35,463 matches
-
dar și în rândul liderilor regionali, care doreau mai multă independență față de guvernul central. Vicepreședintele rus Alexandr Ruțkoi a denunțat programul economic al președintelui ca fiind "genocid economic." Liderii republicilor bogate în petrol, așa cum sunt Tatarstanul și Bașkiria militau pentru independența totală față de Rusia. În tot anul 1992, Elțin s-a luptat cu Sovietul Suprem și cu Congresul Deputaților Poporului (camera legislativă din rândul cărei aproveneau deputații din Sovietul Suprem) pentru controlul asupra guvernului și politicii guvernamentale. În 1992, președintele parlamentului
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
liderilor de opoziție, prin exploatarea nemulțumirii marei mase de cetățeni față de scăderea gravă a nivelului de trai după renunțarea la socialismul sovietic, de concentrarea puterii economice în mâinile a câtorva oligarhi, de creșterea necontrolată a criminalității și de campaniile pentru independență a diverselor etnii minoritare. Mulți cetățeni doreau reîntoarcerea la vremurile în care guvernul central avea monopolul puterii, garantând securitatea personală și economică. Perdanții privatizărilor sălbatice din Rusia - muncitorii, micii funcționari, profesorii și pensionarii - au fost principalii sprijinitori ai partidului lui
Ghennadi Ziuganov () [Corola-website/Science/304335_a_305664]
-
rar a acționat în mod concertat, iar curtea a fost de multe ori împărțită între două facțiuni conduse de Arlington și Buckingham, cu mai mult succes de Arlington. Începând cu 1640, Portugalia lupta în război împotriva Spaniei pentru a restaura independența după o uniune dinastică de șaizeci de ani între coroanele din Spania și Portugalia. Portugalia a fost ajutată de către Franța, însă prin Tratatul de la Pyrenees din 1659, Portugalia a fost abandonată de către aliatul său francez. Negocierile cu Portugalia pentru căsătoria
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
angajat intermitent în acțiuni de rezistență armată până în 1864. După eșecul ultimei revolte, poporul și-a conservat identitatea națională prin educație și printr-un program denumit „munca organică”, al cărui scop era acela de a moderniza economia și societatea. Ocazia independenței s-a ivit abia după Primul Război Mondial, când puterile imperiale implicate în împărțirea Poloniei au fost toate învinse în război ori s-au prăbușit în urma revoluției. S-a înființat a Doua Republică Poloneză care a existat între 1918 și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
salvarea țării, și necesitatea percepută de el de a rămâne în relație de subordonare față de susținătorii săi ruși. Confederația de la Bar din 1768 a fost o revoltă a "șleahtei" îndreptată împotriva Rusiei și regelui Poloniei, cu scopul de a conserva independența Poloniei și de a susține cauzele tradiționale ale șleahtei. Ea a fost înăbușită și urmată în 1772 de prima împărțire a Uniunii, cedarea teritorială forțată către Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Austria Habsburgică. „Sejmul Împărțirii” în condiții de presiune a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
treia și ultima împărțire a Uniunii a fost efectuată de toate cele trei puteri vecine și prin ea, în 1795, Uniunea Polono-Lituaniană a fost ștearsă de pe harta politică a Europei. Deși nu a mai existat un stat independent polonez, ideea independenței Poloniei a fost ținută în viață de-a lungul secolului al XIX-lea și s-a manifestat prin mai multe revolte ale polonezilor și alte acțiuni militare împotriva puterilor care au divizat țara. Eforturile militare de după împărțire s-au bazat
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
sub control rusesc. Revolta s-a dezvoltat într-un război în toată regula cu Rusia, dar conducerea ei a fost deturnată de cercurile conservatoare polone, care se fereau să atace Imperiul și erau ostile lărgirii bazei sociale a mișcării pentru independență prin măsuri cum ar fi reformele agrare. În ciuda resurselor semnificative mobilizate și în ciuda sacrificiului făcut de participanți, o serie de greșeli ale unor comandanți militari nehotărâți sau incompetenți numiți de guvernul polon au dus în cele din urmă la înfrângerea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Noiembrie, mii de foști combatanți și alți activiști polonezi au emigrat către Europa de Vest, unde au fost la început primiți cu entuziasm. Acest element, denumit Marea Emigrare, avea să domine în curând viața politică și intelectuală poloneză. Împreună cu liderii mișcării pentru independență, comunitatea din exil a cuprins cele mai mari minți literare și artistice poloneze, inclusiv poeții romantici Adam Mickiewicz, Juliusz Słowacki, Cyprian Norwid și compozitorul Frédéric Chopin. În Polonia ocupată și subjugată, progresul a fost căutat și prin activități de autoinstruire
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
precum și partide politice corespunzătoare, în Polonia divizată și în Lituania. Principalele grupuri etnice minoritare din fosta Uniune, între care ucrainenii, lituanienii, belarușii și evreii, s-au implicat în propriile mișcări și planuri naționale, care au întâmpinat dezaprobarea activiștilor polonezi pentru independență, care contau pe renașterea Uniunii. Pe la începutul secolului al XX-lea, mișcarea culturală Tânăra Polonie, centrată în Galiția și profitând de mediul mai favorabil curentelor liberale, a fost izvorul celor mai reușite producții literare și artistice ale Poloniei. Marie Skłodowska-Curie
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
staționate în Galiția s-au transformat în Legiunile Poloneze și, ca parte a armatei austro-ungare, au luptat pe Frontul de Est împotriva Rusiei. Primul Război Mondial și turbulențele politice care frământau Europa în 1914 au oferit poporului polonez speranța recâștigării independenței. La izbucnirea războiului, polonezii s-au văzut recrutați în armatele Germaniei, Austriei și Rusiei, și obligați să lupte unii împotriva altora într-un război care nu era al lor. Deși numeroși polonezi simpatizau cu Franța și Regatul Unit, lor le
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
din 5 Noiembrie 1916, Imperiul German și Austro-Ungaria au proclamat reînființarea unui Regat al Poloniei ("Królestwo Regencyjne", "Regatul Regenței") pe teritoriul cucerit de la ruși. Acest nou stat-marionetă a existat până în noiembrie 1918, când a fost înlocuit de nou-proclamata Republică Polonă. Independența Poloniei fusese revendicată în Occident de Dmowski și de Ignacy Paderewski. Cu susținerea președintelui american Woodrow Wilson, independența Poloniei a fost oficial acceptată în iunie 1918 de puterile Antantei, de partea cărora deja luptau numeroase armate de voluntari polonezi. În interiorul
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Regenței") pe teritoriul cucerit de la ruși. Acest nou stat-marionetă a existat până în noiembrie 1918, când a fost înlocuit de nou-proclamata Republică Polonă. Independența Poloniei fusese revendicată în Occident de Dmowski și de Ignacy Paderewski. Cu susținerea președintelui american Woodrow Wilson, independența Poloniei a fost oficial acceptată în iunie 1918 de puterile Antantei, de partea cărora deja luptau numeroase armate de voluntari polonezi. În interiorul Poloniei, în octombrie-noiembrie avea loc o luptă finală pentru independență Ignacy Daszyński conducând un efemer guvern polonez la
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Ignacy Paderewski. Cu susținerea președintelui american Woodrow Wilson, independența Poloniei a fost oficial acceptată în iunie 1918 de puterile Antantei, de partea cărora deja luptau numeroase armate de voluntari polonezi. În interiorul Poloniei, în octombrie-noiembrie avea loc o luptă finală pentru independență Ignacy Daszyński conducând un efemer guvern polonez la Lublin începând cu 6 noiembrie. Germania a decis să-și retragă trupele din Varșovia și l-a eliberat pe Piłsudski, care a intrat în oraș la 10 noiembrie. După peste un secol
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
la Lublin începând cu 6 noiembrie. Germania a decis să-și retragă trupele din Varșovia și l-a eliberat pe Piłsudski, care a intrat în oraș la 10 noiembrie. După peste un secol de dominație străină, Polonia și-a recucerit independența în 1918, independență ce a fost recunoscută internațional în 1919 prin tratatul de la Versailles. Conferința de Pace de la Paris și tratatul de la Versailles cu care s-a terminat ea au rezolvat problema frontierei vestice a Poloniei cu Germania, inclusiv cea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
cu 6 noiembrie. Germania a decis să-și retragă trupele din Varșovia și l-a eliberat pe Piłsudski, care a intrat în oraș la 10 noiembrie. După peste un secol de dominație străină, Polonia și-a recucerit independența în 1918, independență ce a fost recunoscută internațional în 1919 prin tratatul de la Versailles. Conferința de Pace de la Paris și tratatul de la Versailles cu care s-a terminat ea au rezolvat problema frontierei vestice a Poloniei cu Germania, inclusiv cea a Coridorului Polonez
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
în 1932 și cu Germania Nazistă în 1934. Mainstreamul societății poloneze nu a fost însă afectat de represiunile autorităților Sanației; mulți s-au bucurat de o relativă prosperitate (economia s-a îmbunătățit între 1926 și 1929) și au susținut guvernul. Independența Poloniei impulsionase dezvoltarea culturii și operele culturale erau numeroase, dar Marea Criză Economică a adus șomaj crescut și tensiuni sociale intensificate, inclusiv un curent antisemit. Statul polonez reconstituit a avut parte de doar 20 de ani de relativă stabilitate și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Comunismul este un patriarhat de stat care confiscă autonomia tuturor cetățenilor și nu admite niciun „ism” alternativ. Miroiu reia această discuție, 2007, în contextul unei dezbateri internaționale în revista "Aspasia". Într-adevăr, susține ea, comunismul a reprezentat o contribuție la independența economică a femeilor, acces la educație și profesii, dar nu le-a permis să se organizeze autonom ca să își reprezinte interesele. Comunismul, susține Miroiu, a consacrat și legitimat dubla zi de muncă pentru femei și, în plus, în cazul celui
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
creează o altă sursă de tensiune. Datorită războaielor ruso-turce din sec. XIX, în sudul Georgiei și în vestul Azerbaidjanului s-au refugiat mase mari de creștini care încercau să scape pârjolului otoman. Aceasta a contribuit la problema granițelor după obținerea independenței statelor Transcaucaziene în 1918. Războiul armeano-azer a început imediat după prăbușirea Imperiului Rus și a continuat cu mici pauze până la instalarea puterii sovietice în Caucaz. În 1921, puterea sovietică din RSS Azerbaidjană, invocând "„frăția socialistă”", a cedat provinciile "Goyce", "Zangezur
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
în satul Gulustan ("Gülüstan") din Azerbaidjan a fost semnat tratatul dintre Rusia și Iran cu privire la împărțirea Azerbaidjanului: 66% din teritoriul național a fost anexat de Iran (circa 200.000 km), restul de către Rusia. Partea rusească a Azerbaidjanului și-a câștigat independența, o dată în 1918 (pentru doar 2 ani) și apoi în 1991, sub numele de Azerbaidjan, iar în sud (Azerbaidjanul iranian) locuiesc încă 18.000.000 (neoficial 25.000.000-30.000.0000) de azeri, adică de 3 ori mai mulți decât
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
În domeniul relațiilor externe, Rusia, după proclamarea independenței, a făcut pași importanți pentru a deveni un partener cu drepturi depline în principalele organizații și grupări politice internaționale. Pe 27 decembrie 1991, Federația Rusă a preluat locul oficial deținut de Uniunea Sovietică în Consiliul de Securitate al ONU. Rusia
Relațiile externe ale Rusiei () [Corola-website/Science/304367_a_305696]
-
în perioada interbelică. Copleșitoarea majoritate a lingviștilor sunt de acord ca așa-zisa limbă moldovenească este similară, sau este aceeași limbă cu limba română. Cu toate acestea, la Chișinău, autoritățile au fost rezervate față de posibilitatea unirii cu România, după obținerea independenței, mergându-se până acolo încât limbă oficială să fie proclamată limba moldovenească, reluându-se tezele antiștiințifice sovietice conform căreia aceasta este vorbită de majoritatea de etnici moldoveni, un popor diferit de cel român, limba română fiind prin urmare limba vorbită
Relațiile externe ale României () [Corola-website/Science/304386_a_305715]
-
apărat cu hotărâre autoritatea statului creat și a reprimat din fașă încercări de dreapta și de stânga de a prezerva entități militare alternative armatei naționale unice (cazul Altalena, Palmahul). Această viziune l-a făcut să hotărască în ajunul Războiului de independență al Israelului dizolvarea forțelor de apărare paramilitare evreiești Haganá (inclusiv Palmah), Irgun (Etzel) și Lehi (Grupul Stern) și înființarea armatei israeliene (Tzahal). În timpul guvernării sale Israelul a făcut față cu succes atacului statelor arabe din regiune în anii 1948-1949 și
David Ben Gurion () [Corola-website/Science/304395_a_305724]
-
Sharon a relatat în autobiografia sa: Ca urmare a rolului său într-un raid de noapte asupra forțelor irakiene de la Bir Adas, Sharon a fost avansat comandant de pluton în Brigada Alexandroni. După proclamarea Statului Israel și declanșarea Războiului de Independență a acestuia, plutonul lui Sharon a oprit înaintarea irakienilor la Kalkiliya. Sharon era considerat un soldat călit și agresiv și a înaintat cu repeziciune în grad în cursul războiului. În Prima bătălie de la Latrun, într-o încercare nereușită de a
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
Gheorghe Cârțan cunoscut și sub numele de (n. 24 ianuarie 1849, Cărțișoara - d. 7 august 1911) a fost un țăran român care a luptat pentru independență românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Romă pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a
Badea Cârțan () [Corola-website/Science/304421_a_305750]
-
românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Romă pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României. „Muzeul Etnografic și Memorial ” din Cărțișoara deține obiecte care i-au aparținut. Badea Cârțan a fost un țăran originar din Cărțișoara (Sibiu), unde s-a născut în anul 1849. Acest cioban simplu a rămas în istoria românilor că
Badea Cârțan () [Corola-website/Science/304421_a_305750]