31,723 matches
-
de pe cablu). În acest caz, trebuie semnalizat calculatorului sursă faptul că trebuie să retransmită datele. Există trei modalități importante de a calcula această sumă de control: Codurile polinomiale sunt bazate pe tratarea șirurilor de biți ca reprezentări de polinoame cu coeficienți 0 și 1. Ex.: 110001 = x5+x4+x0 Se va folosi aritmetica polinomială de tipul modulo 2, în care nu există transport la adunare și nici împrumut la scădere. Se va folosi, de asemenea, un polinom generator G(x). Acest
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
mai ales în domenii ca industria automobilelor, industria aeronautică și în general, pentru comportarea sistemelor de fabricație în timp. Simularea numerică pe calculator permite să se determine și să se cerceteze indicatori tehnico-economici ai funcționării sistemelor de fabricație cum sunt : coeficientul de încărcare a utilajelor tehnologice, durata ciclului de fabricație și optimizarea acestuia, volumul producției neterminate, dimensiunile loturilor de piese ce vor fi lansate în fabricație, graficul de lansare a semifabricatelor, graficul de livrare a produselor finite, graficul de deplasare a
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
sunt tabelate (a se vedea în legăturile externe). Dacă potențialul chimic este cunoscut într-o anumită stare (de exemplu pentru condițiile standard), atunci poate fi calculat în aproximație liniară pentru presiuni și temperaturi din vecinătatea acestei stări: și Acesta este coeficientul de temperatură iar este coeficientul de presiune. Cu relațiile lui Maxwell și rezultă că, coeficientul de temperatură este egal cu entropia molară negativă iar coeficientul de presiune este egal cu volumul molar. În anii recenți, fizica termică a aplicat definiția
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
în legăturile externe). Dacă potențialul chimic este cunoscut într-o anumită stare (de exemplu pentru condițiile standard), atunci poate fi calculat în aproximație liniară pentru presiuni și temperaturi din vecinătatea acestei stări: și Acesta este coeficientul de temperatură iar este coeficientul de presiune. Cu relațiile lui Maxwell și rezultă că, coeficientul de temperatură este egal cu entropia molară negativă iar coeficientul de presiune este egal cu volumul molar. În anii recenți, fizica termică a aplicat definiția potențialului chimic sistemelor din fizica
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
anumită stare (de exemplu pentru condițiile standard), atunci poate fi calculat în aproximație liniară pentru presiuni și temperaturi din vecinătatea acestei stări: și Acesta este coeficientul de temperatură iar este coeficientul de presiune. Cu relațiile lui Maxwell și rezultă că, coeficientul de temperatură este egal cu entropia molară negativă iar coeficientul de presiune este egal cu volumul molar. În anii recenți, fizica termică a aplicat definiția potențialului chimic sistemelor din fizica particulelor și procesele sale asociate. În general, potențialul chimic măsoară
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
calculat în aproximație liniară pentru presiuni și temperaturi din vecinătatea acestei stări: și Acesta este coeficientul de temperatură iar este coeficientul de presiune. Cu relațiile lui Maxwell și rezultă că, coeficientul de temperatură este egal cu entropia molară negativă iar coeficientul de presiune este egal cu volumul molar. În anii recenți, fizica termică a aplicat definiția potențialului chimic sistemelor din fizica particulelor și procesele sale asociate. În general, potențialul chimic măsoară tendința particulelor de a difuza. Această caracterizare se concentrează asupra
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
proiectilului, rezultatele sale fiind confirmate de cercetările lui Galileo Galilei privin căderea liberă. A realizat, în 1543, prima traducere într-o limbă europeană modernă a Elementelor lui Euclid. Alte contribuții în domeniul matematicii: rezolvarea ecuațiilor cubice, calculul volumului tetraedrului, obținerea coeficienților binomiali cu ajutorul triunghiului lui Pascal.
Niccolò Tartaglia () [Corola-website/Science/320893_a_322222]
-
jur de 0,5"C, vara - 20-22"C. Maximul termic al apei de 31,0"C a fost înregistrat în 1984. Valoarea medie multianuală a scurgerii constituie 1,2 mVs sau 44,2 mm. Variabilitatea scurgerii anuale se caracterizează prin coeficientul de variație C, - 0,54. În bazinul râului există două lacuri de acumulare mari, cu o suprafață totală de 125 ha și un volum sumar de 1,5 mii. m\ cîteva zeci de acumulări mai mici, multe dintre care sunt
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
Coeficientul de transformare adiabatică sau indicele adiabatei este raportul dintre capacitatea termică masică la presiune constantă (formula 1) și capacitatea termică masică la volum constant (formula 2). În literatura de specialitate această noțiune mai este întâlnită sub numele de exponent adiabatic, coeficient adiabatic
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
Coeficientul de transformare adiabatică sau indicele adiabatei este raportul dintre capacitatea termică masică la presiune constantă (formula 1) și capacitatea termică masică la volum constant (formula 2). În literatura de specialitate această noțiune mai este întâlnită sub numele de exponent adiabatic, coeficient adiabatic, sau indice izentropic. În lucrările de fizică coeficientul de transformare adiabatică este notat de obicei cu formula 3 iar în cele tehnice cu formula 4 ambele notații fiind acceptate de STAS 1647-85. Înainte de apariția standardului, sub influența lucrărilor de chimie și
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
raportul dintre capacitatea termică masică la presiune constantă (formula 1) și capacitatea termică masică la volum constant (formula 2). În literatura de specialitate această noțiune mai este întâlnită sub numele de exponent adiabatic, coeficient adiabatic, sau indice izentropic. În lucrările de fizică coeficientul de transformare adiabatică este notat de obicei cu formula 3 iar în cele tehnice cu formula 4 ambele notații fiind acceptate de STAS 1647-85. Înainte de apariția standardului, sub influența lucrărilor de chimie și a bibliografiei în limba germană, se folosea notația formula 5
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
STAS 1647-85. Înainte de apariția standardului, sub influența lucrărilor de chimie și a bibliografiei în limba germană, se folosea notația formula 5, În locul capacităților termice masice se pot folosi capacitățile termice molare (formula 7, respectiv formula 8), relația devenind: Pentru evidențierea fenomenelor care definesc coeficientul de transformare adiabatică se poate face următorul experiment: Un cilindru prevăzut cu un piston conține aer. La început presiunea din interiorul cilindrului este egală cu cea din exteriorul său. Ținând pistonul fix, se încălzește aerul din cilindru până la o temperatură
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
de căldură cu circa 40 % mai mare decât cea din primul caz. Cantitatea de căldură introdusă ținând pistonul fix a fost proporțională cu formula 2, iar cea introdusă lăsând pistonul liber a fost proporțională cu formula 1. Ca urmare, în acest exemplu coeficientul de transformare adiabatică este de circa 1,4. Pentru un gaz perfect (nu și pentru un gaz ideal), capacitățile termice masice sunt constante cu temperatura. Ținând cont că entalpia are expresia formula 12 iar energia internă formula 13, se poate afirma că
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
de transformare adiabatică este de circa 1,4. Pentru un gaz perfect (nu și pentru un gaz ideal), capacitățile termice masice sunt constante cu temperatura. Ținând cont că entalpia are expresia formula 12 iar energia internă formula 13, se poate afirma că coeficientul de transformare adiabatică este raportul dintre entalpie și energia internă: În continuare, capacitățile termice masice se pot exprima în funcție de coeficientul de transformare adiabatică ( formula 3 ) și de "constanta caracteristică a gazului" ( formula 16 ): Dacă nu se dispune decât de un set de
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
masice sunt constante cu temperatura. Ținând cont că entalpia are expresia formula 12 iar energia internă formula 13, se poate afirma că coeficientul de transformare adiabatică este raportul dintre entalpie și energia internă: În continuare, capacitățile termice masice se pot exprima în funcție de coeficientul de transformare adiabatică ( formula 3 ) și de "constanta caracteristică a gazului" ( formula 16 ): Dacă nu se dispune decât de un set de tabele cu capacitățile termice masice (de obicei formula 1) celelalte se pot calcula cu relația lui Robert Mayer: unde constanta caracteristică
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
unde constanta caracteristică a gazului se găsește tot în tabele, sau se poate calcula cu relația: unde formula 21 este "constanta universală a gazelor", iar formula 22 este masa molară a gazului respectiv. La nivel molar, relațiile sunt: respectiv: Pentru gaze perfecte coeficientul de transformare adiabatică poate fi calculat din gradele de libertate ( formula 25 ) ale moleculei cu relația: Se observă că pentru un gaz monoatomic, care are trei grade de libertate: în timp ce pentru un gaz biatomic, care are cinci grade de libertate: Exemplu
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
care are cinci grade de libertate: Exemplu: aerul este un amestec format aproape numai din gaze biatomice, ~78 % azot (N) și ~21 % oxigen (O), și, în condiții normale se comportă aproape ca un gaz perfect. Ca urmare, valoarea teoretică a coeficientului de transformare adiabatică pentru aer este 1,4 , valoare care corespunde bine cu cea măsurată experimental, de circa 1,403 (v. tabelul). În cazul gazelor reale (și teoria admite și pentru gazul ideal), ambele formula 7 și formula 8 cresc cu temperatura
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
pentru aer este 1,4 , valoare care corespunde bine cu cea măsurată experimental, de circa 1,403 (v. tabelul). În cazul gazelor reale (și teoria admite și pentru gazul ideal), ambele formula 7 și formula 8 cresc cu temperatura. În acest caz coeficientul de transformare adiabatică poate să nu mai fie constant cu temperatura. Și pentru gazul ideal este valabilă relația lui Robert Mayer, însă aceasta nu garantează că coeficientul de transformare adiabatică va fi constant cu temperatura. Valorile bazate pe aproximații, în
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
pentru gazul ideal), ambele formula 7 și formula 8 cresc cu temperatura. În acest caz coeficientul de transformare adiabatică poate să nu mai fie constant cu temperatura. Și pentru gazul ideal este valabilă relația lui Robert Mayer, însă aceasta nu garantează că coeficientul de transformare adiabatică va fi constant cu temperatura. Valorile bazate pe aproximații, în special pe relația lui Robert Mayer, în unele cazuri, de exemplu la curgerea prin tuburi, pot să nu fie suficient de exacte. În aceste cazuri se recomandă
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
În aceste cazuri se recomandă folosirea valorilor experimentale. O valoare riguros exactă a raportului formula 31 poate fi calculată determinând formula 8 din relația: Valorile formula 7 se găsesc de obicei în tabele, însă valorile formula 8 trebuie calculate din relația de mai sus. Coeficientul de transformare adiabatică permite stabilirea unei importante relații pentru procese izentropice (sau "izo"entropice) cvasistatice, reversibile, adiabatice, la comprimarea unui gaz ideal și "perfect caloric". Sub formă diferențială relația este: care prin integrare duce la expresia: Forma diferențială justifică denumirea
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
transformare adiabatică permite stabilirea unei importante relații pentru procese izentropice (sau "izo"entropice) cvasistatice, reversibile, adiabatice, la comprimarea unui gaz ideal și "perfect caloric". Sub formă diferențială relația este: care prin integrare duce la expresia: Forma diferențială justifică denumirea de „coeficient” a noțiunii, iar cea integrată denumirea de „exponent”, însă denumirea de „indice” nu are nicio justificare. Folosirea termenului „izentropic” în loc de „adiabatic” în definirea noțiunii este valabilă doar pentru gazul perfect, unde transformarea izentropică este identică cu transformarea adiabatică.
Coeficient de transformare adiabatică () [Corola-website/Science/321857_a_323186]
-
în calculele teoretice fizice prin forța de frecare ("F") care este direct proporțională cu forța normală ("F") pe suprafața de contact și este independentă de mărimea acesteia. Natura suprafeței de contact intră în calculul forței de frecare prin factorul numit coeficient de frecare (µ). În cazul mișcării unui corp față de altul, forța de frecare are sens opus mișcării, ea frânând corpul (sau corpurile), cu tendința de a diminua viteza lui (respectiv vitezele lor). Prin frecare apare o dezvoltare de căldură, care
Frecare () [Corola-website/Science/321959_a_323288]
-
de expresia matematică: f(t)/[1-F(t)] = p + (q/M)F(t) în care: f(t) este funcția densității de probabilitate (indică rata cu care probabilitatea adoptării variază în timpul "t"); F(t)- fracțiunea cumulată de adoptatori la timpul "t"; p- coeficient de inovare (denumit și "parametru de influență externă"); q- coeficient de imitare care reflectă influența adoptatorilor anteriori (denumit și "parametru de influență internă"); M- număr total de adoptatori potențiali (piața potențială). O adoptare este considerată prima cumpărare a unui produs
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
F(t) în care: f(t) este funcția densității de probabilitate (indică rata cu care probabilitatea adoptării variază în timpul "t"); F(t)- fracțiunea cumulată de adoptatori la timpul "t"; p- coeficient de inovare (denumit și "parametru de influență externă"); q- coeficient de imitare care reflectă influența adoptatorilor anteriori (denumit și "parametru de influență internă"); M- număr total de adoptatori potențiali (piața potențială). O adoptare este considerată prima cumpărare a unui produs (inclusiv serviciile) sau prima utilizare a unei inovații. In ecuația
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
prima cumpărare a unui produs (inclusiv serviciile) sau prima utilizare a unei inovații. In ecuația de mai sus, "t" reprezintă timpul de la lansarea produsului pe piață. Modelul Bass presupune că "M" este constant, însă în practică, "M" variază deseori lent. Coeficientul de inovare "p" are valoarea medie 0,02,deseori mai mic de 0,01, iar coeficientul de imitare "q" are valoarea medie de 0,38, fiind de regulă cuprins în domeniul 0,3...0,5, însă aceste valori vor varia
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]