32,310 matches
-
identității, luat în sens larg. Unii dintre cei care au susținut sau susțin încă, după inventarea logicii de către Aristotel asemenea opinii și idei despre un concept autonom al identității care cuprinde, printre sensurile sale, și ideea de diferență, deși au dreptate chiar într-un înțeles judicativ, scapă din vedere faptul că în orizontul cunoașterii, așa cum acesta a fost croit încă de la începuturile filosofiei și a fost consacrat de logica aristotelică, enunțul S este P se află, chiar dintr-o motivație "logică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
afirmare în manieră spinozistă îl avem pe Dumnezeu împlinit în "funcția" sa de subiect logic, atunci când îi găsim un predicat. Infinitul, cum știm, poate fi gândit ca ceva actualizat, fără să-l putem "fixa" într-un concept, cum pe bună dreptate observa încă Aristotel, în Fizica; dar infinitul trebuie gândit în sensul de ceva potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atunci când își este sieși obiect); prin el este refăcută și multiplicată structura logică (judicativă) originară S P. Gândirea nu este o funcție pură sau o formă aparentă, ci ea este o funcție ce se exersează exclusiv intențional, cum pe bună dreptate se socotește și se probează, "descriptiv", în mediile fenomenologice, și este o formă pentru ceva, acest ceva devenind obiectul său: cum ar fi, în vorbele fenomenologilor, cogitatum-ul pentru cogito. Altfel spus, ea are întotdeauna un obiect (pe care ea însăși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale Nimicului" apare în Ce este metafizica? și în textele "explicitante" ale lui Heidegger la această prelegere, oferite datorită observațiilor făcute, de diverși, în urma publicării sale: Postfață la "Ce este metafizica?" (1943), Introducere la "Ce este metafizica?" (1949). Pe bună dreptate, prelegerea în cauză a fost reprezentată ca o reconstrucție a Nimicului, de autor și de exegeți; de altminteri, filosoful accentuează această idee de mai multe ori în cele trei texte, îndeosebi în "Introducere" și în "Postfață". Sensul Nimicului este legat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cadru" al evenimentelor, foarte apropiat, ca reprezentare, de "cadrul"-spațiu pentru lucruri. Dacă în-ființează, timporizând, atunci este ceva, adică ființează el însuși; dar ființează într-un anume mod, anume în modul ființării pe care o în-ființează. Heidegger spune, pe bună dreptate, că "timpul nu poate fi deloc numit o ființare".218 Astfel, atunci când în-ființează ființarea conștientă, el se află în modalitatea acesteia; în plus, ființarea în cauză își "determină" identitatea prin timporizare, și anume printr-o timporizare completă, care presupune prezentuirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se anunță vederii, apelând, de fapt, "conștiința" înțelegătoare a fenomenului "ivirii": non-judicativul însuși (prin sensuri ale sale încă aflate sub semnul constitutivității judicative). Dar cum mai este posibilă lumea, odată suspendată dictatura judicativului? Ar putea întreba cineva, simțind, pe bună dreptate, că totul se năruie, atâta vreme cât este subminată stabilitatea "lucrurilor", condiția substratului și altele. Nu este posibilă lumea altfel decât ca eveniment ... răsărire etc., ceea ce înseamnă: a) timp, el însuși "această" ființare; b) spațiu, corelativ judicativ al timpului, dar întărit prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omului către Celălalt fie Acesta "gândit" ca fiind Divinul -, ratează ec-staza veritabilă (ca timporizare concomitentă sau concordantă), care înseamnă deschidere reciprocă, în acest caz, și desființează însuși Divinul; faptul din urmă este cu totul firesc pentru ceea ce numim, pe bună dreptate, "fenomen religios", fiindcă scoate Divinul de sub autoritatea în-ființătoare a timpului, adică îl scoate din orizontul ființării, care nu convine acestuia. Prin urmare, ideologia religioasă nu are nici o atingere cu Dumnezeu cel viu ("non des philosophes et des savants"230); ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
statul minimal, sistemul politic perfect, democrația, alegerile libere, banul, starul, fanul, VIP-ul, persoana publică, creatorul total, geniul, filosofia militantă, intelectualul implicat, binele public, rasa pură, omul nou, modelul cultural, civilizația superioară, blazonul, imnul, stema, personalitatea comunicațională, societatea comunicațională, informația, dreptatea socială, economia, cultura, socializarea, drepturile omului, justiția, libertatea politică, etica afacerilor, etica relațiilor internaționale, morala, profesia, prestigiul, protecția persoanei, binele public, libera circulație, școala, universitatea, elita (de diferite feluri) și massa, solidaritatea, ierarhia și clasamentul, viitorul, iertarea publică, supravegherea, închisoarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologice exigențele impuse de gândirea ființei sunt firești pentru situațiile în care funcționează regula "diferenței ontologice", ca și pentru acelea în care această regulă nu funcționează (pentru că, de exemplu, este respinsă printr-o hotărâre a "gânditorului"). Putem presupune, pe bună dreptate cum sugeram mai sus că acest fapt este propriu dictaturii judicativului; ceea ce înseamnă că în afara acesteia, adică într-un orizont nou de constituire, ce nu poate fi decât non-judicativ, exigențele exprimate de gândirea ființei ar putea fi suspendate, poate chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar este vorba despre o preeminență "semantică". Sensurile ființei se impun în tot spațiul logic; termenul "ființă" devine punctul cel mai puternic în a structura în funcție de sine constitutivitatea judicativului (așadar, și regulativitatea acestuia); ceea ce înseamnă că sensurile ființei pe bună dreptate poartă numele ei: "ontologice" (to on (gr.) ființa). Dar dacă este gândită doar ca sine, adică numai prin sensurile de individual și universal, ființa pare a lăsa în afara cuprinderii sale sensurile propriu-zis logice, anume cele proprii subiectului și predicatului judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmă, pentru a pune în ordinea proprie gânduri, rostiri, făptuiri. Cei care se referă la rolul regulilor (înțelegându-se, totodată, părtinire, ordonare și autorizare) susțin că în absența acestora nu ar fi posibilă viața omenească (socială, relațională etc.). Desigur, au dreptate, dar atâta vreme cât unitatea de viață pe care ei o au în vedere este deja originea evenimentelor de viață ale unei comunități, atâta vreme cât aceasta s-a impus, astfel încât tot ce se petrece în comunitatea care o susține este părtinit, ordonat și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea, în sensul că îi provoacă de-naturarea. Toate acestea se petrec sub autoritatea unor instanțe care au trecut drept fapte "zeiești", de la gesturi fondatoare pentru fel de fel de practici omenești, până la ceea ce numim acum "valori". Acestea încalcă, înainte de toate, "dreptatea" lucrurilor, faptul că ele se ivesc în "lume" cu o natură proprie e drept, judicativ constitutivă, de vreme ce tocmai reducția judicativă a scos la iveală acest fenomen și sunt autorizate în sfera publică printr-un act care se sprijină în fenomenul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Blaga, Valică Mihuleac • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Cultura recunoașterii și securitatea umană, Anton Carpinschi • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vedea: Ibidem, § 44 "Dasein, stare de deschidere și adevăr". În acest ultim context, Heidegger susține nu doar că un asemenea sens nu este prezent la Aristotel, dacă că el nici nu ar fi cu putință la acesta. Filosoful german are dreptate, în măsura în care gândurile lui Aristotel legate de adevăr, enunț, fapt logic, ființare ("fapt real") etc. sunt "orizontalizate" fenomenologic. Dar la Aristotel funcționează și o înțelegere propriu-zis "naturală" a adevărului, după care acesta este corespondență. Altfel spus, în măsura în care Aristotel se referă la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Chemarea vremii”, „Familia”, „Dacia rediviva”, „Gazeta cărților”, „Viața Basarabiei”, „Basarabia literară”, „Roza”, „Gândirea”, în al cărei ultim număr, din iulie 1944, G. încheie, cu Balada omului însingurat, prima etapă a creației sale literare. În perioada preelectorală din 1946 semnează în „Dreptatea”, cu pseudonimul Zadig, poezii satirice. Licențiat în filosofie și filologie modernă al Universității din București (1948), urmează, o vreme, cursurile Institutului Teologic din capitală și activează în organizația ortodoxă Oastea Domnului, care urmărea, în condițiile noului regim, să mențină spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Putnam crede că jumătate din această scădere este determinată pur și simplu de schimbarea de generație, tinerii americani fiind mult mai puțin interesați să dea din timpul lor pentru alții și pentru promovarea nelucrativă a țelurilor sociale 72. Dacă are dreptate, aceasta sugerează o Înăsprire a caracterului american și că presiunile de timp și bani și urmărirea plăcerii, ne-au făcut mai puțin inclinați să ne preocupăm de bunăstarea socială a vecinilor noștri. Dacă acesta este Într-adevăr cazul - sunt unii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
argumentează că, cu toate defectele lor, Statele Unite ale Americii au o economie mai vibrantă, lucrătorii sunt mai productivi, șomajul este mai redus, dovada spun ei că economia americană este Încă modelul de urmat pentru Europa și nu invers. Oare au dreptate? Cine este mai productiv? Productivitatea este parametrul citat cel mai adesea de economiști pentru a explica succesul economiei americane și superioritatea ei față de economia Uniunii Europene. Productivitatea este cantitatea de bunuri și servicii produse Într-o oră de muncă. Între
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
favorizează constituirea unei economii competitive În cele mai mici detalii.) Ce putem spune despre locurile de muncă? Există totuși un loc unde parametrii economici tradiționali sunt Încă importanți - numărul de locuri de muncă. și dacă economia americană poate, pe bună dreptate, să fie criticată În ceea ce privește un număr de planuri, după cum admit chiar și economiștii americani, chestiunea locurilor de muncă este fundamentală pentru o economie sănătoasă, indiferent de Întrebările pe care ni le putem pune legate de Împarțialitate și calitatea vieții. Economia
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nivel de sănătate, Îngrijire adecvată pentru copiii noștri cartiere și comunități În care să putem trăi În liniște și siguranță. În majoritatea acestor categorii, Uniunea Europeană a Întrecut deja Statele Unite ale Americii. Să luăm, de exemplu, educația. Americanii sunt pe bună dreptate mândri de sistemul lor de educație publică. În secolul al XVII-lea, Massachusetts a devenit prima colonie din Lumea Nouă care a acordat copiilor dreptul la o educație gratuită. (În 1635, Boston Latin School a devenit prima școala publică din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
doilea război mondial și terminarea Războiului Rece, America s-a depărtat de moștenirea ei istorică și a intrat În relații multilaterale cu restul lumii. Când intelectualii europeni Îi acuză pe liderii americani de astăzi că fac o „diplomație cowboy”, au dreptate. Tradiția americană În politica externă urmează În linii mari visul american. Viziunea noastră despre americanul nobil este cea a unui om singur, Într-o lume ostilă și care nu poate fi prevăzută, care este capabil, prin perseverență și voință, să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că personalitățile multiple reprezintă o stare mai matură de conștiință - una care permite indivizilor să trăiască cu complexitățile și ambiguitățile din jurul lor, În timp ce Încearcă să-și găsească drumul Într-un mediu globalizat mai interconectat. Atât Gergen, cât și Lifton au dreptate. Persoana postmodernă este din ce În ce mai fragmentată și plastică. Întrebarea care intervine este următoarea: Există o modalitate de a reintegra individualizarea extremă a personalității postmoderne Într-un Întreg global mai unificat? Nereușita ar exacerba sentimentul de alienare personală și teama existențială pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sunt surprinse, apoi, alte imagini, întunecate, ale vieții de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
întunecate, ale vieții de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
din Iași. Discuțiile legate de acest concurs, amânat prima oară din cauza retragerii contracandidatului, dau prilejul doctorului Alexandru Brăescu să scrie pamfletul Ilustrul Dr. G. Pastia, care face dovada unui talent literar viguros, unei logici ireproșabile și unui puternic simț al dreptății, indicat de altfel și de motto-ul lucrării, suum cuique, forma prescurtată a principiului fundamental al dreptului formulat de consulul Roman Ulpianus Domitius, însemnând să dai fiecăruia ce este al său. Dr. G. Pastia este divulgat ca fiind agramat, calomniator
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bunătatea și bunul-simț par a dispare, el a reușit să-și consume viața ca pe o epopee, nelăsându-se antrenat de stări intraumane, nefăurindu-și existența pe seama cuiva sau împotriva cuiva. Spirit viu și ascuțit ce cu greu îți dădea dreptate, Tadeusz Pirozynski a fost o combinație unică de măiestrie, caracter și inteligență, în care dialogul frumosului cu adevărul devenea frontiera sufletului său și mitologia vieții lui. Dispus fără rezerve la o asceză aproape impersonală și fanatică pentru cunoaștere, moartea l-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]