33,332 matches
-
Hincmar, arhiepiscopul de Reims, care îl aprecia, să se angreneze în respingerea doctrinei dublei predestinări divine (doctrină susținută de un călugăr saxon pe nume Gottschalk), Eriugena scrie lucrarea "De divina praedestinatione liber" (în 851) în care utilizează silogismul, construiește un tablou al ierarhiei lumii și introduce câteva teze îndrăznețe (argumentarea sa mergând până la relativizarea doctrinei augustiniene a grației divine), ce îi aduc faima de sofist și eretic. "Prudentius de Troyes", atacatorul său, se pronunță și împotriva episcopului Hincmar, care nu mai
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
încurajare de a continua pe acest drum a venit din partea pictorul Sabin Bălașa, care în urma vizionării unui grup de lucrări semnate de Lesko, a informat-o pe aceasta că este impresionat, declarându-i: „rusoaico, pentru mine ești o revelație”. Primul tablou pictat de artistă a fost vândut contra unei sume de 3.000 de dolari. De asemenea, o parte dintre operele interpretei sunt expuse într-o galerie a Muzeului Național de Artă al României. Lesko a postat pe website-ul său și
Anna Lesko () [Corola-website/Science/305659_a_306988]
-
Corvin. Lucrările astfel produse sunt finalizate în atelierul celor doi. În timpul unui interviu din mai 2007, solista a declarat faptul că privește vestimentația din punct de vedere artistic și plastic, percepția sa asupra combinației de culorilor și materiale corespunzând unui tablou. De asemenea, interpreta a afirmat faptul că trecerea timpului i-a influențat stilul vestimentar, dar „nu simte nevoia să se inspire din stilul vreunei vedete internaționale”, fiind mulțumită de „aspectul” său. În anul 2008, Lesko a participat la o ședință
Anna Lesko () [Corola-website/Science/305659_a_306988]
-
Dumbrăveni, Iosif Bala din Viena și Sigismund Vaida - A. Szirmai din Budapesta. În cele din urmă, comanda de zugrăvire i-a fost încredințată la 12/25 aprilie 1904 lui Octavian Smigelschi (1866-1912), în urma executării unei lucrări de probă comandate: un tablou pentru iconostas și un înger în cupolă. Rezultatul lucrării de probă a fost unul sever care a dus la ambiționarea pictorului în realizarea unei opere monumentale în catedrala sibiană „după care poate fi apreciat fără rezerve”. Istoricul Gheorghe Iancu a
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
La dorința artistei, locuința sa din București, aflată pe str. Vasile Pârvan nr.12, Sector 1, a fost transformată in muzeu și deschisă publicului în 1965, încercând să păstreze intactă atmosfera din timpul vieții artistei. Colecția Memorială Maria Filotti prezintă tablouri, fotografii, documente și obiecte personale din viața și cariera artistei. Sunt înfățișate momente și mari creații actoricești ale Mariei Filotti, de la debutul său la Iași până spre trecerea ei în neființă. O suită de documente se referă la teatrul inițiat
Maria Filotti () [Corola-website/Science/306282_a_307611]
-
să fie externalizată odată cu atacarea Iranului de către armata mongolă. Conform datelor oferite de către Kurt Erdmann, covoarele din Orient nu au fost importate în Europa înainte de secolul al XIII-lea . Într-adevăr, covoare presupuse a fi de origine persană apar în tablourile pictate de artiștii Giotto (1266-1337), care pare a fi primul care reprezintă artistic un astfel de covor, apoi în operele lui Jan Van Eyck (c. 1390-1441), Andrea Mantegna (1435-1506), Antoine Van Dyck (1599-1641) și Rubens (1577-1640). Aceste covoare cumpărate de către
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
puțin cele ocazionale, denotă autenticul și exprimă plenitudinea vieții în variantele ei întruchipări și expresii, spiritualizate pe filieră bizantină."" ""La aluzii vag cubisto-constructiviste recurge și Elena Greculesi dar nu prin această latură a creației s-a impus ea, ci prin tablourile alegorice pe teme sociale sau de evocare istorică. Deosebit de pregnantă este linia contur care decupează expresiv aceste figuri redate de obicei pe fundaluri neutre. Caracterul convențional și mai degrabă auster al coloritului contribuie, de asemenea, la monumentalizarea și esențializarea imaginii
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
a artistei Elena Greculesi - Pictura ca „stare de grație“ și strălucire de sidef... , cotidianul "Crai Nou", 19 mai 2007 ""Orice privitor obișnuit sau avizat iubitor de artă poate observa cu ușurință că o stranie și indicibilă calitate cromatică emană din tablourile sale: strălucirea de sidef. Efectul este magistral, de aceea poți bănui la mijloc “misterioase” capacități constructive sau crede cu adevărat că, de fapt, talentul în mânuirea penelului poate duce la asemenea rezultate excepționale. Din acest punct de vedere, cele trei
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
metaforic celor trei compoziții." "Prospețimea, subtilitatea și transparența, sobrietatea cromatică, caligrafia liniilor și eleganța formelor, gustul pentru detaliul relevant, ordinea și coerența expresiei, exigența transfigurării spațiului și a obiectelor dar și sugestia poetică sunt tot atâtea calități picturale surprinse în tablourile Elenei Greculesi. Acestea au încărcătură emoțională, degajă calm și echilibru, fascinează spiritul liric și îndeamnă totodată la reflecție. "Celelalte lucrări (“Bucovineană”, “Țărancă cu maramă”, “Profil”, “Nalbe”, “Flori de primăvară” etc.) se disting prin esențializarea subiectelor și prin cromatismul acordurilor proxime
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
neurologiei cu numele ""Sindrom Marinescu-Sjögren"". Prima sa monografie, "Lichidul cefalo-rahidian" (1932) se situează pe plan istoric printre primele lucrări extinse cu această temă. În 1941 publică în limba franceză, în colaborare cu E. Banu, "Histopathologie des neuro-infections primitives humaines", descriind tabloul microscopic din poliomielită, turbare și encefalită letargică. Ambele monografii au fost premiate de Academia Română. Începând cu anul 1952, se dedică aproape în exclusivitate studiului neuroinfecțiilor primitive la om. Ultima sa monografie, "Encefalite virotice umane", la care a asociat și numele
State Drăgănescu () [Corola-website/Science/306478_a_307807]
-
care acoperea activitatea societății secrete Frăția: "Asociațiunea literară a României". În acești ani începe să parte din ce în ce mai activă la conducerea comerțului bucureștean. În 1847 se căsătorește cu Mary Grant, devenită astfel Maria Rosetti, o scoțiano-franțuzoaică, cea care a fost modelul tabloului "România revoluționară" pictat de C.D. Rosenthal, prietenul lui Rosetti. . Mary Grant era sora consulului englez la București, Effingham Grant, el însuși căsătorit cu o româncă, Zoia Racoviță, fiica lui Alexandru Racoviță. În timpul revoluției din 1848 a fost unul din liderii
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
tot mai mult, astăzi el fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur, fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii. Se cunosc puține amănunte din viața sa sau despre înfățișărea sa, Vermeer nu a pictat nici un autoportret. Fără a se ști exact data nașterii, este fapt documentat că a fost botezat pe
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
pictorul catolic Rietwijk și atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653 în breasla pictorilor "Sint-Lukasgilde". O influență asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranță și Pieter de Hoch, el însuși autor al unor fine tablouri cu scene din viața zilnică. Vermeer se întoarce la Delft și în primăvara anului 1659 se căsătorește cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul - care era protestant - trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor. Vermeer picta puțin - în medie două tablouri pe an - rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu timpul - și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă. În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
dar - cu timpul - și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă. În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț sub valoarea lor reală. O lovitură cruntă pentru artist este
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă. În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț sub valoarea lor reală. O lovitură cruntă pentru artist este războiul, invazia armatelor regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze. În anul 1675, Vermeer se îmbolnăvește brusc și moare în decurs
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze. În anul 1675, Vermeer se îmbolnăvește brusc și moare în decurs de câteva zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din "Oude Kerk" ("Biserica Veche") din Delft. Primele sale tablouri — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: "Vedere din Delft" (1660) și "Străduța" (1657-1658). O altă categorie o reprezintă tablourile
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din "Oude Kerk" ("Biserica Veche") din Delft. Primele sale tablouri — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: "Vedere din Delft" (1660) și "Străduța" (1657-1658). O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: "Proxeneta" (1656) și "Fată dormind" (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin. Cele mai multe tablouri
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
tablouri — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: "Vedere din Delft" (1660) și "Străduța" (1657-1658). O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: "Proxeneta" (1656) și "Fată dormind" (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin. Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
tablouri cu vederi din orașul său natal: "Vedere din Delft" (1660) și "Străduța" (1657-1658). O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: "Proxeneta" (1656) și "Fată dormind" (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin. Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi "Femeie citind o scrisoare la fereastră" (1657) sau "Fata cu un cercel
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi "Femeie citind o scrisoare la fereastră" (1657) sau "Fata cu un cercel de perlă" (1665), unul din cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
anonimitatea. Ca model servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei. Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziția retrospectivă din Haga (1995-1996) având 460.000
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]