile ei aruncate pe jos: rochia de catifea, ciorapii, chiloții. Or mai fi zăcând acolo? M-am purtat cinstit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am bucurat mult că am vorbit cu tine, că ți-am auzit vocea, că știu ce faci. Mai putem sta de vorbă. Nu prea mai am timp la dispoziție. — Să nu-ți fie frică, zise fata. Chiar dacă ar fi să dispari pe vecie, te asigur că eu nu te voi uita niciodată. Din inima mea nu vei pleca. Te rog să ții minte lucrul acesta. — N-am să uit, stai liniștită. Am închis telefonul. La ora unsprezece m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rog pentru fericirea ta, zise Umbra. Să știi că te-am iubit. — Îți mulțumesc pentru tot. N-am să te uit niciodată. După ce lacul mi-a înghițit Umbra, am stat multă vreme cu privirile ațintite pe suprafața lui. Până a dispărut și ultima undă de apă. Era albastră și liniștită precum ochii animalelor. Am rămas complet singur la periferia existenței mele. Nu mai am unde merge, dar nici unde mă întoarce. Aici e capătul lumii. Lumea se oprește aici. Liniștită. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât o vârstă. E un domeniu necunoscut. O lume”. (Cezar Petrescu) ,,Consimt să trăiesc tocmai pentru că viața e fără simbrie, și continui să gândesc tocmai pentru că gândirea nu va putea fi niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
cultura în slujba poporului, Nicky Atanasiu se ocupă, în spiritul impus în epocă, de Încadrarea actorului în opera de culturalizare a maselor, legătura artistului cu poporul fiind absolut necesară pentru ca „manechinul [...] maleabil și servil, fără personalitate, fără idealuri constructive” să dispară. Ștefan Tita se exersează în noul mod de a scrie în litera ideologiei oficiale, croind un „portret” al „ziaristului zilelor noastre”, M. Vescan urmărește Drumul artiștilor instrumentiști. Singurul articol mai echilibrat , Creator și operă, eliberat de puzderia poncifelor ideologice, îi
FORUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287073_a_288402]
-
dar și în acela literar. Nu este vorba de un conservatorism asimilabil celui junimist, de mai târziu, ci de o oarecare inerție în acceptarea ideilor noi, de un regret nemărturisit, dar vizibil, pentru starea veche a lucrurilor, pentru lumea care dispărea. Chiar și aspectul grafic mărturisește această atitudine. F.Z. publică în primul rând literatură. Puțin numeroasele articole politice sau de istorie și drept, scrise de T. Codrescu, Gh. Sion, G.-R. Melidon, sunt relevabile datorită simțămintelor patriotice care le animă
FOILETONUL ZIMBRULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
politic din care face parte, că în vremurile de intensă activitate politică literatura nu se mai dezvoltă. Sion vede în epoca premergătoare anului 1848 o perioadă de înflorire a literaturii române, în timp ce, afirmă el, în deceniul 1850-1860 gustul pentru lectură dispare, iar autorii, nefiind stimulați, nu mai produc scrieri de calitate. Se publică traduceri bine alese din scriitori cunoscuți, francezi, germani și englezi. Din Byron și Lamartine traduce Gh. Sion, din Schiller și A. Poissonnier, G.-R. Melidon, iar Al. Fotino
FOILETONUL ZIMBRULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
decât o vârstă. E un domeniu necunoscut. O lume”. (Cezar Petrescu) ,,Consimt să trăiesc tocmai pentru că viața e fără simbrie, și continui să gândesc tocmai pentru că gândirea nu va putea fi niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
de probe, el a arătat că orice miere, în soluție, produce peroxid de hidrogen și că se poate evita acumularea sa făcând să acționeze în mediu o catalază purificată. În acest caz, activitatea bacteriostatică a mierii asupra lui Staphylococcus aureus dispare sau este considerabil redusă (Gonnet, 1989). 431 Gonnet M, Factori antibiotici naturali prezenți în miere, în Harnaj V (editor), Produsele Stupului, hrană, sănătate, frumusețe, Editura Apimondia, 1989, 34-38. 432 Moldoveanu E, Neagu M, Popescu LM, Dicționar de biochimie și biologie
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
volumului, aduce în prim-plan iubirea inefabilă, asociată în mod simbolic purității munților. Personajul central, Hanimore (Else), este o donna angelicata înconjurată de curteni. Atingerea mâinilor ei are o senzualitate extremă, căldura lor sugerând plenitudinea într-o lume din care dispar toți cei aflați în afara cuplului. Trei izvoare este un vis aproape orgiastic, pus sub semnul prozei lui Mateiu I. Caragiale încă din moto: „Asemenea nopți sunt mai de temut decât beția.” Mai întâi, aleasa inimii și Lecția expun, tot pe
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
epic mai apropiat de necesitățile prozei moderne. Cei doisprezece copii ai mândrei Niobe capătă în acest fel o anumită identitate: unul este negustor, altul (Alfenor) își inițiază elevii în cultul solar, Lamippe și Melia, gemene, se alătură lui Dionysos și dispar într-o infinită orgie, Melibeea și Xanthos încalcă legea morală (complexul oedipian) și, după ce păcătuiesc, se sinucid. O fiică, Eunoia, măsurată și liniștită, piere într-o căsnicie mediocră. Unul singur dintre fii, Amfion, scrie poeme și acesta ar putea fi
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
onest și, când conflictul nu mai poate fi evitat, pleacă de acasă, înrolându-se voluntar în armată. Trimis pe frontul din răsărit, face acte de cruzime, apoi se arată plictisit („peste tot mi-e urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex interior. Complexul este discutat, pe față, de mama freudiană atunci când fiul îi face portretul. Privind
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
un personaj dominat de un conflict psihanalitic. El este, sub acest aspect, relativ nou în proza noastră, foarte pudică atunci când este vorba de complicațiile vieții sexuale. Fili moare în urma unui bombardament și visul lui de a cuceri lumea mondenă europeană dispare în mod absurd. Normalul, modestul Erasmus Ionescu are funcția de martor imparțial și, în conflictul din interiorul familiei, rolul lui este neînsemnat. Trece și el prin tulburări erotice ale vârstei (sugestia este că el practică viciul solitudinii juvenile), dar suferințele
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]